Citate despre oțet și timp
citate despre oțet și timp (inclusiv în versuri).
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oțet.
citat din Papa Ioan al XXIII-lea
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele galben
Cu inima în mână, am mers prin oraș,
pășind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Și inima mea, stropită cu vin și oțet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.
Numai un câine mare și galben s-a îndurat de mine,
a venit spășit și mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.
poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surda n-aude, dar le potrivește
‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătușico, bre, ești surdă?
‒ Nu doar slană, ci și urdă.
‒ Câți ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut și loc de veci.
‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor șalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.
‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moșului pomană.
‒ Babă Leano,-ți place țuica?
‒ Să trăiești, mânca-te-ar muica!
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dezamăgire
Sperând să crească-n rang ca vinul,
Își strânge omul anii berechet.
Se miră însă când vecinul
Îl strigă cu porecla... "moș Oțet"
paradox epigramatic de Gheorghe Pârlea (2020)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golgota românească
Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor și visele și anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credința însă biruie năpasta,
Cădelnițându-și ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliți coasta
Și ne adapă cu oțet și fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâșiate,
Sclipește-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinței,
Noi știm, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolțește-n miezul suferinței,
Grăuntele de foc al Învierii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul are tendința de a șterge amintirile mai puțin plăcute și de-a lăsa un iz de vin bun și un buchet îmbătător chiar și relațiilor cu gust de oțet.
citat din Alexandru Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gastronomie conjugală (amfibrahic)
Cum soața-i se poartă în stilul vetust,
Iar soțu-i tot timpul cu simț de estet.
Dorind să-i confere și-o brumă de gust
O face, cam hâtru, cu ou și oțet.
epigramă de Mihai Haivas din Booklook 65 (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Componentele prevăzute de rețetă trebuie alese, spălate, curățate, mărunțite, cernute, date la foc potolit și potrivite cu sare, piper, oțet și ardei iute, ca să fie apetisante. Numai că în arta culinară orice gospodină este nevoită să respecte toate operațiile pregătitoare ori de câte ori se află în exercițiul misiunii, pe câtă vreme un cadru didactic, după un timp și în anumite împrejurări neprevăzute, poate elimina parțial sau chiar în totalitate preparativele preliminare și să treacă direct la... "Luați mai departe!"
Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Populația rurală în marea ei majoritate, mai ales cea depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp și de baltă, a putut constata că de-abia din trei în trei case se găsește câte o familie care să aibă un copil, mult doi, și aceia slabi, galbeni, lihniți și chinuiți de friguri permanente.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă crucea părăsită
La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!
Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?
Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!
Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?
[...] Citește tot
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la oțet și timp, dar cu o relevanță mică.
Ce amuzanți sunt unii moșnegi când se miră de apariția unui geniu pe pământ ce deține tainele înțelepciunii la anii tinereții sale! Prin acreala și invidia lor se aseamănă cu oțetul întrebuințat la murături în opoziție cu junele magnific - vin spumant de calitate superioară...
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Porniți înainte
Moto: De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii / Veacul nostru îl umplură saltimbancii și irozii Mihai Eminescu - Scrisoarea III.
Porniți înainte, tovarăși,
Cu suflet mereu oțetit,
Ziua cea neagră dispare,
Ziua cea mare-a venit
(Cântec vechi, revoluționar)
Sunt un tovarăș necorespunzător?
Asta spunea Azorel, astăzi domn Azor,
Am greșit de o mie de ori pe minut,
Într-o lume de surzi, mai bine ești mut.
Am rămas, unii doar, cu sechele și gropi,
Un regim a căzut, dar cresc pere în plopi,
Împușcatul ne râde satisfăcut,
Într-o lume de surzi, mai bine ești mut.
Ce ușor se adună în grup ce-i mai rău,
Te faci frate cu dracul, cu corbul lui Poe,
Niciodată sau poate-n viitorul-trecut
Învăța-vom că Domnul niciodată nu-i surd.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
I: Atmaji, dar sunt foarte multe etichete care ni se adaugă de când ne naștem, și fiecare rol adăugat o dată cu vârsta mai aduce alte o suta de etichete. E o nebunie! A. M: Pe o sticlă de apă minerală sunt lipite un milion de etichete, oare schimbă asta calitatea apei? Dar gustul? Dar culoarea lipsită de culoare? Dar măcar o ating? O tulbură? O face să nu mai rămână ceea ce deja este? Exact la fel este ființa ta pură, chiar dacă PARE că trece prin procesul fabricației = "naștere", de fapt Nimic nu i se întâmplă. Nu ti se poate adăuga nimic și nu ți se poate lua nimic. Pentru că Nimicului nu-i pasă de credințele interminabile ale mintii despre el. Cât privesc etichetele, același om, de exemplu, bunicul care azi te face cu ou si oțet, mâine pentru că are o zi mai bună, și nu-l mai supără prostata îți spune că ești un înger. Observă că în timp ce apa rămâne în sticlă și o 100 de ani, etichetele se tot schimbă. Ceea ce suntem noi nu e niciodată afectat de natura superficială a etichetelor. Ele sunt doar reclamă pentru falsitatea "eu"-lui efemer, care tot timpul vrea să pară cineva, și nicicum nu vrea să piară, pentru a lăsa ființa ta reală să strălucească în simplitate.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morsa și Tâmplarul
De sus, din slavă, soarele
Ardea încins, străjer
Deasupra mării largi
În luna lui Prier;
Era ciudat: miez de noapte,
Iar soarele pe cer!
Luna lucea, dar fără chef,
Fiindcă socotea
Că el n-avea după apus
Pe-acolo nici-o treabă și-a
Spus: "E nepoliticos, ne
Strică petrecerea!"
Era foarte udă marea,
Plaja uscată, fier;
Nu se vedea un nor în jur,
Căci nu erau pe cer;
Nu se vedea o pasăre,
Căci nu erau, de fel.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Lewis Carroll din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amant
Din ceruri îmi făcea tingire
Și piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oțet și-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ștreang o jurubiță, ori
din popa burduhos, un sfânt.
Așa m-a înșelat iubirea
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Și țoale și-albituri, decât
Să fiu-așa cum am rămas
Amantul singur și-amărât.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 111
Tu soarta să o cerți de dragul meu,
Zeița vinovată c-am căzut,
Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,
Ci doar un rol, să fiu de toți plăcut.
De-aceea am și fost stigmatizat,
Iar firea mea cumva s-a murdărit
Cum boiangiul mâna și-a pătat;
Tu roagă-te să fiu reînnoit.
Și între timp, cuminte voi sorbi
Oțet de leac, să curăț răul meu
Și că-i ceva amar nu voi gândi,
Nici că pedeapsa-i dublă și mi-e greu.
Ai milă, drag amic, căci eu socot
Că mila ta mă vindecă de tot.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea să latre, latră
Caravana vine, trece;
Cine vrea să latre, latră
Piramidele aztece
N-au nimic cu nici o șatră!
Valeria, n-o să ai parte
Nici de lauri, de balauri,
Dacă cei din urmă grauri
S-au izbit de geamuri sparte;
În zadar un simulacru
Mai stârnește sânziene
Scurgând de prin damigene
Oțetit un vin și acru;
Te-a dat gata un nagâț
Care nu zbura prea sus
Iar mirosul de cus-cus
Doar ispită sau ambâț
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".
Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!
Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârstele și principalele evenimente din viața vinului nobil. Ca și omul, vinul se naște, trăiește ‒ trecând prin mai multe vârste, și moare. Vârstele și principalele evenimente din viața vinului sunt: struguri: perioada prenatală; stoarcerea strugurilor: nașterea mustului; must, vin în fașă: nou născut, bebeluș; tulburel: copilărie; vin nou, de 1 an: trecere de la copilărie la adolescență; vin tânăr de 2-5 ani: adolescență, sau prima tinerețe; vin tânăr de 6-10 ani: a doua tinerețe; vin vechi de 11-25 ani: maturitate; vin vechi de 26-50 de ani: maturitate deplină; vin vechi de 50-100 de ani: bătrânețe; vin vechi de peste 100 de ani: patriarh; oțetire: moartea vinului; oțet: vin mort.
George Budoi în Elogii vinului și viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desuet
O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre,
Litera cu care începe cuvântul lui Ioan
Și bucata de plastic care ațâță spițele-n viteză,
Sunt incompatibile, ai zice, la o primă vedere!
La fel ca o felie de oțet pe răni și pe sudoare,
Sau ca supa din aripioare de rechin,
Dreasă cu matematici fine și muzică vibrantă...
Pe portative oblice, răsfirate și roz.
O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre...
Probabil că atât ai avea nevoie ca să oprești timpul în loc!
Eu unul, m-aș bucura dacă ai nimeri într-o zi de iunie,
Pe la vreo nouă treizeci și cinci!
Să fiu cu ochii spre larg și să fie soare și vânt moderat!
Dacă l-ai opri mai spre seară, mi-ar fi mult mai bine,
Dacă aș avea pe mine un hanorac... și foarte important,
Să nu fi uitat lesa ori tutunul pe undeva!
[...] Citește tot
poezie de Vlad Colceriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oțet și timp, adresa este: