noapte de dragoste şi timp

În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară.

Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat variabil despre Arhimede

Fiecare
noapte
de
dragoste

Îl izbeşte
pe
Arhimede
cu
capul
de lună

De-aceea
probabil
cerul

E plin
de stele
verzi

poezie de Costel Zăgan (ianuarie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă cu gardenii

Zorii de cenuşă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peştera ferestrei luminează straniu
tremură-n leşie părul tău bogat
soarele îşi pune purpura de zdrenţe
rege fără ţară, imoral prelat

Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
ţipă trist cocoşii, înălbind mesteceni
zgomotoşi zidarii dimineţii vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaştem vreme de un veac

Şi cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi şi de fragi era

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durată

Am trăit durata de nenumărate ori,
primăvara devreme la Fontaine Sainte-Marie,
în vântul nopţii la Porte d'Auteuil,
sub soarele verii de la Karst,
pe drumul spre casă, înaintea zorilor, după o noapte de dragoste.

Această durată, ce-a fost ea?
A fot un interval de timp?
Ceva care poate fi măsurat? O certitudine?
Nu, durata a fost un sentiment, cel mai efemer dintre toate sentimentele,
trecând mai iute decât o clipire de pleoape,
imprevizibilă, incontrolabilă,
impalpabilă, incomensurabilă.

poezie de Peter Handke din Pentru durată, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

18 octombrie 1984

În tine primăvara nu e rană
prin tine şi durerea-i primăvară
dulce Mihaelă veselă Diană
râzi ca timpul să nu doară

Surâsul încolţeşte în privire
o lacrimă în vis tresare
copilă-a nopţii de iubire
întoarce-ţi sufletul spre soare

poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (18 octombrie 1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni din camera de hotel

stăm în camera de hotel ieftin
lângă o sticlă de whisky
şi o carte de dragoste
pe care o consumăm
între orele douăzeci şi cinci
dimineaţa apare cu energii
descătuşate în fiecare zi

ne iubim de-o eternitate pe patul
cu arcuri sărite în camera de hotel
fumăm din aceeaşi ţigară
viaţa care ne apasă în singurătate
apoi ne cuprinde o blândă sete

ne uităm după lună în noaptea
de amor ce trece repede
pe sub patul camerei cu podele
lustuite de trupurile transpirate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

mă stecor stingher printre nopţi rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
păşesc pe un peron de gară, de viaţă
gara e goală, viaţa absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ paşii tăi, paşii mei
paşii noştrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau şi te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine şi clipa e vie
foşneşte în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi predic starea de bine

după multă vreme am dat drumul câinilor din mine
le-am rupt lanţurile şi le-am strigat alergaţi le-am pus hrană proaspătă
şi apă chiar şi celor care plângeau dincolo de gard le-am deschis în suflet
ne-am jucat i-am mângâiat mi-au lins obrajii vizibilele cearcăne
am decis să-mi pun cea mai frumoasă ţinută să ies la o plimbare
aiurea pe străzi să întoarcă lumea privirile după mine să zâmbesc mult chiar dacă nu am vreun motiv
să-mi arăt caninii strălucitori ca în reclama de pastă de dinţi
să salut pe toată lumea şi să cumpăr fiecărui copil întâlnit măcar o acadea
să mă închin în faţa oricărei biserici întâlnite chiar dacă unora nu le place asta şi gesticulează în urma mea
să scriu pe toţi pereţii întâlniţi versuri să scriu ce vreau eu să scriu că te iubesc şi
că iubesc ploaia deşi acoperişul vieţii e spart pe alocuri fiindcă
iubesc vara cu soarele ei pripit cu marea dezlănţuită şi noi pierzând noţiunea timpului
să urc şi să cobor scări nu contează pe unde pe la casino sau poate în nu ştiu ce ţară
e la modă să străbaţi lumea în lung şi în lat
să pui poze pe facebook în modul cel mai liber cu putinţă
să escaladez munţii în cascade să trec peste andrei pleşu cu îngerii lui
să fiu eu însămi prezentul cu aspiraţiile
cu toate acele emoticoane prin care unii îşi arată emoţia
deşi nu este acelaşi lucru cu a te pupa pe buze şi atinge sânii
după multă vreme dau cu timpul de pământ şi-i spun că am trecut de evul mediu

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea

veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă ţărmul pentru prima dată
nu ştiai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea

dar încercai şi veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaş căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
şi-atunci m-ai privit în ochi şi mi-ai spus:
parcă te-aş cunoaşte
eu am râs pentru că pregătisem cuşca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanţă şi te apropiai, te apropiai

făcusei deja câţiva paşi dar nu-ţi dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte

erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine ştie acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopţi de iubire
care curgeau neîncetat ca nişte bătăi muzicale

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea cântărilor

am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulţumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele şi răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracţia vieţii
în oraşul meu ridicat pe acte de violenţă
lipsurile provocau anii întunecaţi peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în faţa acelei ape de sus
şi ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipătul ierbii-n beţia trezirii

Renaşte-anotimpu-n cuibare de dor,
Cu ochii-nsetaţi de potopul iubirii,
Se zdrenţuie geru-n migrene de nor,
Ispitind armonii în cămaşa trăirii.

Nechează hoinară copita-n nisip,
Şi fumegă-a floare şi-a ploi de cocori,
Se-mpiedică-n roua firavului timp,
Născându-i luminii hulubi voiajori.

Descalecă macii petale-n amurg
Pe oiştea neliniştii brăzdatei câmpii,
Se-adapă la sânul fântânii un murg,
Stingându-şi capriciul chemării pustii.

Se-ncing insomniile-n nopţi de amor,
Când spumegă sarea-n vulcanic huzur,
În mâneca lunii se naşte-un fior,
Ce-mpiedică zorii să toarcă-n azur.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte banală

Băusem prea mult în noaptea - aceea...

Era ora când totul ţi se pare posibil,
chiar şi învierea din morţi,
chiar şi schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau şi se-nchideau într-una porţi,
scârţiind între renunţări şi ispite.

Era ora când totul şi se pare simplu şi posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele şi nehotărârile celorlalţi,
şi totul îţi apare clar şi categoric,
ca într-o operă desăvârşită de artă.

Ce operă de artă
poate fi mai desăvârşită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieţii lui?

Am spus şi eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simţit şi eu pur, vorbind despre dragoste,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă doină

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu maimuţăreala asta continuă?

Odioşii cititori te aşteaptă ca la fiecare pagină
să fii cel puţin genial (pentru ei) să îi scoţi
din mocirla cotidianului, să-i ridici în sfere înalte
"ia să vedem ce mai zice scriitoraşul acesta"
după ce îţi ia cartea în mână, cântărind-o din ochi.

În timp ce ei îşi odihnesc mădularele
după o noapte de dragoste tu alergi după rime
ca un disperat, scormonind prin amintirile lor,
dar bocceaua ta cu cântece nu-i satisface nici cât
un orgasm mai prelungit, uneori.

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu îngereala asta continuă?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa gândului hoinar

S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Şi-i îngrozeşte sufletul firav,

Căci vis nu este, nu e un coşmar
Ce-l chinuie în starea de visare –
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.

Iar clipa-ceea nu a fost, o ştie!
Nu poate înţelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.

Cum să-şi explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuţi din asfinţit?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul unei nopţi de dragoste beată

eram atât de aproape unul de celălalt
veniţi din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agăţat de inimile noastre
ne despărţea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărţeau cuvintele mele trezite fără identitate

îmi vorbeai despre fericire linişte bla-bla
deşi liniştea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că ştim ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viaţa este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut

să ne oprim aici
nu îţi pot da veşnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopţi de dragoste beată
aici
unde
tardiv

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgomot de fond

După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit

În care s-au chircit câteva nopţi de dragoste
Fragile, neputincioase, ca nişte pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ţi imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineaţă

După fiecare iubire rămâne o pagină albă

O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de poveşti alandala
Ca şi cum m-aş muta în alt oraş necunoscut
Şi îndes tot felul de vise usturătoare
Şi e ca şi cum aş trece cu degetele prin
Plante urzicătoare şi nu prin amintiri

Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunţi pe acoperişul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îţi vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ţi se va face ruşine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Ştiu, ştiu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârşim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îţi rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutiţul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscoleşte în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, ţipă!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Iacob Tamaş
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipa

lumina imi capteaza atentia,
ochii vad doar stralucirea apei,
buzele simt doar lacrima ta sarata.

o cale grea,
din care nu ma mai intorc,
o fapta rea, ce ma face vinovata.

atatea trairi,
atatea simturi,
toate pierdute intr-un timp
prea scurt -
si totusi atat de lung.

ma gasesc in fata
copacilor impunatori
langa floarea violet

ma uit in spatele meu
pentru ultima oara,

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea celor 54

de ani ai mei a venit
cu poezie de amor bolnav
stau în camera cavou
fără marijuana şi vodcă
iubita a şters-o în state
să se facă actriţă celebră
aproape o sfârşeşti singur
fără ţigări sau ketamină
o să citeşti în ziarele de mâine
moartea ta de azi
lângă soba de fier rece
ca o nordică scăpată
pe un sloi de gheaţă

o să afli că nimeni nu mai
vinde ziare tipărite
de zeci de ani lumină
fac bani dimineaţa
pornind propria matriţă
cu trabucul în colţul gurii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Mă regăsesc pe-aceeaşi bancă
La iazul nost´ de nuferi plin
Din staţiunea seculară
Şi-ţi ating iar obrazul fin,

Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Şi te sărut cu pasiune
Simţind în piept un colţ din rai.

Tremurător, îţi mângâi sânii
Fierbinţi şi grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!

Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiţii
Ce poposesc pe-a lui cărare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!