Citate despre oxigen și timp
citate despre oxigen și timp (inclusiv în versuri).
Revolta vine din jocul violent al gândului cu sinele,
nostalgia din nebunia lentă a timpului;
înțelepciunea vine din gândul pe care doar trebuie să-l taci,
să dai oxigen judecății până la dispariția orgoliului de sine.
Ștefan Radu Mușat în Descifrare
Adăugat de Adrian Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...
Ți-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
și-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.
Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Mărul cât Edenul, ori aeroplanul, / aurul, varanul tot cer oxigenul... // Eu, dacă pierd trenul, nu mai văd vulcanul, / lavo-toboganul, timpul, pliocenul..., / n-apuc nici catrenul ce-ți cântă gotcanul...! // Clipa-mi toarnă anul, clipa-mi dă desenul, / aripa, antrenul, arcul, buzduganul, / acul de brodează, de-ațâță elanul, / aurul, sau banul de ceruri brăzdează...! // Bruma chiar de-i brează zebre va să-mi culce / într-un plai mai dulce, plai ce-mi constelează / brazii cu sfârlează, ceruri să-mi inculce... // Du-te-n Bobotează, vezi-l pe Neculce, / dă-i din vinul dulce până când visează: / prindă-ni-l găianul, merii cu Edenul, / mai tot oxigenul, ori aeroplanul...!» ‒ (XXXII), Glosalm de Brumar / 30 noiembrie 1967
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 48).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (30 noiembrie 1967)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era după-amiaza devreme, în ziua de 10 mai 1996. Nu mai dormisem de 57 de ore. Singurele lucruri pe care m-am forțat să le mănânc în ultimele trei zile fuseseră un bol de supă cu tăiței și niște arahide glazurate. Timp de mai multe săptămâni suferisem de o tuse convulsivă de pe urma căreia m-am ales cu două coaste fracturate. Prin urmare, aveam dureri groaznice și respiram cu mare greutate. La 8.848 de metri creierul primea așa de puțin oxigen, încât capacitatea mea mintală era ca a unui copil înapoiat. În aceste condiții, nu prea puteam simți mare lucru în afară de frig și oboseală.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce coboram eram foarte îngrijorat, dar nu din cauza vremii: verificând manometrul buteliei de oxigen, am văzut că acesta era aproape gol. Trebuia să cobor - rapid!
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faza de transformare a heliului în carbon și oxigen durează numai câteva sute de milioane de ani, pentru o stea asemănătoare cu Soarele. Ce se întâmplă apoi, depinde foarte mult de masa stelei.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harris, care coborâse de pe vârf la scurt timp după mine, m-a ajuns din urmă. Voiam să economisesc puținul oxigen care-mi mai rămăsese, așa că l-am rugat să închidă valva de la regulatorul care se afla în rucsac, ceea ce a și făcut. În următoarele zece minute m-am simțit surprinzător de bine. Mintea mi s-a limpezit. Chiar eram mai puțin obosit decât atunci când aveam oxigenul pornit. Apoi, dintr-odată, am simțit că mă sufoc. Vederea mi s-a încețoșat și capul a început să mi se învârtă. Eram pe punctul de a-mi pierde cunoștința.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depășită ori nu, lecția cursei de șoareci a Doctorului Mayow rămâne unică atâta vreme cât destinul personal al șoarecilor sau al oamenilor e în joc. Acest mare învățat al trecutului a pus puțină apă într-o covată, un suport în apă, o cușcă în vârful suportului, un șoarece în cușcă și un clopot de sticlă peste șoarece, cușcă și suport (după un rezumat mai tardiv, el a dus șoarecele în ispită cu ajutorul unei bucăți de brânză, ceea ce ar putea furniza un detaliu semnificativ întregii operațiuni). Deoarece cantitatea de aer de sub clopot era limitată, șoarecele răsufla din greu și în scurtă vreme murea. În același timp, nivelul apei dinăuntrul clopotului, comparat cu nivelul apei din afară, creștea, ceea ce înseamnă că șoarecele ardea oxigenul în timpul respirației.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la oxigen și timp, dar cu o relevanță mică.
Tyler Durden (arătând către un manual cu instrucțiuni de urgență într-un avion): Știi de ce există măști de oxigen în avioane?
Naratorul: Ca să poți respira.
Tyler Durden: Oxigenul are efectul unui drog. Dacă ești prins într-o catastrofă, tragi aer adânc în piept, fiind cuprins de panică. Dintr-o dată devii euforic, docil. Îți accepți soarta. Scrie chiar aici. Aterizare de urgență pe apă la 1000 de km pe oră. Fețe lipsite de expresie, un calm ca al vacilor hinduse.
replici din filmul artistic Fight Club - Sala de lupte, scenariu de Jim Uhls, după Chuck Palahniuk (15 octombrie 1999)
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîmblânzit ca un șoim
Noaptea și-a rupt straiele la apariția lunii,
privesc stelele cum își ocupă locul pe cer
și uit de orgoliile care se apropie
neîmblânzit ca un șoim.
În dimineața care se ivește, soarele este stăpânul,
uimit privesc întreaga schimbare,
către amiază când totul se liniștește,
umbra și odihna se îmbrățișează
ca două surate ocrotitoare.
Vara respiră în sânge oxigenul din aer
și-mi soarbe fibra din miezul cuvântului
unde glasul verbelor începe să se audă
în iubirea care alunecă pe clapele timpului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 1949, după ce secole la rând fusese o țară inaccesibilă, Nepalul și-a deschis granițele, iar un an mai târziu noul regim comunist din China a interzis accesul străinilor în Tibet. Cei care urmau să escaladeze Everestul au început să fie interesați de zona sudică a crestei. În primăvara anului 1953 o numeroasă echipă britanică, organizată cu zelul justificat și cu resursele copleșitoare tipice unei expediții militare, a fost cea de-a treia echipă care a încercat să cucerească vârful urcând dinspre Nepal. La 28 mai, după două luni de eforturi extraordinare, au încropit o tabără de înaltă altitudine pe Creasta Sud-Estică, la 8.500 de metri. Foarte devreme în dimineața următoare, Edmund Hillary, un neozeelandez zvelt, și Tenzing Norgay, un șerpaș experimentat, au pornit spre vârf, folosind butelii de oxigen.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu floare roșie de pin
În lumea asta mare și sucită,
Poți să mănânci, să bei pe gratis,
Poți să plătești ori să forțezi o gură,
Să te sărute pân' te saturi.
Poți să te pierzi prin lan de grâu,
Iubind grăbit, orice femeie,
Ce ți-a căzut cum cade para,
In gura unui trecător, fără lovele.
Poți să-ți faci brâuri de mătase,
Din părul blond de cucuruz, și dame,
Ce te așteaptă-n Soare surâzând,
Pentru o clipă de plăcere.
Chiar și pe munti, tu poți urca,
S-ajungi să tragi Luna de barbă,
Și o femeie adormită-n stânci,
De-un dor fățarnic, cerșetorul de iubire.
Poți să pribegești, cât vrei!
Pământul este nesfârșit de mare,
Cu suflete și frunze ce se dăruiesc,
La orice umăr trecător prin ele.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambrozie
a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare și pietre arse
în timp ce noi am așteptat
cuminți
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării
ceva ca o durere ne-a înfășurat sternurile
și ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat
doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri
de acolo ne-am aruncat temerile și sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muște
acolo ne-am cuplat măștile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca niște branule
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invazivă
Invazivă, poezia, tu nu te speria,
Nu se moare din ea,
Ajunge la toate organele vitale,
Inclusiv inima,
Te trezești că mai ai de trăit o secundă,
Asta este, specialiștii dau din mâini,
Te bucuri, odihna promisă vine în papuci de pâslă,
Iar tu vei fi doar un poem, acolo,
O bancnotă reformată,
Toate economiile tale acolo s-au dus.
Gata, acum, stimate înger sau diavol,
Să mergem voioși în Șeol, un vesel tărâm
Al defuncților scoși de la aparatele de oxigen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu poate să vorbească în numele celor doi conducători ai grupurilor ghidate, deoarece ambii sunt morți. Dar pot să confirm că nimic din ce am văzut în după-amiaza zilei de 10 mai nu a indicat faptul că o furtună nimicitoare se apropia amenințător. Pentru că mintea mea era afectată de lipsa de oxigen, norii care se ridicau deasupra impresionantei văi de gheață, cunoscută sub numele de Circul Vestic (Western Cwm - pronunțat "cum" - a fost numit așa de către George Leigh Mallroy. Acesta l-a zărit prima dată în timpul expediției pe Everest din 1921, când se afla în Lho La, o trecătoare înaltă la granița dintre Nepal și Tibet. Cwm înseamnă vale, circ, în galeză. - N. a.), mi s-au părut inofensivi, vagi, lipsiți de substanță. Strălucind în soarele puternic al amiezii, nu păreau diferiți de norii de convecție care se ridicau din vale aproape în fiecare dimineață.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Articolul din Outside era cât de precis se putea date fiind circumstanțele, dar termenul de predare fusese prea strâns, derularea evenimentelor, incredibil de complexă, amintirile celor care supraviețuiseră, deformate de epuizare, lipsă de oxigen și șoc. La un moment dat, în timpul documentării, am rugat trei alpiniști să povestească o întâmplare de sus, de pe vârf, la care luaserăm cu toții parte, și nu am putut să cădem de acord asupra unor aspecte importante, cum ar fi data, ce s-a vorbit sau cine a fost prezent. La câteva zile după ce articolul fusese trimis la tipar, mi-am dat seama că unele detalii erau greșite. Majoritatea erau inadvertențe minore, de genul celor care apar inevitabil în articolele care trebuie să respecte un termen de predare, dar una dintre greșeli a fost de-a dreptul colosală și i-a afectat puternic pe prietenii și familia uneia dintre victime.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celine: Trecutul e trecut. Așa a fost să fie.
Jesse: Chiar crezi asta? Că totul e predestinat?
Celine: Știi, lumea ar putea fi mai puțin liberă decât credem.
Jesse: Da?
Celine: Da, date fiind aceste circumnstanțe exacte, așa se va întâmpla de fiecare dată: cu două părți hidrogen, o parte oxigen, vei obține apă de fiecare dată.
Jesse: Nu, nu, adică ce s-ar fi întâmplat dacă bunica ta ar mai fi trăit o săptămână sau dacă ar fi murit cu o săptămână sau chiar căteva zile mai devreme? Lucrurile ar fi putut sta altfel. Cred în asta.
Celine: Nu poți gândi așa, e...
Jesse: Nu, adică nu ar trebui pentru majoritatea lucrurilor, numai că în această privință se pare că ceva s-a rupt.
replici din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce stăteam cocoțat pe acoperișul lumii, cu un picior în China și cu celălalt în Nepal, mi-am curățat de gheață masca de oxigen, m-am întors cu un umăr împotriva vântului și, dus pe gânduri, am privit uriașul platou tibetan de jos. Într-un mod vag, detașat, înțelegeam că întinderea de sub picioarele mele constituia o priveliște spectaculoasă. De multe ori visam la acest moment și la sentimentele care urmau să mă cuprindă. Dar acum, când eram în sfârșit acolo, pe culmea Everestului, nu reușeam să-mi adun energia necesară ca să îmi pese.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o escaladare obositoare și grea, am ajuns la "Zona Morții", așa cum se numește pentru că este la o altitudine de peste 7000 de metri, unde nu există suficient oxigen. După înălțimea asta, muntele te ucide. Eram împărțiți în patru grupuri mici. Trei oameni din grupul meu au abandonat și s-au întors la tabară, jos. Ar fi trebuit să mă duc și eu cu ei. Rob, ghidul, era cu mine și voia să urce, dar eu nu mai vedeam bine, mi-a zis să mă opresc și dacă în jumătate de oră nu îmi revin, să îl aștept. Când am văzut că nu mai vine, am început să mă tem.
Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu
scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni și pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat și asta decât nimic
și am scris
pentru cei citiți ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în față
fața curată a lumii
și nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu știi cine dă buzna să-ți spargă inima
această ușă din carne de om
mai puțin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreținută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oxigen și timp, adresa este: