Citate despre păcăleli și religie
citate despre păcăleli și religie (inclusiv în versuri).
Premierul Victor Ponta Plagiatorul tocește pragurile bisericilor în timpul campaniei electorale prezidențiale
Ah, ce puțin tu ne cunoști:
Poți doar să-i păcălești pe proști!
Și ce-i mai mult, biet fariseu:
Nu-L păcălești pe Dumnezeu.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleșii neamului
După ce ne păcălesc
Și puterea o primesc,
Își creează privilegii,
Fură în sfidarea legii
Și, lipsiți de Dumnezeu,
Ei din ban își fac un zeu.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punând pe primul loc Credința în Dumnezeu, răufăcătorii vor fi păcăliți de propriile idei.
aforism de Betty Marcovici (29 iunie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Textele de mai jos conțin referiri la păcăleli și religie, dar cu o relevanță mică.
Lângă groapă, preotul oficiază grav, distant, ca pentru altă specie, de pe alt astru. Pare a crede, și mă păcălește, că nici eu nu aparțin, și nici n-am aparținut vreodată, speciei ce a murit și peste al cărei ultim exemplar, sub ochii mei, prefiră acum țărâna de iertare.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tauromachia
Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Lovește, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să știe, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,
Lumânarea arde, îi șoptește caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă și dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aș fi fără trup, numai un gând.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoții și pomana (pamflet)
Și hoții dau ades pomană,
Și bani, și haine, dar și hrană,
Convinși că fi'nțe vinovate ,
Le iartă Domnu-a' lor păcate.
Ba unii chiar biserici fac,
Din furtu-n care se complac;
De pe pereți ei ne sfidează,
Din moace ce și le pictează.
Pe Domnul cred că-l păcălesc
Și sufletul și-l mântuiesc.
Nebuni ei sunt, căci, luați aminte,
Nu súnt doar hoți, ei n-au nici minte.
Nu faci pomeni cu-adevărat
Din bani pe care i-ai furat,
Sau obținuți cu-nșelăciuni,
Escrocherii, infracțiuni,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (15 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbucnire de ură
Piei drace!
Lasă-mă-n pace!
Pleacă de-aici
Nu știi ce zici.
Du-te la dracu
Că îți iau capu'
Capu îți cade
Gura mea râde.
Eu însă fug
Tu arzi pe rug
Eu însă scap
Tu nu mai ai cap.
Eu urc în rai
Tu de iad dai
Eu te blestem
Tu bați în lemn.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lucrările, eram destul de nereceptiv și chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăți, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de șarlatani anunțată prin atâtea repetiții. Dumneavoastră m-ați învins imediat. Ceea ce am simțit este de nedescris și dacă veți binevoi să nu râdeți, voi încerca să v-o împărtășesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înțeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea și o recunoșteam așa cum recunoaște orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaș, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu știe muzica, și a cărui educație se mărginește la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăți frumoase de Weber și de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreția. Această muzică înfățișează ceea ce e mare și te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră solemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii și solemnitatea marilor patimi ale omului. Te simți îndată cucerit și subjugat. Una din bucățile cele mai stranii și care mi-a dat o senzație muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeților (Tannhäuser) și de Serbarea nupțială (Lohengrin) e imens.
Charles Baudelaire în Critică literară și muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Așezați de-a curmezișul timpului
Aștri făcuți pentru alte galaxii
Respirăm furtunile ce ne sunt date
Și visăm tărâmuri noi.
Ce mai rămâne după ce
Ni se scutură visele
S-a spus adesea
Poate somnul mi-ai spus râzând
Poate Dumnezeu
Mi-o amintesc sărbătorile, copiii și fulgii de zăpadă.
Făcuți pentru alte galaxii
Âștia suntem
Și parcă ne tot zbatem
Să păcălim
Destinul.
poezie de Alexandru Mărchidan (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Mă uit la filme de Crăciun
Și mă revăd copil de școală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.
Singur acasă eu n-am fost,
Frați și surori aveam o droaie,
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năștea din ploaie.
Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale,
Geamgii și iaurgii, coșari,
Eroi ai vechii mahalale...
În sfânta seară de Ajun
Împodobeam, cu toții, bradul,
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (6 decembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava Lui Dumnezeu
# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu
dacă eu aș fi de piatră și-ntre noi o apă mare
l-aș ruga pe Dumnezeu să-și ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalță și intră desculț în apă
până la genunchi îmi sapă
dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aș striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii
- ce faci Doamne când mă furi când mă trăiești
niciodată nu ieși lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcălești până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea femeilor
Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:
"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup și principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înțelege ascultând
Un înțeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O ființă neputincioasă în fața Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri prețioase
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imitație
Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghițituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunță la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsucești absurd pe idee,
amarul îți umple gura cu sânge,
sărat, iute și greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.
Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuiește noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aștept dimineața să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocolată amară
Femeie, cine te sărută pe frunte și pe inimă?
Doar vântul? Și soarele când nu te-ascunzi de el?
Și ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde și m- alintă ușurel,
Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat și mai mult mânios îl știu.
Îmi face nopțile frumoase și... poate-l păcălesc la vară,
Îi descrețesc fruntea și mintea. Aș vrea să simt dacă e viu.
O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi pățit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păcăleli și religie, adresa este: