Citate despre ochi și tigri
citate despre ochi și tigri (inclusiv în versuri).
Balada tigrului sălbatic
Nimeni nu-l atacă mânuind o lance lungă,
Nici strunind o arbaletă puternică.
Hrănindu-și nepoții, apărându-și puii,
Îi instruiește pentru cruzimile de mâine.
Capul înălțat devine zid,
Coada fluturând devine o flamură.
Chiar și Huang de la Marea de Est *
Se temea să dea ochii cu el după căderea nopții.
Tigrul dreptății, întâlnit pe drum,
Era tot ce trebuia pentru a-l îngrozi pe Niu Ai.*
Ce folos aduce sabia aceea scurtă
Dacă atârnă pe un perete, amintind de zgomotul tunetului?
La poalele muntelui Tai
Se aude vocea unei femei plângând,
Guvernul interzice tuturor oficialităților
Să asculte acel sunet.*
[...] Citește tot
poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu
Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
își ține-n gură halca ei de timp.
Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari și luminoase
sub cerul înflorit...
Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a și vărsat într-o bulboană sumbră
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurul tigrilor
Până sosi-va ceasul de galben asfințit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Și nici nu bănuiește
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea și ceilalți tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Și aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopți, Draupnir,
Cel care zămislește nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, și tot așa la nesfârșit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Și aurul de la-nceput.
Voi, asfințituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului și ale epocii!
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tigrul
Tigrule ce strălucești
Noaptea-n codru când pășești
Ce meșter nemuritor
Te-a creat necruțător?
În ce cer sau loc retras
Focul ochilor ți-a ars?
Cu ce aripi poa' să zboare
Cui nu-i frică de dogoare?
Cine poate să te strângă
Mușchiul inimii să-ți frângă?
Căci cât inima ta bate,
Ce mână-ar putea răzbate?
Un ciocan? Un lanț lucrat?
Ce cuptor te-a modelat?
Nicovală și strânsoare
Pot să-ți pună-ncuietoare?
[...] Citește tot
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre răsărit vântul oftează
Dinspre răsărit vântul oftează ca un om trudit.
Ploaie lină se apropie cu pași mici:
Dincolo de iezerul cu nuferi se aude parcă-n depărtare sunetul unui tunet.
O broască de aur mestecă încuietoarea. Deschide-o. Aprinde ierburi aromate.
Un tigru de jad trage de funie. O smulge din perete și evadează.
Când Han, funcționarul, era tânăr fata Chia-ei trăgea cu ochiul printre perdele.
Zeița fluviului și-a dăruit perna mărețului prinț Wei.
Nu-ți deschide niciodată inima în primăvara florilor:
Un grăunte de iubire e un grăunte de cenușă.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi și tigri, dar cu o relevanță mică.
Ochiul de tigru
Ai uitat ochiul de tigru
în palma mea.
E stratificat,
Cum, de altfel, ne este și ființa:
cuvânt peste cuvânt,
cuvânt peste trup,
trup peste trup,
trup peste cuvânt,
cuvânt peste cuvânt,
până ajunge o sferă
pe care-o înfășăm cu pielea.
Să ne rostogolim
în viața veșnică.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de roșu, fără sonor
se lăsa o pâclă peste munții mei
nu țin minte să fi iubit atât de mult pădurea
zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urși oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperișul blocului
cântam din u2 ne luam de gât
săream cu ochii deschiși ne transformam
într-o altă viață în avioane de război
venea salvarea și totul era atât de minunat
atât de roșu fără sonor
atunci înțelegeam de ce ne mai iubeam
eu și cu vulturul eu și cu tigrul eu și cu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tânăr, Doamnă
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Podoabele
Iubita era goală, și după-a mea dorință
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeț, de biruință,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.
Risipa de metaluri și pietre, ce se-mbină
Și-n scânteieri de raze tresar în joc și cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet și lumină
Privirea mi-o vrăjește și inima mi-o-ncântă.
Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Și surâdea, plăcându-i cum se-nalță s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniștită
Când vrea să prindă țărmul în brațele ei calde.
Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Și încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Și-un farmec nou acestor trupești metamorfoze.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic!
Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton.
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram ochiul
eram ochiul
de tigru tăcut în noapte
neînfricat în beznă
mă mișcam ca un râu curgător
eram chiar fratele lui
țineam maceta în dreapta
și baioneta în dinți
îi simțeam gustul de metal
de sânge amestecat cu mâl
mestecam frunze de mate
ayahuasca o sorbeam sub clar de lună
ritualurile șamanice mă transformau
în nor în apă în râu
curgeam cu pistolul mitralieră pregătit
eram gata să mor
eram gata să trăiesc din nou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felina
Prin jungle, prin păduri, prin munți
Ochii tăi strălucesc, reci de gheață
Azi suntem față în față:
Tu exiști să ne-nspaimanti,
Te uiți curiosă, ne sperii
Dar ne încânți, felină
Că ești, tu nu ai nici o vină.
Ești o panteră, tigru sau jaguar?
Vrei să ne ucizi, dar ai o frumusețe
Ca femeia, divină, care ne inspiră frică.
Ne atragi. Mărești în noi o spaimă,
Exiști ca să inspiri pericol
Prin munți, pe dealuri sau coline...
Ești antipodul creației:
Iubim numai cuprinși
De forța care ne ucide.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu strivesc corola
Motto: De Blaga nu ne despărțim
La fel ca tine, eu n-am strivit vreodată
Corola fragedă, staminele luminii,
La fel ca tine simt lumina,
Eu m-aș juca sub razele feline,
Lumina poate fi mai crudă ca un tigru,
Așa cum bezna e mai tare ca un zimbru,
Iar eu mă tem să calc trei clopoței, trei îngeri,
Prea sfântă-i primăvara, aud plânsul
Celor ce nu au apucat să vadă echinocțiul,
Frumoase mâini ai primăvara mea,
Altfel ți-s ochii,
Uitând amurgul, mă desprind de toate,
Frumoase mâini și coapse încordate.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea băiatului
Pe urmă, să știi,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deși așa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă și tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Își șterge nasul fără batistă
Și privește furiș.
Asta se potrivește și pentru mormanul de solzi din păpuriș
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele și crocodilii
- Oficialii proscriși -
Și să venim mai aproape de noi:
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința
Îmi place a naturei sălbatecă mânie,
Și negură, și viscol, și cer întărâtat,
Și tot ce e de groază, ce e în armonie
Cu focul care arde în pieptu-mi sfâșiat.
La umbră, -n întunerec, gândirea-mi se arată,
Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând,
Și prada îi e gata... De fulger luminată,
Ca valea chinuirei se vede sângerând.
Încerce acum soarta să-mi crească suferirea;
Adaoge chiar iadul șărpi, furii ce muncesc;
Durerea mea e mută ca desnădejduirea,
E neagră ca și ziua când nu te întâlnesc.
Căci astfel e acuma viața-mi osândită,
O lungă agonie în care tu domnești;
La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită,
Luptându-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești.
[...] Citește tot
poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă și cu fața prelungă. Fuma dintr-o narghilea și număra niște mătănii de chihlimbar. Boabele mari și galbene sclipeau și se loveau între ele cu un sunet plin. Fața bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunțită de vreme. De sub fesul lui, înfășurat cu un turban, ieșea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veștede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi și visători și m-a poftit, în bulgărește, să mă așez. Apoi, scoțând un nor de fum, m-a întrebat de unde știu bulgărește. I-am răspuns că sunt bulgar.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dresoarea
moto: A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
----------------
Femeia în negru și șarpele
Care se uita fix în ochii ei
Dacă nu-ți asumi riscul, nu iei
Startul spre țara, unde cresc harpele
Dresuri de tigri, pantere, frecvent
Cercuri de flăcări, luciri de cuțite
Papagalii continuând să imite,
Zodia-n care te naști, inocent
Copiii palizi în primele rânduri
Adulții pe laturi, în spate
O mușcă, n-o mușcă, spunea jumătate
Fiorul trecea prin baraca de scânduri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub copaci, întunericul avea ceva amenințător: când ridicam ochii, frunzișul umbrit îmi umplea inima de o frică nelămurită. Fără îndoială că lighioanele monstruoase pe care le văzusem erau niște biete vietăți greoaie și inofensive, care nu doreau răul nimănui. Dar ce alte supraviețuitoare ale epocilor imemoriale, ce dihănii crunte, hidoase și sprintene se pregăteau, ascunse după aceste stânci sau aceste tufișuri, să se repeadă asupra noastră? Nu știam mare lucru despre viața preistorică; citisem o singură carte în care era vorba despre niște monștri care ar fi putut face cu leii și cu tigrii exact ceea ce pisica face cu șoarecele. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lovi de ele în pădurile din țara lui Maple White?
Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Origami cu inima ta
ți-am modelat inima din hârtie glasse și am lăsat-o să plutească
e sărbătoarea felinarelor au coborât dragonii pe pământ să danseze în jurul ei
odată îți desenam căsuțe din flori de cireș
acum trupul meu te primește în amurguri
ai putea fi o ceașcă de ceai pe care o sorb în ajunul unei bătălii sau o pivniță cu vinuri
îți adulmec treptele a vioară și tâmplele a săruturi o să mă rostogolesc in jurul tău ca o piatră or să mă ardă palmele când te ating simt că port în mâini o văpaie
fă dragoste cu mine
ești cuptorul nelipit părul plin de omizi și cățelușa cu o labă bolnavă
fără să știi m-ai desenat când erai copil îți înmuiai pensonul în destin colorându-i apa sunt avionul de hârtie cu care trimiteai bilete în necunoscut prin clasă
în gimnaziu eram cartea ta ascunsă sub pătură iar tot liceul aveai înaintea ochilor printre litere două buze roșii
inima ta e o centrală origami atunci când nu ești aici modelez hârtia strălucitoare în toate felurile închipuindu-te
mâinile îmi tremură uneori și îmi iese ba o ceașcă de ceai din care te prelingi ba o ideogramă cu mâinile întinse soarele merge înaintea ta cu o lance spre o mănăstire zen duce amintirile care or să coboare în ghirlanda de ylang-ylang o să le dirijezi cu un bețigaș și o să le împarți copiilor
dă-mi mâna să modelăm cel de-al 365-lea origami
pe insula hokkaido primăvara va sosi fără degete rosii de vrăjitoare fetele iși vor îmbrăca pentru prima oara kimonoul undeva sus pe faleze
un călugăr ține soarele în palmă și modelează din argilă un tigru sub pământ
poezie de Laurențiu Belizan (2 septembrie 2008)
Adăugat de Laurențiu Belizan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucăria săracului
Din toate pachetele de țigări
îmi voi construi o armată de roboți
cum făceam în copilărie
și voi cuceri lumea
începând de aici
de unde colțul peretului
se întâlnește cu colțul peretului
aici îmi voi scrie un manifest
împotriva oamenilor mari
a cojilor de nucă pe care
mi-așez genunchii de bunăvoie
și mă rog
lăsându-mi deoparte jucăriile preferate
caraghiosul de mucava mișcat cu o singură sfoară
fierararii care bat nicovala
călărețul și calul a cărui coadă e un fluier
bucata de oglindă ciobită care reflectă soarele
[...] Citește tot
poezie de Adrian Diniș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi și tigri, adresa este: