Citate despre ochelari și viață
citate despre ochelari și viață (inclusiv în versuri).
Unui avocat
Analizând colateral
Constat că este imoral
Să poarte ochelari de cal
În viață și la tribunal!
epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- celebritate (vezi și faimă)
- O celebritate este o persoană care a muncit din greu toată viața pentru a deveni binecunoscută, apoi poartă ochelari negri pentru a evita să fie recunoscută.
definiție de Fred Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un defect al tinerilor este să creadă că toată lumea e puternică, așa cum sunt ei, defect legat de altfel și de calitățile lor: în loc să vadă oamenii și lucrurile prin ochelari, ei le colorează cu reflexele înflăcărării lor și împrăștie prisosul lor de viață asupra oamenilor în vârstă.
Balzac în Istoria măririi și decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți dai seama că ai îmbătrânit când vezi că poți să trăiești fără sex, dar nu și fără ochelari.
citat din Robert Lamoureux
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Proaspăt pensionar
Muncise numai pe salarii,
Iar dup-o viață sictirită
Și-a pus degrabă ochelarii
Să vadă pensia... mărită!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre cer
în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix
Dumnezeu mereu pare grăbit
îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec
între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi
deși nu s-ar fi cuvenit
să vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns
dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub ușă
Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub ușă.
Mi-am așezat pe nas ochelarii
Și-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Și-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munții, cu aerul,
În legătură cu pretenția lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, și-n creier.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prin poezie și prin fapte
În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.
În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simțiri,
Sub inundații permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.
Ascund în mine și titanii...
Și câteodată un rege blând,
Ascund și timpul, ascund anii,
Prin versul simplu și profund.
Ascund copilăria-n mine
Și pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine și de tine,
De asta voi nu m-ați zărit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochelari de cal
A murit natura-n ei,
Vers cu-aromă de virtual.
Scriu perfect, sună banal,
Căci trăirea din condei
Poartă ochelari de cal.
Se îndrăgostesc fictiv
Și se mint că e real.
N-au nevoie de-un motiv,
Pentru a-și nota-n jurnal
Rolul, imaginativ.
Rima e de unde e
Și să sune complicat.
Ce-atâta emoție
Într-o lume de rahat?!
Gânduri la promoție.
E o modă să mimezi
Ceea ce nu ai trăit.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața are culoarea care vrei tu să i-o dai. E ca și cum ai avea ochelari. Modul cum vezi, cum tratezi și cum faci unele acțiuni depinde de modul tău de a gândi. Mai mult de atât, e vorba de alegerile tale care îți influențează viața. Ce-i drept, uneori nu poți controla chiar tot ce ți se întâmplă, dar poți controla modul cum reacționezi la asta. Și atunci, de ce am alege să trăim o viață în alb-negru când avem la dispoziție atâtea culori? De ce am alege să ne gândim la tot ce nu avem și nu putem, când putem să ne gândim total invers și să ne simțim bine? Oare nu ține tot de noi asta? Și atunci ce mai aștepți? Ia zâmbește că doar poți!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochelari și viață, dar cu o relevanță mică.
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara inutilă
Sufocată de viața cu program
Și de-același "va urma" cotidian
Al savanților cu barbă, cu șoșoni și ochelari -
Pedagogi și profesori octogenari
De algebră, geografie și pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Și-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".
I-am citit isprava-n calendar
Și-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cișmigiu
Sau la Șosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram și eu ca ea - un licean
Cu frecvența cursurilor pe
trotuar
Dar de data asta, nu știu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Soare cu țepi
- Iubito, hopa sus! Privește! Ce apus!
- Ce muște, ce bondari! Și... n-am nici ochelari!
- Aruncă o privire, tu, marea mea iubire!
- Aș arunca, mai bine, tot praful de pe mine!
- Hai, suntem în natură, doar dăm și noi o tură!
- Ce minte creață ai! Vrei să mă-nțep c-un pai?
- Aici aș vrea să fim, o viață să trăim!
- Ooooo, ți-ai făcut un plan! Tu singur. Mitocan!
Țăran! N-ai nici Merțan! Speram, acum un an,
Că o să-mi fie bine prin alte țări străine,
Să fiu și eu ferice. Acolo, nu prin spice
Și nu mai vreu s-amân. Adio, nu rămân!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bustului meu
Tu, "cap de studiu", mobilă intactă,
Discret tovarăș de proiecte mari,
Tu reprezinți persoana mea abstractă -
Un alter ego fără ochelari.
Și laolaltă noi trăim ca frații...
Dar vezi tu cât de nebulos apare
Destinul tău, prematură-ntrupare
A tainicelor mele aspirații!
Când mă cuprind presentimente rele
Mă uit la tine, mosafir posac,
Și nu știu dacă voi putea să-ți fac
Un piedestal din visurile mele...
Ori mă voi stinge ca un foc de paie
Și voi pieri cum piere-n lume totul,
Ori te răstoarnă slujnica cu cotul
Când va veni să scuture-n odaie.
Dar dacă scapi de-o moarte-așa brutală
Și dacă eu mi-oi face datoria,
Atunci e obligată primăria
Să-ți dea și ție-un loc în Capitală.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, upright judge
O, upright judge, cum poți
Leoaica să o mulgi?
Din carnea făptașului rupe
O uncie grea și fugi.
Cernită e inima care
Nu cunoaște răsfăț,
Rudolph, fii vesel, flecare,
Nu te baza pe un băț.
Nu merg cu voi eu în raiul
Mult prea pestriț colorat,
Îmi place pădurea, Waldaiul
și un cerb licențiat.
Friend, Romans, o, countrymen,
Brutus e omul cinstit,
Îi lipsește un lumen
și ochelari de citit.
Discursul despre iubire
Începe la ora cinci,
Eram noi trei Kavalieren,
Tu aveai doar un inci,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Isaac Davis: Capitolul întâi. Adora New York-ul. Îl idolatriza. Ăă, nu, zi așa: îl romanța. Da Pentru el, indiferent de anotimp, acest oraș rămânea un oraș alb-negru care vibrează pe ritmurile muzicii lui George Gershwin. Ăă, tz, nu, am uitat ceva. Capitolul întâi. Era o fire prea romantică pentru Manhattan, pentru orice, de fapt. Îi prindea bine aglomerația și traficul dificil. Pentru el, New York-ul însemna femei frumoase și bărbați care le știu pe toate. Nu, nu, e prea sentimental pentru gustul meu. Putem să... să îl facem să sune mai profund? Capitolul întâi. Adora orașul New York. Pentru el, era o metaforă a degradării culturii contemporane. Aceeași lipsă de integritate individuală care i-a determinat pe mulți să aleagă calea mai ușoară, transforma cu rapiditate orașul în... nu, e un pic cam extravagant.... Să fim serioși, vreau să vând niște cărți. Capitolul întâi. Adora New York-ul, chiar dacă pentru el era simbolul degradării culturii contemporane. Cât de greu e să trăiești într-o societate desensibilizată din cauza drogurilor, a muzicii date la maxim, a televiziunii, a crimelor, a gunoiului... Prea încrâncenat. Nu vreau să fiu încrâncenat. Capitolul întâi. Era romantic și dur asemenea orașului pe care îl iubea. În spatele ochelarilor săi cu rame negre se ascundea energia sexuală a unei feline. Îmi place asta. New York era orașul lui și așa avea să rămână...
replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspine negrăite
Am fost cândva ecoul pe care astăzi îl auzi
Pe file de poveste am șters o grea povară,
Era acolo rătăcit ceva al nimănui...
Și m-a rugat să-i arăt calea nu știu a câta oară,
Dar calea lui era în ceață și gustul amărui.
Nu știe nimeni ce se-ascunde în omul ce renunță,
La el și a lui fericire... întru nălțare din păcat;
Din prea multă iubire mută, dorința sa mocnită
Cu puls năvalnic și angelic cu totul și-a predat
Altuia sau alteia... să fie fericită...
Dragostea corectă te-nvață cum să dăruiești
Luând din tine câte-o parte când cad acide ploi,
Lăsându-te pe tine toată și dăruind în tot
Ca și o parte închegată unde sunteți doi,
Și să iubești și-atunci când pierzi pe drum al sorții vot.
Suspine negrăite, știu... nu le-nțelege orișicine;
Totul în viața ta - praf de întuneric până să ajung,
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grație
Te-am căutat pe aleile vieții plină cu flori
Și am descoperit că ești rarisimă floare,
Mi-ai pus, ca o petală, surâsul în inimă,
Ți-am dăruit, simbolic, o rază de soare.
Mi-ai umplut visul cu farmecul tău,
Mi-ai mângâiat zilele pudrate cu lumină,
Mi-ai potrivit ochelarii la ochi
Ca să văd cum trec, pas cu pas, în rugină.
Acum ne pregătim să mergem împreună
Într-o călătorie fără destinație,
O să lăsăm ochelarii în iarbă copiilor
Să ne petreacă în rouă cu grație.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochelari și viață, adresa este: