Citate despre ochi albaștri și tinerețe
citate despre ochi albaștri și tinerețe (inclusiv în versuri).
Cealaltă tânără era de bună seamă Georgiana, dar nu mica zână de unsprezece ani, pe care în amintire o vedeam mlădioasă și slabă, ci o domnișoară în toată puterea cuvântului, durdulie și blondă ca o păpușă de ceară, cu trăsături frumoase și regulate, cu ochi albaștri și languroși, cu bucle aurii. Purta o rochie neagră ca și cea a surorii sale, dar de o croială foarte diferită: bogată și după ultima modă; pe cât de puritană era una, pe atât de modernă și elegantă apărea cealaltă.
citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Passepartout nu era una dintre acele secături țanțoșe, cu nasul în vânt, cu privirea încrezută. Nu, Passepartout era un flăcău de treabă, cu înfățișarea cuviincioasă, blând, serviabil. Avea ochii albaștri, chipul vioi, pieptul lat, o musculatură vânjoasă și o forță herculeană pe care exercițiile din tinerețe i-o dezvoltase enorm. Păru-i brun era oarecum în dezordine. Dacă sculptorii din antichitate cunoșteau optsprezece feluri de a aranja coafura Minervei, Passepartout nu știa decât una: da de trei ori cu degetele prin păr și era gata.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, trist mergea la război cu inima neîmblânzită, și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?
Am pierdut-o le-am spus am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.
Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.
Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa din povești
Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi albaștri și tinerețe, dar cu o relevanță mică.
Poveste fără final - partea a II-a
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada se ridică grăbită de pe canapea și părăsește foișorul. În acel moment sesizează prezența lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoțea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu șapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaștri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o mașinărie de luptă, lângă el se simte în siguranță. Bărbatul își face apariția, parcă răsărise din pământ. O însoțește tăcut.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, Lucian, la volanul mașinii luxoase a directorului, ieșise de mult din oraș. Pe șoseaua asfaltată de curând ce ducea spre Institut, mașina, condusă de tânărul cel chipeș, aluneca în mare viteză, totuși, cu grijă. La un moment dat, lui Lucian i se păru că observă pe marginea șoselei o figură cunoscută. Părea a fi chiar tânărul care-i devenise de curând coleg, mai ales că purta o uniformă albastră, aproape identică cu a lui. Trecând pe lângă acel tânăr, încetini și claxonă insistent. Nedumerit, băiatul cu ochii albaștri se întrebă în gând: "Ce naiba mai are și idiotul ăsta de mă claxonează așa? Ce l-o fi apucat? E cumva nebun? Sau ce vrea de la mine?" Mașina albastră îl depășise puțin, dar se întorsese, iar după câteva clipe se oprise lângă el. Pe geam scoase capul un tânăr brunet, cu uniformă albastră; Mihai se rușină că nu-l recunoscuse adineauri, doar era unul dintre colegii săi, ba chiar ce-l care-l susținuse în acea seară, în fața celorlalți.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveau un comandant tânăr, lipsit deocamdată de aerele care i s-ar fi putut urca la cap datorită funcției de conducere pe care o primise, un băiat bun, isteț, descurcăreț; în plus, deosebit de frumos! Zâmbitor, el își privi cu drag colegii, dar mai ales, colega, acea brunetă cu ochii albaștri de la care nu-și putea dezlipi gândul și ochii. Nimic de zis: frumoasă foc domnișoara consilier, dar cu un caracter cam dificil. Ce se ascundea oare în sufletul ei, în spatele acestei aparențe, în spatele durității pe care ea o afișa, dincolo de această agresivitate pe care ea și-o asuma intenționat?
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu ușa cabinetului se deschise din nou și apăru un tânăr frumos, înalt, brunet, cu ochi albaștri și mari, de un albastru plăcut, deschis, ca cerul senin al dimineții. Atâta doar că băiatul acesta părea a fi mult prea tânăr pentru a fi desemnat ca membru al echipajului, însă aflară de la el, după ce acesta le sărută politicos mâna, că el este cel ce a reușit dintre toți cei zece băieți care candidaseră, să ocupe locul rămas liber. Se numea Ristea Mihai și avea aproape 18 ani, deși nu-i împlinise încă, dar trecuse cu bine de toate cele cinci teste, la care obținuse numai note maxime, atât din partea examinatorului său, pe nume Harris Nistor, cât și din partea computerului. Astfel aflară și numele a doi dintre ceilalți ce le vor deveni colegi, Alex și Nistor, cel de-al treilea preferând să rămână anonim până în momentul în care se vor întâlni personal. Cele trei fete mai discutară puțin cu tânărul Mihai, de la care aflară că acesta era informatician de profesie, apoi în cabinet își făcu apariția însuși domnul Eugen Manea, pe care cei patru ce fuseseră acceptați în echipaj îl salutară respectuos. Profesorul le răspunse salutului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
13, o cifră deloc plăcută de părinții acestor tineri, nu datorită superstițiilor legate de acest număr, ci din cu totul alte motive. Cum ar putea să se împace cu gândul unei despărțiri îndelungate, de cel puțin 13 ani și cum să accepte atât de ușor acest gând? Nu li se părea deloc posibil. Evident, tot cu acest gen de probleme se confruntau momentan și părinții tânărului informatician. Dar el habar n-avea! Ochii lui albaștri scăpărau de bucurie. Își invită colegul în camera lui, să-i arate cei doi roboți și computerul despre care vorbise. Matematicianul ar fi refuzat, dar nu vru să-i strice tânărului buna dispoziție. Urcă deci cu acesta până în camera lui, deși nu-și putea da părerea în legătură cu roboții, nici cu computerul, nu pentru că nu s-ar fi priceput chiar deloc, ci mai mult pentru că nu-l prea interesa acest aspect, îi era indiferent ce roboți sau ce computere vor fi la bordul navei în cursul misiunii. Totuși, văzând roboții, îi plăcură, cel puțin în privința aspectului; i se părură nostimi. Cât despre eficiență, rămânea să afle în curând, deși pe el personal nu-l prea interesa acest amănunt; nu el va lucra mai mult cu roboții sau computerele, ci chiar Mihai, fiind informaticianul. Cât despre computer, i se păru absolut la fel ca oricare altul, nu putea sesiza nici un fel de diferență, deși probabil că acestea, normal, existau.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-Frumos
Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zărește nicăierea,
Oricât și-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?
Munții pustii, cu piscurile cată
Mâhniți, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puțin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.
Cântecul lui, de care țara toată
Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta și ochiul șoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodată.
S-a rupt din codri, s-a pierdut din șes
Și, goală ca de suflet, tristă, țara
Nu mai găsește parecă-nțeles.
De ce e ziuă și se lasă seara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine
Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuși să mă înveți
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanțe,
Când ți-am zărit pentru prima oară
Ochii albaștri printre cireși,
Am știut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanțe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărți
Cândva planeta la doi,
M-ai învățat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învățat cum ar fi viața
Fără tine...
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa și prea tânăra
culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conținutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de șuvițe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată și se uită la pungă
se simte ca un pește mic
într-un mare heleșteu
privește în tavanul alb
piața o strânge și se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agață de ochii albaștri
trufași și arieni
este un mic țaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puțin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odin și Poetul
Ei cer să cânt... durerea mea adâncă
S-o lustruiesc în rime și-n cadențe
Dulci ca lumina lunei primăvara
Într-o grădină din Italia.
Să fac cu poezia mea cea dulce
Damele să suspine; ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură;
Frizați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți,
Să reciteze versuri de-ale mele
Spre-a coperi cu-espresia adâncă
Unei simțiri adevărate - niște mofturi.
Mai bine-aș smulge sufletul din mine,
Aș stoarce cu o mână crudă, rece
Tot focul sânt din el, ca în scânteie
Să se risipe, pân' ce va-njosi
Să animeze pe deșerți și răi.
O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea
Adevărată și neprefăcută
V-ar topi ochii și a mea cântare
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sid: Deci, ești totuși obsit?
Lucian: Da, oarecum. Mă resimt. Dar nu-ți face griji, mă descurc.
Sid: Se pare că v-ați distrat, nu glumă, zilele astea.
Lucian: Așa e, ne-am distrat. Aveam și de ce. A fost o petrecere pe măsura evenimentului.
Sid: Într-adevăr, aveați motive. Se pare că țineți foarte mult la colegul acesta al vostru, informaticianul cu ochii albaștri, sau campionul, cum îi spuneți voi.
Lucian: Ai dreptate. Ținem foarte mult la el, toți. Știi, el e cel mai tânăr dintre noi, "mezinul" echipajului nostru, deci, e normal să ținem la el. Altfel cum?!
Sid: Mezin sau nu, se pare că ți-a luat-o înainte în această privință.
Lucian: Nu pot nega. Mi-a luat-o, într-adevăr, înainte.
Sid: Și tu când ai de gând să-i urmezi exemplul?
Lucian: Nu știu, nu m-am gândit încă.
Sid: Nu te-ai gândit? Adică, nu intenționezi s-o ceri în căsătorie pe colega ta, cea care lipsește acum?
Lucian: Eu aș vrea, dar nu-i atât de simplu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste fără final... - partea a doua
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razia
nu a mai avut loc din cauza
vremii ploioase
mașina părăsise asfaltul
în timp ce se auzea
moon in june de soft machine
fuma marijuana în timp
ce mașina era în noroi
patina cumsecade împroșcând
mâzga în gardul de lemn
partenerul cânta piesa
fumul ieșea ușor pe geamul deschis
era rock progresiv de calitate
închide ochii albaștri
o vede pe maria lui
trage câteva gâturi de bere
nu știe cum o să scoată
mașina din noroi
avea pantalonii cei noi
a uitat de razie și marijuana
face bine la nervii lui
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi albaștri și tinerețe, adresa este: