Citate despre ochi căprui și poezie
citate despre ochi căprui și poezie (inclusiv în versuri).
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr, 1922 1941, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât...
Frumoasa mea, cu ochi căprui
O dulce ești, cum alta nu-i
Și lasă ca un vers pios
Să te alinte mlădios....
Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri
Că te iubesc, și cum, și cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!...
Atât?... să-ncerc o-nșiruire!
Spre grație, spre nesfârșire,
Inalt și larg și cât se poate
În pașnic fel, înspre dreptate,
Să vin cu zilnica iubire
În dimineți, pe scăpătate....
Frumoasa mea, cu ochi căprui,
Tu ești un înger... eu, hai-hui...
poezie de Vasile Zamolxeanu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna seara, Cautand versuri despre ochii caprui, am citit aceasta poezie si sunt extrem de surprins sa constat ca ati [...] | Citește tot comentariul
Dintre sute de dorințe...
Cu pași ușori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Și totul armonios să se îmbine,
M-aș simți desigur încântat.
Doar o clipă de visare,
Ce mi-aș dori ceva mai mult?
Aș vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.
În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Și să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.
Nu m-aș mulțumi să-ți scriu un vers,
Poementregi aș vrea să-ți scriu,
Să-ți dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită și eu la fel să fiu.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
OCHII TAI
Singurul poem citit vreodată,
au fost ochii tăi.
Ce frumoși ochi ai iubita mea!
Îmi doresc să mă oglindesc,
în ochii tăi.
Dar când? Vă iubesc ochi căprui.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi căprui și poezie, dar cu o relevanță mică.
Poem pentru soția mea
Eu sunt șoptire...
Sunt doar șoptire...
Șoptire în râul lacrimile tale,
Mă iartă... vreau să-ți fi doar iubire!
Tu ești șoptire
Caldă dulce de iubire...
Eu sunt viața ta, tu ești viața mea
Copiii strălucesc în miezuri de iubire!
Ți-aș săruta inima
și lacrimile ce plâng prin ceruri...
dar Viața e plină de adânc,
De falsuri, de misteruri!
Ți-aș săruta ochii căprui
și poezii nescrise încă...
Tăcerea mea adâncă
Ți se închină: Ești o SFÂNTĂ!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artemis
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.
Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.
Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără să vezi
În noaptea care pleacă la apus
Iubito, tot ce-a fost de spus, ți-am spus,
Dar am uitat și-i lucru nefiresc,
Să-ți spun încă odată, te iubesc.
Din atâta forfotă amară
E umed, plouă mărunt afară,
Mă doare clipa ochilor căprui
Goana anilor ce trec, mă nărui.
Fără să vezi că-mi pare totuși rău
Am poposit mai des la patul tău
Și gândurile nu mă mai slăbesc,
Să îți șoptesc într-una te iubesc.
Și nu găsesc mai de preț ofrandă,
Amândoi să citim în verandă
Ca-n trecut, poeme de iubire
Păstrate neșterse-n amintire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșmânt ochilor căprui
Dacă-aș putea să-ți storc privirea
aș colora văzduhul serii
cu licărul căpruiului ochilor tăi
să nu-i mai sângereze dimineții
tăcerile-nvelite-n foi,
ți-aș împleti iubirea
cu neînțelesul din poeme
așa vor căpăta seninătatea
ochilor dintr-un veșmânt în doi.
Cu părul răvășit mă voi opri
în poala gândurilor tale
voi căuta un sens
adâncului din ele
și-ți voi sorbi potirul cu lacrimi
ce mocnesc reduse la tăcere
căci clipa care trece
cere și-un mâine,
un dor se frânge-ntre cuvinte
topit de izul din poeme...
Îngenunchez, mă rog să pot
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem scris pe șină
După ce ai plecat am șezut și am plâns
Între șine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenușii cu dispreț mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.
Îngeri albi, impiegați, defilau permanent,
Cineva anunța un alt tren peste-un veac,
Între șine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simțeam dependent.
Călători cenușii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau obosite năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecții punând între noi amândoi.
Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau și aștept pe o bancă de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre șine de tren...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea ferată
(experiment și dadaist și mixt, deloc trist)
se dau următoarele:
o cale ferată un poet și-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni și fără mustață
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet și de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?
cine nu e gata îl iau cu lopata
bolborosește din groapă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit,
Cu mușchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - și armata -
Cu piept bombat și spate dăltuit!
Volubili, puși pe glume și smintiți,
Mușcați cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în brațe! V-amintiți?
De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieșit din spuma mării,
Ce meșter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.
Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mișcă greu, mănâncă doar pastile
Și e confuz, peltic și bâlbâit.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânda
M-am prefăcut în lup ce-aleargă
Pe câmpii-ntinși ai neputinței,
Cu inima bătând să-mi spargă,
Adâncul, corzile ființei.
Te căutam în umbra deasă,
Pândind, în foșnet de pădure,
În urma fragei neculeasă,
În bobul fructului de mure.
Mă culcușeam lângă poiană,
La firul apei șoptitoare
Cu botu-n înspicata-mi blană
Și fremătând de nerăbdare.
Slăbit, în haina mea cea ruptă,
-Privirea-mi doar împătimită-
Te savuram cu burta suptă
Și-nchipuirea-mi înrobită.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (18 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi căprui și poezie, adresa este: