ochi şi particule

Electricitatea este în fapt alcătuită din particule extrem de mici denumite electroni, pe care nu le poţi vedea cu ochiul liber decât dacă ai băut.

citat din Dave Barry
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu...

Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar şi când ploaia mă va cuprinde,
Când bolţile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-şi audă-n ecou valul de mare –
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii privilegiaţi

Luna a devenit un dansator
la acest festival al Iubirii.

Acest dans de lumină,
această binecuvântare sfântă,
această dragoste divină,
ne cheamă într-o lume aflată dincolo de lumea
pe care numai îndrăgostiţii
o pot vedea,
cu ochii lor arzând de pasiune.

Ei, cei ce s-au predat Iubirii,
Sunt cei aleşi!

Devenind astfel particule de lumină,
ei sunt acum strălucitorul Soare!

Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri muritoare;
Ei sunt iubiţii privilegiaţi,
care au creat o nouă lume

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău zâmbet, iubire

Mă-ntreb cum poate o privire
A sfredeli aşa intens,
Mii de particule safire
Torsionând rigidu-mi sens.

Aseară, am venit spre tine
Şi n-am văzut, decât tardiv,
Dragostea ta-n zâmbete pline
Încurajând spre un motiv.

Un simţământ torid venise
Să zăpăcească progresiv,
O inimă ce împietrise...
Topindu-se în ea pasiv.

Şi mi-a schimbat întreaga seară,
Doar o privire şi-un cuvânt...!
Deşi, banal privit de-afară,
Aşa puţin, multe au frânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt un fior

electromagnetic pentru ochii ei
care m-au înlănţuit departe
acolo unde dăinuie visul ce zboară
dimineaţa după o noapte de zbucium
încă mai simt pâlpâirea genelor
negre lângă obrazul meu aspru

simt corpul meu cum se încarcă
electric ca o simplă particulă
de iubire propagată în spaţiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Fulgi de lumină veghează Cetatea Vieţii
Dansează graţios, minuţios pe ringul regal
Al unui nou apus, uşor sfios şi puţin neclar.
Ah, ochii uriaşilor munţi, săracii, semeţii!

Orbiţi de fascicule de lumină prelucrată
Munţii adorm în braţele nopţii târzii.
Licuricii uitaţi în zare se ascund prin vii
Îmbătaţi de atmosfera feerică şi-nmiresmată.

Luna îmbracă acum rochia dantelată
Pregătindu-se de nunta mult aşteptată
Cu mândrul Soare, mandru' Crai
Ce-i cântă dulce-o romanţă la nai.

Particule fermecate, atinse de aur celest
Rup tăcerea lumii şi zboară către est,
Spre altarul rafinat al amiezii
Împodobit cu elegantele frezii.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Creţan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erijat în instanţă de judecată

Pe globul ocular
al creierului minţii,
într-o agonie celestă –
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exerciţiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăşi ideea de zbor, particule grele –
prin vămile-albastre se sfâşiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinţii.

Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale – cuvintele mele,
graţioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină –
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţii de efervescenţă

iertările tale cu regretele mele
puse în balanţă
ar înclina spre nimic
ori spre niciodată

orice ai măsura
devine incert
cu trecerea timpului

profunzimea ochilor tăi măsurată
în particule de iubire
ar da o variabilă albastră
dimineaţă mai rece
seara mai adâncă
rotunjimea sânilor tăi dacă i-aş cântări
în palmele mele
în detaliu
ar părea disonanţi de la o vreme
unul mai iubit
altul mai nedreptăţit

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre

ce cânţi întruna moartea
stai în faţa spitalului
şi cobeşti în frunzişul rar
te-a trimis doamna-n negru
ochii tăi lucesc ca două
lumânări aprinse

ai venit să strângi sufletele
chinuite de altă suferinţă
îi aştepţi să devină duhuri
în lumina din ceruri
totul se dezintegrează
particulă cu particulă

vezi cum a coborât infernul
ambulanţele stau la coadă
alături de pompieri
şi oamenii mor cu zile
terapia intensivă e distrusă
din cauza cântecului tău

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cules

focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci şi spasmul muşchilor
odată cu învârtitul teascului
şi strivitul boabelor
ce-şi leapădă cămaşa

până sub stelele nopţii energia curge
cu tot cu lumină şi întuneric
cu tot cu rai şi iad

frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini şi pe faţă
şi chiar se coboară sub tălpi

şi inima uită golul din eu
particule întregi fără substanţă
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îţi mută spaţiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rămâne

Aer prospăt după ploaie
Îmi pătrunde în odaie
Pe fereastră şi îmi lasă
Izul său de amiroasă

Nici nu-mi vine să mai plec
Spre vreun monument aztec
Câtă linişte şi pace
Împrejur mi se desface!

Şi cobor ca într-un templu
dinăuntru. Să contemplu
Cum particula atestă
Milosârdia celestă;

Înţeleg că nu-nţeleg
Toată mila şi iubirea
Creatorului întreg
Care copleşeşte firea

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este aşa după cum ne asigură oamenii de ştiinţă, noi toţi avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toţi suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, şi acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înşine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, şi să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părţi. Este mâna superioară ochiului? Episcopul faţă de gâscă? Fiul faţă de mamă?

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat inima...

Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ţie,
Să-ţi fiu hrană de şoapte
Şi sângele-ţi să mă adape...
Sub unghiul credinţei şi al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Şi farmec şi joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Şi m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ţi-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie operă de artă

Când ne iubim femeie eşti opera de artă,
Sculptată-n gheaţa cărnii de-un foc interior
Dezvăluită unic în sensuri ce te poartă
Din inimă prin minte în suflu creator.

Când ne iubim femeie, sunt palmele şi ochii
Ce-ţi modelează lutul pe buze şi pe sâni,
Cu sărutări fatale în transă mă apropii
Şi-ţi convertesc vorbirea în încleştări de mâini.

Când ne iubim femeie se tulbură eterul,
Cutremurat în sine de tandre oscilaţii,
Îşi schimbă noţiunea şi taina şi misterul
Şi-a timpului măsură se pierde în ecuaţii.

Se mântuie ştiinţa când ne iubim, femeie
Şi Universul însuşi o clipă stă în loc,
Oprindu-şi expandarea ca flamă şi scânteie,
Particule de slavă, de apă şi de foc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul, mereu trecut...

Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem şi azi, dar mâine nu se ştie de vom mai fi,
Noi înşine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, păşind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieţii,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăşi respect
Şi nu ne vom justifica în faţa nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viaţă,
Din verbul "a face" şi "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viaţa se scurge ca o ploaie chiar şi pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ţi dai seama de inundaţia ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuţi te salvează.
Aş înfrunta chiar şi furtuni
Aşa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivii şi taverna

Eu sunt beat şi tu eşti nebun,
cine ne va duce acasă?
De câte ori n-au spus,
"Bea numai un pic, doar două sau trei pahare?"

În acest oraş n-am întâlnit pe nimeni treaz;
fiecare-i într-o stare mai deplorabilă decât celălalt,
mai înflăcărat şi mai smintit.

Dragul meu, vino în taverna pierzaniei
şi trăieşte toate plăcerile sufletului.
Ce fericire mai mare poate exista în afară
de această conversaţie intimă
cu Cel Iubit, sufletul sufletelor?

În fiecare colţ sunt beţivi, braţ la braţ,
iar Hangiul toarnă vinul
dintr-o carafă în fiecare particulă a fiinţei.

Aparţii acestei taverne: venitul tău este vinul,

[...] Citeşte tot

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi au numit-o Pământ

(Divorţul mondial) Varianta I

O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiaşi blestem,

Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forţă, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,

Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înţelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut

Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbaţii lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!