Citate despre oratorie și viață
citate despre oratorie și viață (inclusiv în versuri).
Să avem de partea noastră adevărul; iată secretul elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei și a vieții.
Henri-Frederic Amiel în Fragmente dintr-un jurnal intim (1863)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea este viață eternă, elocvență neîntreruptă, este ființare pură!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: ca există.
Octavian Paler în Caminante
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trăiești prin credință, vorbești lumii cu elocință și experimentezi o perpetuă biruință.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)
nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum
fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Stigmatizați de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiția dindărăt retorică
Și-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeași nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de proveniență
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiției cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipației
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepții sacre.
poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la oratorie și viață, dar cu o relevanță mică.
Cearta dintre inima și trupul lui Villon
- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai țin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras și singurel,
Trist, alungat la colț ca un cățel.
- De ce-s așa? - De viața ta șucheată.
- Ce-ți pasă ție? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi crește-odată.
- Altcé nimic nu îți mai zic! - Nu-mi pasă!
- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, și ce!
- Păi ești copil? - Ba! - Mi se pare
Ești apucat! - și cum, de gât ai vré?
- Nimic nu știi! - Ba știu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Și iar ne hărțuim de ești ciudoasă.
- Ești chiar pierdut! - O să mă opintesc.
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ei nu trăiesc pentru a vorbi; nu sunt mistuiți de patima oratoriei, deși le place să țină împleticite lungi discursuri. Nu au nici pasiunea dezbaterii publice sau a disputei amicale de idei și de opinii, cu toate că îi stăpânește o insațiabilă poftă de "conversație"; dar nu suportă să fie contraziși; nu sunt naturi colocviale.
citat din Mircea Iorgulescu
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cassius Hueffer
Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viața lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoșteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viața nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viața lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica glumei
Descopăr viața,
Mă descopăr constant
Și ca vechi militant
Subțiez, zilnic, ața.
Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Și ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.
Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de școlar
Și ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.
Nu te caut, acum,
Mă găsești unde vrei
Și cu simple idei,
Veșnic, eu recompun.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dedicație
O salbă de nestemate gânduri mă fac,
Ca timpul să-l derulez, etapă cu etapă
Și să-nțeleg măcar acum ce faptă minunată,
Ne-a adus pe noi doi, laolaltă
Și-ntr-o tainică uniune să fim acum,
Pe al vieții de nepătruns drum.
Domnul meu, când inelul de logodnă tu mi l-ai dat,
Credință am jurat, că pe viață, tu vei fi al meu bărbat.
Am știut că noi doi vom fi mereu și la bine și la greu
Cu iubire, înțelegere și toleranță, dar și cu speranță,
Amândoi ne-am construit o famile, o casă, o viață.
Prietene, umăr la umăr cu tine merg,
De mână tu mă ții și strângi mereu,
Să-mi amintești că tu ești sprijinul meu,
Iar când sufletul meu a fost rănit
Și câteodat poate chiar îngenuchiat,
Tu m-ai sustinut, alinat și încurajat
Și rănile adânci s-au vindecat, cicatrizat.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (22 iulie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpi
În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.
Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credință,
Sau atestat de elocință...
Cel mai adesea-i o încercare.
Arar zis, nevinovăție,
Dar și la lipsă, o asumare,
Doar parțială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.
Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentința luată.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu
Ai fost un simbol în viața asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate
M-ai educat să îi respect pe oamenii adevărați
Să mă-nconjor de prieteni ca de frați
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru țară
De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru țară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generația ce s-a stins în închisori
Tu mi-ai predat întâia lecție de onestitate
Și mi-ai vorbit cu elocință de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt dușmani
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul
Conglomerat de elocință
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputință...
Perdant făcându-l plauzibil.
Parcurs colinic rectilinium
Depănușat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.
Crează veșnic suferință
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentință,
Câștig redând 'n egal calibru.
Trăiește-n gol de suflet, veșnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-și ca un sfeșnic,
Iluminând nestinsă probă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canonul iubirii
La început a fost alegerea.
Cum deosebești diavolul de înger?
Folosul și iubirea dușmani neîmpăcați.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relație? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama își are locul ei.
Înainte și după iubire tot iubire este.
Iubirea și eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea și arta memoriei.
Faust a disprețuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor și viața ca o secundă.
Îndrăgostitul un pește cu aripi caraghioase.
Nu poți înfrânge nebunia într-o singură zi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa din castel
Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.
Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă și multă elocință,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viață cu putință.
Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prințesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.
Și poate o să credeți că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu știu ce înseamnă o iubită.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oratorie și viață, adresa este: