Citate despre ochi și proverbe
citate despre ochi și proverbe (inclusiv în versuri).
Proverb răstălmăcit
Sunt neîntrecuți ghidușii
Care, cu umor, prevăd:
"Ochii care nu se văd
Stau la pândă-n dosul ușii!"
epigramă de Valerian Lică (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corb la corb nu-și scoate ochii
Zicala asta e o glumă
Ce derutează și afumă,
Căci, puși în capul țării, corbii,
Vedem și noi, se bat... ca orbii!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrar zicalei, tocmai ochii care se văd se uită, prin uzura naturală implicată în obișnuință.
aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastorul: În toate limbile lumii există o aceeași zicală: ce nu văd ochii, inima nu simte. Ei bine, eu afirm că nimic nu este mai fals; cu cât sunt mai departe de sentimentele pe care încercăm să le înăbușim și să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă. Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezește amintirea ei.
replici din Unsprezece minute de Paulo Coelho (2003)
Adăugat de roxanne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este o zicală: Ochii care nu se văd se uită, dar spre a confirma valabilitatea replicii de mai sus, [...] | Citește tot comentariul
Textele de mai jos conțin referiri la ochi și proverbe, dar cu o relevanță mică.
De multe ori proverbele se contrazic între ele și orice cititor poate descoperi asta cu ușurință. Înțelepciunea ne învață să ne uităm înainte de a păși, dar imediat ne avertizează că dacă ezităm, suntem pierduți, ne spune că absența face inima mai iubitoare, dar și că ochii ce nu se văd, se uită.
citat din Leo Rosten
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boul gelos
Pe un imaș de pe câmpie,
Păștea văcuța cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie își dorea.
Văcuța, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă și lăptoasă,
E lucru lesne de-nțeles
C-a fost de mulți curtată des
Deci, de la sine se-nțelege
Că ea avea de unde-alege.
Și, așteptând un tip distins,
Angro, văcuța a respins
Catâri, buhai și armăsari,
Considerându-i prea... măgari
Dar timpul trece - nu-i de șagă-
Deci trebuia un soț s-aleagă
Și tare-i greu de înțeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorțos
[...] Citește tot
fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mărul din vecini
Când Eva și Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Șarpele dansa din șolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.
Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.
Domnul, o, Preabunul, a încuviințat
Și-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alții chiar dacă are spini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între mâinile noastre gângania moare
Între mâinile noastre gângania moare
era un proverb dezamăgit.
Sub ochii noștri platanul se spânzură
era un poem
ce se-mpotrivea cuvintelor noastre.
Trebuie să ne coasem buzele
și să ne pedepsim melodiile.
Mai târziu, fraților:
stuful, rândunica de noapte,
marmura, catifeaua
vor găsi pentru noi
un grai nou-nouț.
poezie de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât atât
Peste abisul Marianelor
Răsturnat pe semeția Everestului,
Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului...
Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor.
Peste imensitatea Pacificului
Revărsat pe nesfârșitul ochilor migdalați ai Asiei,
Mai mult decât nemurirea și reînvierea așteptată a Mesiei...
Ți-e taina ascunsă-n culorile sublime ale recifului.
Peste-nghețatul Arctic
Franjurat în albă broderie-n derivă de sloiuri,
Mai mult decât nisipul uriașelor dune plecate în roiuri...
Ți-e arșița dragostei stinsă-n răceala rațiunii d-eucartic.
Peste imensul Univers
Prăbușit inexorabil în gaura neagră a vidului d-atom,
Mai mult decât neputința incapacității proverbiale de om...
Ți-e dorința milenară de zbor în real, imaginație... într-un vers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea iertării (2)
A venit spre mine surâzând,
Într-o zi în care doar durerea
Înflorea cu lacrimi peste gând,
Fără să zărească mângâierea.
Eu îl priveam cu îndoială:
Cine era?... De ce mă căuta?
E timpul pentru socoteală?
Sau al meu înger care mă certa.
Venise numai pentru mine,
Și cu o voce dulce îmi spunea:
-În suflet ai numai ruine,
Tu singură îți faci inima grea.
M-a dus apoi cu gingășie
Înspre un crâng în curcubeude flori,
În care-un tril de ciocârlie,
Se auzea din cerul fără nori.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare pădurile vor fi mai fericite
... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci și ponoare,
într-un februarie mic și al dracului cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, așteptând să clocească găinile,
să înflorească mușcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea și ridichea de lună.
Orânduindu-și grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate așa li se părea când înfloreau cireșii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunțile încrețite adesea,
cu ochii moleșiți de oboseală,
abia își vedeau de odrasle.
La oraș, și-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericești, cu sărbători și zile de post.
Doar visele și-au găsit sfârșitul
unde se mai aude încă clopotul
[...] Citește tot
poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă dușilor bătrâni
În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai triști, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Își duc pedeapsa de a fi
Și trec etern strălucitori...
Și trece fiecare zi...
În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Și flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger și am prins să zbor
Pe cerul nopții vioriu.
Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai 25 de ani!
Măi nepoate, măi băiete, nu ești bun de nici o treabă,
Te joci la calculator... pregeți mai rău ca o babă!
Nici la muncă nu ți-e gândul, nici nu mi te duci la școală,
Toată lumea azi muncește, doar tu stai cu mâna-n poală.
Toate-n lume au un rost, pâinea trebuie câștigată,
Tu nu știi decât să judeci. Mmă-ta e vinovată
Că nu mi te-a pus la treabă, cu toate că a-ncercat,
Tu arunci vina pe ea, zici că nu ești vinovat.
Spui mereu că îți e lene, dar să mănânci nu ți-e greu?
De-aș fi-n locul mamei tale, ar fi vai de capul tău!
Ai 25 de ani băiete, du-te, caută-ți de muncă,
Dacă nu ți-a plăcut cartea, fă ceva la o adică.
Pune umărul degrabă și ia hamurile vieții,
Nu sta cu mâna întinsă, cu ochii pe toți pereții.
Mergi și termină-ți liceul, ia și fă o facultate
Doar cunoști și tu proverbul,, Ai carte, o să ai parte!"
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (10 mai 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul Pământului
Doborât de-a soarelui dogoare
Te tot rogi române la Cel Sfânt
Însă ai uitat să ceri iertare
Gliei strămoșescului pământ
Ți-au lăsat în dar înaintașii
Tot ce-aveau pe lume mai de preț
Cu ce drag îți dezmierdai privirea
De la șes la muntele semeț...
Codrii atrăgeau precum magnetul
Norii grei aducători de ploi
Pajiștile cu imașui grase
Erau raiul turmelor de oi
Prin artere largi de irigații
Unduia mereu al vieții râu
Câmpul devenind o-împărăție
De porumb, de floare și de grâu
[...] Citește tot
poezie de Gelu Oproiu din Lumea Satului, nr.16(45): 16-31 august,2007
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socotinta ca suntem ceva se numeste prezumtie. E o patima nascuta din iubirea de sine si devine izvorul, inceputul si cauza celorlalte pasiuni, dar atat de subtila si tainica e aceasta mandrie, incat cei ce o au n-o simt. E un rau tot atat de mare pe cat e de subtil si tainic. Aceste patimi inchid prima usa a mintii prin care Harul lui Dumnezeu voieste a intra, nu-l lasa sa intre si Harul se retrage. Caci cum poate veni Harul sa lumineze pe cineva care se socoteste a fi ceva mare; ca-i intelept si ca n-are nevoie de alt ajutor, Domnul vine sa vindece aceste boli si patimi luciferice. Cei ce-si aroga acest drept sunt nenoriciti, cum spune Profetul: " Vai de cei ce se socotesc intelepti in ochii proprii" (Isaia V,21) si Apostolul: "Nu va socotiti intelepti" (Rom. XII, 16) si Solomon: "Nu socotiti ca sunteti ceva" (Proverbe III,7)."
Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul Nevăzut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeciuială din "in și chimen"
(Maleahi 23:23)
Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunță cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav și apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Și cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."
Invitația aceasta nu era de refuzat.
Și-astfel iată-mă la locul și la timpul anunțat.
Un salon gătit cu grijă și cu gusturi rafinate
Impunea audienței izul de solemnitate.
Din cupola smălțuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereți, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid și maiestuos.
Iar pe fețele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în fața la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-așa firească
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osânda
Urca Isus cu crucea-n spate
Urca urmat de atât popor
Venit să-i vadă cruda moarte
Și chinul Lui îngrozitor
Slăbit Isus și plin de sânge
Urca atunci cu pasul rar
Pe atâți văzând cum Ființa-i plânge
Când El suia chiar pe Calvar
Bătut cumplit și schingiuit
Purtându-și crucea se ducea
Ca cel din urmă osândit
Viața pentru noi să-și dea
Slăbit de chin și dă bătaie
Lupta s-ajungă până sus
Dar crucea vai iată-l îndoaie
Deși se vrea blând și supus
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi și proverbe, adresa este: