Citate despre numismatică și religie
citate despre numismatică și religie (inclusiv în versuri).
Moartea - singura monedă de schimb între mine și Dumnezeu.
Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea cuvântului
copiii nu ascultă
Părinții
bolnavii
Doctorul
credincioșii
Biserica
politicienii
Alegătorii
bancherii nu aud
nici zornăitul monedelor
viramentele prin computer
sunt fără foșnet de bancnote
nimeni nu aude
Țipătul
doar Poeții îi ascultă
pe Poeți
Atât
poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a creat omul. Poeții au creat metafora. Apoi au venit filozofii să bată monedă din metafora poeților. Mă veți întreba, pe bună dreptate. Ceilalți? Ceilalți... se bat cu pumnul în piept, pardon țin lumânarea.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noi suntem un popor înclinat nativ spre spiritualitate și magie. Suntem țara cu cei mai mulți pustnici și "nebuni pentru Hristos" din Europa, dar cum abia ambele fețe definesc o monedă, regăsim în gena noastră sacerdotal-șamanică și foarte multe aspecte care țin de divinație și vrăjitorie.
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclu
să te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny
mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecți
să te doresc
vine de la pinot
de la merlot și viagra
coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare
să te am
vine de la Balaam
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a creat omul. Poeții au creat metafora. Apoi au venit filosofii să bată monedă din metafora poeților. Mă veți întreba pe bună dreptate. Ceilalți? Ceilalți se bat cu pumnul în piept. Pardon! Țin lumânarea.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la numismatică și religie, dar cu o relevanță mică.
Invenție
să citim, să scriem cuvinte lungi și neînțelese
să lungim timpul cât de tare,
să ne prefacem că existăm acum,
să ne prefacem o gârlă de fericire fără fund
urcându-mă în cer precum urc
în podul casei să scot cenușa veche din horn
am rămas dezamăgit văzând că-n rai
ploua cu cianură
și Dumnezeu a murit
când asambla bucățile de înger
la fabrică
am inventat monede
și am făcut atâția zei
până n-am știut cui să ne închinăm
după aceea am inventat și moartea
să nu ne plictisim atât de tare
pe pământ și-n vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea, o execuție lentă
mă bântuie o liniște grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopți
mă gândesc la ziua
în care voi ieși
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului
totul pare să fie pregătit
nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locația îmi priește
femeile îmi fac cu mâna
din când în când
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpătare
Unii caută avere,
Moneda le dă putere,
Alții se plâng de durere,
Dumnezeu dă mângâiere.
Pe drumul nostru înainte
Găsim prăpăstii fără fund,
De-ai să cazi tu ia aminte,
N-ai să poți ieși nicicând.
Pășește lin spre fericire,
Trăiește-ti viața cu un scop,
Cu sufletul plin de iubire
Nu privi prin telescop.
De norocul te lovește
Tu trăiește cumpătat,
Fă un pas spre înainte
[...] Citește tot
Camelia Natalia Ignat (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelare...
Atunci când Dumnezeu a sortit a mă naște,
A dat lege să se toarne moneda.
Potcovarii de suflete și-au schimbat meseria
Și au încercat ceva nou: să schimbe sufletul meu...
Și-au luat așadar,
Unelte, răbdare și jar.
Au bătut nicovala făcând-o să strălucească,
Iar ciocanului șlefuit,
I-au dat tălpi de lumină.
Aveam încrustat în esență
Iubirea divină.
M-au înălțat pe catafalcul schimbării
Odată cu zorii.
Îngeri de jar se prelungeau ca o lavă
Din al lumii altar.
Și am fost răstignit - un Iisus -
Moneda bătută pentru care
Conchistadori au venit
Să-și ceară ietare.
Când m-au frământat sub ciocanul iertării
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de rău
Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină,
O fi veșnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Și numismații vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Științe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poți face un biet pârâiaș,
Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem?
Inflație și de sonete și rondeluri,
Nu mai putem ieși din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunați în cuști și latră,
Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba,
Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno,
Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire să fie...
Cu sufetul alb pe marginea vieții
Înfrunt furtuna cu pieptul deschis,
Iubirea mi- e scut, nu fac concesii
Timpul e viu, soldatul decis.
Iubire să fie, iubire să curgă,
Pune iubito, pocalul pe masă,
Tristețea, durerea le duc la morgă,
Nu trag de ieri, doar azi și mâine îmi pasă.
Iubire să fie, iubire reală,
O pun la bursă, îi bat monedă,
Statuie pe soclu și steluță stradală,
Trubadure mai cântă o serenadă!
Iubire să fie întinsă pe pâine,
Pentru bogați, pentru săraci,
În curte îmi latră un câine,
Iubirea mi-e soață și Dumnezeu, cârmaci.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima prezentului
Pruncii noștri sunt prea tineri și mor, Doamne, prea curând.
Ce pedeapsă viața asta! Ce orori pe-acest pământ!
Sufltul mi se-nfioară și ca clopotul se zbate...
Boli și suferințe, Doamne, iar ne adâncesc în noapte.
Ni se-mpiedică privirea, ne sunt pașii tot mai stinși,
Dar visăm la fericire - robi păgâni, cu ochii-nchiși.
La tot pasu-auzi de crime, suicid, bătăi, violuri...
Și-au pierdut credința-n Tine și în suflete au goluri.
Sunt roboți plătiți de diavol, nu au dor și sentimente,
Nu mai știu să se închine, le dă Iadul dividente.
Sunt promisiuni deșarte, își duc viața în noroi
Și își vând eternitatea pe un pumn de euroi.
N-au monedă în iubire, sexul este lait-motiv,
Își trăiesc viața prin cluburi - modul lor recreativ.
Emit legi contra naturii, strică legile umane
Și-s săraci, săraci cu duhul... Oameni simpli, prin canale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin viața asta mă simt un surd în căutarea muzicii
din inimă în inimă precum un provincial
rătăcit în buricul târgului cu miniștri
totul aici se rotește în sens invers inimii
aurolaci primadone desfrâu închinare
protipendada și falsul luci al banului
din când în când un om părăsit
dator trotuarului cu o viață
își adăpostește visul într-o cutie de carton
eu trec parcă vinovat și arunc o monedă
nu fac decât să mă amăgesc că sunt un om bun
totuși mă doare sau e mai degrabă teama
de a nu ajunge așa
cui nu-i este frică de sărăcie, îmi zic
iar gândul meu zboară la călugării sihaștri
în sărăcia trupului sunt mult mai bogați decât îmi pot închipui
lor nu le e frică nici de sărăcie
nici de viață nici de moarte
repetă neantul în căutarea luminii
cum orbii dezleagă florile de culoare
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunosc, deși mă tem
Cunosc dimensiunile Universului
Cel auster, dar și blândul pripas
Cunosc culoarea plânsului
Dar și ea bucuria cea fără de glas.
Cunosc infernul cel de pe redută
Și agonia aripii ce-i frântă
Cunosc ea dragostea pierdută
Și farmecul din lumea mută.
Cunosc candoarea fără de culoare
Ce-i amalgam de flori uscate
Cunosc ea vocea fără de paloare
Dar și asprimea firii neînfricate.
Cunosc absorbția de lumi ardente
Ce-și retrăiesc amorul crud
Cunosc ea viața cea fără regrete
Dar și amorul cel pierdut.
Cunosc, deși mă tem că-i bine
Angoasele de la-nceput de timp
Cunosc el răul ce străbate-n tine
Dar am moneda mea de schimb.
[...] Citește tot
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă ușoară pentru noi. Vom obișnui popoarele să ia aparențele drept monedă adevărată, să se mulțumească cu superficialități, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârșit să asculte de noi, Iluminații. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morală a societății, oamenii vor pierde credința în Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri și comunicări directe, discursuri, discuții, masele vor fi educate în spiritul nostru, al Iluminaților.
în Noul Testament Diabolic (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul Lumii
Materia și mizeria, energia și turnătoria,
Atomii, moleculele, oamenii
Se chinuiesc, planeta opreta luceta,
Intestinele sunt foarte lungi și dureroase,
Fără dezbateri nimic nu e valabil,
organismele, organele care bat și dezbat,
cimpanzeul este destituit,
uneltele de piară scumpă, diamantele
dragi falselor iubiri, homo sapiens nu este sapiens,
cuvântul ca și gndul, doi frați pătați,
este destituit Neanderthal, pleacă la University,
toată lumea la muncă agricolă,
noi vrem producție, nu inducție,
religiile politehniste, Sargon-rege de carton,
monedele și bipedele, unii merg în genunchi,
budismul, haikuul și Mikluho Maklai,
Romanii ucid, apoi devin creștini,
Islamul și viitorul sfârșit,
Civilizația doarme în pantaloni,
Ea face în pantaloni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neființe, existăm
de când am pus oare mai știu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
și-am strigat:
- tu, gând întunecat cu față mască, privește-mă
când am încercat să mă înțeleg
mi-am dat seama cât de departe și de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii și amăgire
alergând în imensitatea golului și câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii și întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înțelege-mă!
ochiul ciclopic privește toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agățate de două lumi și mi-am zis:
- trezește-te, suflete, abandoneză-te și lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roșii, iubirea și mila sunt blestem
suntem raiul și iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre numismatică și religie, adresa este: