nori şi suflet

nori albi coboară
păsări zboară departe
iarnă în suflet

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cerul sufletului nostru este înnegurat, să nu facem întuneric şi în sufletele altora. Să alungăm norii şi să căutăm lumină!

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra-mi, cerul e întotdeauna senin, pentru că norii sunt în sufletul meu.

aforism de Alex Dospian (februarie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria călătoreşte din aripă în aripă de vânt, smulgând sufletele norilor, în căutarea soarelui.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de ştefan radu muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai în suflet albastrul cerului, albul norilor şi lumina stelelor, pentru că cel mai bun medicament pentru odihna ta ele sunt.

Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există pe lume femeie care să nu aibă o rază de poezie în suflet; numai că, această rază adesea este învăluită de nori, şi uneori trebuie să sfâşii inima pentru a face să izbucnească scânteia ce mocneşte în ea.

citat clasic din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici stele nici nori
Doar cerul gol de vise
Suflete moarte.

haiku de Mihail Mataringa (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu

E trist prin jur
Şi negru-i tot
Şi ploaia bate sur
Pe-al inimii clopot.

Greu se lasă norii
Şi incepe iar să plouă.
Ai trandafirilor spini
Mă sfâşie in două.

Şi sânge-i inăuntrul meu
Şi sânge-i şi afară.
Pustiu, pustiu sufletul meu,
Începe inima sa doară.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă-ţi în suflet durerea aşa cum norul poartă în el ruina şi moartea, ca pe o taină pe care n-o înţelegi decât în clipa când izbucneşte furtuna...

Alexandre Dumas în Contele de Monte-Cristo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toamna iscă bruma

Când toamna iscă bruma, deci când se-ngroaşă şaga,
Când norii peste suflet pun straturi de beton,
Păi n-o să-mi cat resurse de sprijin la Malaga,
Când eu mai am în hrubă molan autohton.

epigramă de Gheorghe Azap din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea cu sufletul curat

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
şi îi zăresc iar,
doldora de nea!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în limpezimea apei
de izvor.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tău

Muzica cea mai frumoasă,
este glasul tău.
Zâmbetul tău,
îmi înseninează sufletul.
Norii fug din,
calea zâmbetului tău
trandafiriu,
şi soarele se bucură,
zărindu-l.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarviziune

Memorie cu suflet de Cassandră
are îngerul meu păzitor,
aură şuie, aripă tandră,
morb întâmplător.

Ce spui, fluture, de toate acestea?
ielele-dragele ce-or să priceapă
noaptea, când e gata povestea
şi-i ceaţă pe apă?!

Doar eu aş putea să pretind că invoc
spirite blânde, nori de duminică…
spune-mi cu cine mă joc,
râdere cinică.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina sufletelor

"-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da... Mereu...
-De ce?
-Ca să poată scrie...
-Şi eu plâng, ca să pot dansa"

Atât de uşoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...

Atât de realistă
încât nu îşi permite
să se desprindă de pământ...
Se dedică ochilor noştri
care mereu uită

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (27 martie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.

Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.

Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.

Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile

Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (18 februarie 1919)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e trist ...

Sufletul mi-e trist
Şi fără mângâiere
Şi inima mă doare
De nu mai am putere

Putere să trăiesc
Fără iubirea ta
Fără de sărutări
Şi mângâierea ta

Iubitul meu acum
Când norii ne apasă
În inimă şi-n suflet
Eu simt un mare gol

Aş vrea să fiu acum
La tine iar în braţe
Să-ţi simt din nou parfumul
Cum o făceam mereu

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna sufletului

Caută-mă
setea vieţii uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
muşc fructul iubirii

Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpiţa vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veşniciei
pe colţul lacrimii tale ostenite

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!