Citate despre oameni răi și ochi
citate despre oameni răi și ochi (inclusiv în versuri).
În ochii omului rău, și omul bun pare rău.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui om rău nu-i e rușine că e rău; unui orb, care și-a pierdut ochii muncind, îi e rușine că e orb. Logică omenească!
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit o grămadă de prostii despre faptul că oamenii răi nu te privesc în ochi. Nu luați de bună această idee convențională.
citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e mai trist...
Nimic nu e mai trist pe lume,
Ca omul rău c-un bun renume,
Ca ochii injectați de ură
Și-n funcții mari o secătură.
epigramă de George Budoi din În Țara lui Invers (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am știut niciodată
Să înot în ochii tăi...
Și m-am scufundat îndată;
Ochii tăi sunt oameni răi.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lume
În lumea plină de defecte
Și de-erori legiferate,
Iubirea noastră cred că poate
Să aibă visele perfecte.
În lumea strâmb amestecată,
Cu oameni buni și oameni răi,
Există totuși ochii tăi
Și o iubire fermecată.
În lumea plină de cusururi
Și judecăți rudimentare,
Există o iubire, care
Va fi lumina mea de-a pururi.
În lumea foarte actuală,
Cu răul deghizat în bine,
Iubirea mea, te am pe tine,
Tu, bucuria mea finală.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai una!
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cum se deșteptă se și duse acasă fără să bage de seamă că îi lipsește inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca și când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăși bordeiul părinților lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăția lui, să nu se mai întâlnească cu niște asemenea oameni răi la suflet. El zise și părinților lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulțumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, și poftiră fiului lor o viață lină și fără de supărări diavolești. Bietul Făt-Frumos, trist că-și pierduse inelul, trist că părinții săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână și se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfățișează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la oameni răi și ochi, dar cu o relevanță mică.
Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...
Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Meretricis
Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".
Era o poamă de paișpe bani,
Cu hoit alintat și cu ochii tirani
Că se cordea cu fanți caramani
În Crucea de Piatră.
Puțea a tutun, a doftorii și a spirt.
Artiștii fraieri o-ncorona cu mirt
Când îi făcea tratații la birt
În Crucea de Piatră.
Și se purta numa-n liliachiu:
De oful peștelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.
Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:
[...] Citește tot
poezie celebră de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La anul și la mulți ani
Anul Nou ne trece pragul,
Să-i primim în suflet largul,
Sănătatea să ne-o înnoiască,
Bucuriile să le-nmulțească,
Liniștea s-o facă stâlp de ușă,
Grijilor le vânture cenușă,
Pod spre împlinire să urzească
Și de oameni răi să ne ferească,
În credință să ne înfășoare,
Cugetului nască-nseninare,
Ochiul să ni-l umple cu lumină,
Lacrimii să sece rădăcină,
Altoiască-n inimă iubirea,
Urii să înnoade împietrirea,
Izvorască-n ocean și mare
Multă, să o soarbă fiecare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa și pe pământ
Se moare atât de ușor
închizi ochii
și vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
și pe scara nesfârșitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde
Se moare atât de ușor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
și din tine se scurge tristețea
[...] Citește tot
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, la fel ca și fiecare alt om de pe Pământ, trebuie să mă ocup de regatul meu interior. Să îl vindec, să îl curăț, să îl dau strălucire. Când regatul meu interior prosperă și trăiește în pace, când starea mea psihologică, mentală, emoțională și spirituală este bună, sub ochii mei se schimbă realitatea materială din exterior. Oamenii din realitatea exterioară devin frumoși și harnici, oameni cu vocație. Oamenii răi sunt oameni răniți care au nevoie să fie ajutați. Există bine în orice rău și, cu adevărat, tot ce se întâmplă este spre binele tău.
Pera Novacovici în Alfa - Bătălia cu demonii interiori, Vindecarea Regatului Interior
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucăria săracului
Din toate pachetele de țigări
îmi voi construi o armată de roboți
cum făceam în copilărie
și voi cuceri lumea
începând de aici
de unde colțul peretului
se întâlnește cu colțul peretului
aici îmi voi scrie un manifest
împotriva oamenilor mari
a cojilor de nucă pe care
mi-așez genunchii de bunăvoie
și mă rog
lăsându-mi deoparte jucăriile preferate
caraghiosul de mucava mișcat cu o singură sfoară
fierararii care bat nicovala
călărețul și calul a cărui coadă e un fluier
bucata de oglindă ciobită care reflectă soarele
[...] Citește tot
poezie de Adrian Diniș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul III
Ea, ce-mi scălda-n iubire-odată gândul,
frumosul adevăr mi-l dezveli
în dulce chip, probând și reprobându-l;
iar eu, spre-a m-arăta-ndreptat și-a fi
convins, nălțai atât cât se cuvine
spre dânsa ochii gata de-a vorbi.
Ci-un lucru-mi apăru, trăgând spre sine
atât de mult întreag-atenția mea,
că gândul de-a vorbi s-a dus din mine.
O sticlă netedă și-ntreagă-n ea,
sau cum o apă clară și-odihnită,
al cărei fund să-l poți însă vedea,
redă a noastră față oglindită
așa de slab, că mai cu greu ne scapă
pe-o albă frunte-o perl-a fi zărită,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sufletelor
azi pământul nostru plânge
plânge Prutul, plâng Carpații
lacrima mai plânge încă
de la Tisa pînă la mare
trupul azi, o rană adâncă
trăit-am o viață în temnițe de ură
vârâți acolo de dușmani
suntem străini acum în țara noastră
tărâm străbun de vise sfâșiate
nu pot a suporta
ura, minciuna și hoția
hotarul ni l-au scrijelit în suflet
niște ticăloși ce se credeau odată zei
suntem urmași ai dacilor rămași prin codrii seculari
mai trece Ștefan încă o dată
cu bravii lui plăieși pe câmpuri de dor
tu, frate, ce astăzi zaci lovit de soartă
vino să împărțim pita noastră în două
am fost aici, de mii de ani
frate și soră
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit Isus Mesia
Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină
Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt
A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă
Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru ariviști
Infatuat, atâta strălucire
Și fast a stat întru a ta mărire.
Cioclii-au îngenuncheat spre închinare
Sub masca falsă a iubirii tale.
Ți-au smuls promisiuni... Și sângerânde
Sunt rănile din gândul tău. Sunt multe!
Dureri și temeri, semne de-ntrebare,
Biet arivist visând averi, parale...
Infatuat, atâta strălucire
Dorești să ai... Tu vrei înavuțire.
Prin insipida-ți viață, ca o pită
Neagră, cu pleavă, adesea nedospită,
Tu cauți ochiul tainic de lumină,
Dar pălămidă prinsă-n rădăcină,
Brațe de grea și nerostită ură,
În juru-ți, zi de zi, mereu se-adună.
Și fast a stat întru a ta mărire...
Voiai chiar și a omului iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnița Voichița
"Atunci voios și aprig ea
războiul în fruntea oștii sale a trecut."
Pușkin: Poltava
Cu adormitele lui valuri
se mișcă Sociul între maluri
Și pe deasupra lui ușor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre fața râului și-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Și Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur șoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peștișor tresare
Și iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oameni răi și ochi, adresa este: