Citate despre păduri și vânătoare
citate despre păduri și vânătoare (inclusiv în versuri).
- idee
- Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor.
definiție celebră de Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor, vânat sau vânător?
Dragoste netrecătoare
Prin păduri de fum și ceață,
A ieșit la vânătoare
Dorul meu de dimineață.
Și prin codrul desfrunzit
Al iubirii trecătoare,
Cerb ieșit la boncănit,
Dorul meu, în înserare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vânătorul se întoarce din pădure cu ciuperci, nu-l întreba cum a fost vânatul.
proverbe africane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânatul cerbului
Imaginea arată pădurea într-o marne
Sălbatică, mocirle și lemn călcat de fiare.
Un vânător, la pândă, privește cum apare
Și cum înaintează prin sihlă zece coarne.
poezie de Thomas Braun din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu pușca-n spate
Vânătorul străbate
Pădurea deasă.
haiku de Mihail Mataringa (11 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfiorări
Prin troienele pădurii
Ciute gonite.
Vânătorii ochesc ținta
Disperarea muțește.
tanka de Valeria Mahok (27 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzuratul
Treceam așa, de vânător ce sunt
Cu pușca adormită la oblânc
Pădurea înaltă mă-ncânta
Vânatul mic nu apărea
Și nici măcar vânatul mare
Ascunși de parcă-i sărbătoare
Deodată văd cum legănat de-o cracă
Legat de mijloc c-un cordon
Un țigan. L-am întrebat ce-ar vrea să facă
Și-mi zise c-un imperturbabil ton:
- Ce să fac, rumâne vere,
M-am spânzurat, să-i fac
Pirandei mele o durere.
- Puneți cordonul, prostule, pe gât!
- L-am pus mâncat-aș, da' mă sufoc și-atât!
poezie satirică de Stelian Platon (16 septembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
- amant
- Amantul este bărbatul care vânează într-o pădure în care vânătoarea e rezervată exclusiv soțului.
definiție aforistică de George Budoi din Dicționarul încornoraților (1998)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vânătorii, aci înghit un pahar mai nainte de a se porni, aci se odihnesc pe iarbă verde, cu caii lângă dânșii, aci iar sosesc voioși, sunând fanfarele lor de izbândă. Damele, grațios plecate pe șeile lor de catifea neagră, se uită cum șoimii se reped în aer pe păsărelele spăimântate; una din ele s-a depărtat în taină spre pădure, și după dânsa aleargă, în fuga calului său alb, un galant cavaler, ducându-i vălul pe care ea l-a uitat atârnat de craca unui copac; tocmai în fund, pe marginea pădurii, se zăresc, prin ceața umedei Olande, câinii urmărind un cerb abia profilat.
Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, VIII (1874)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate de vânător
Cu silueta-ți cunoscută,
Când fugi prin codri, înțeleg,
Că tu nu ești decât o ciută
De-al tău contur eu să mă leg.
epigramă de Dumitru Grigoraș din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era odată un vânător ș-avea trei copii și era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ținea, că-mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ș-au apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopții vin dracii.
Mihai Eminescu în Frumoasa lumii
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merseră la fântână, băură apă de se răcoriră și priveau cu nesațiu cum se lasă cerul în depărtare pe pământ, și ar fi dorit să meargă până la sfârșitul pământului, să vază cerul din apropiere, sau măcar până vor da de locurile acelea unde pământul este ca piftia. Apoi intrară în pădure. Când văzură frumusețile pădurilor, rămaseră cu gurile căscate. Vezi că ei nu mai văzuseră d-alde astea de când îi făcuse mă-sa. Când bătea vântul și se mișca frunzele, asculta la fâșâitul lor și li se părea că împărăteasa umblă târând după sine rochia cea de mătase; apoi se așezară pe iarba fragedă, la umbra unui copaci mare. Aci se puseră a cugeta și a sfătui cum să înceapă vânătoarea. Ei, nici una, nici alta, voiau să vâneze tot lighioni sălbatice.
Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un lup
speriat de vânători
caută disperat
un ascunziș
în pădure
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i veni lui în gând, că numai o luă rara, rara, către o pădure ce era p-acolo p-aproape, ca să-și petreacă ziua cu vânatul, și mai către seară să se întoarcă acasă. Și așa, mergând el prin pădurea aceea, îl apucă gândurile. El cugetă, ca ce să fie pricina de le-a zis tată-său să-i păzească mormântul în trei seri d-a rândul. Și mergând așa, fără să știe nici el unde merge, și cu gândurile duse, se pomeni că pierde poteca și nu mai știe unde merge. Dă în sus, dă în jos, drumul nu-l mai găsea. Mai se întoarse în dreapta, mai la stânga, ași! în loc să iasă la lumină, el să rătăcea și mai mult. Dibuind prin codru, și cercetând să dea peste potecă, ieși la un luminiș, și acolo în mijlocul luminișului zărește un foc mare și pe foc o crăcătiță, din care ieșea un fel de glas, dară fără să știe el ca ce să fie. Stete locului, și mai ascultă. Auzi ca și întâi. Se mai uită o dată, dară nu văzu pe nimeni.
Petre Ispirescu în Poveste țărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana
Ce cauți unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Și unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?
N-auzi cum frunzele-n poiană
Șoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?
În cea oglindă mișcătoare
Vrei să privești un straniu joc.
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?
S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viață-n orice zvon,
Și numai tu gândești aiurea,
Ca tânărul Endymion.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vânător trage un foc de armă într-o pădure, prada cade, iar el aleargă să o ridice. Dă cu cizma peste un mușuroi de furnici înalt de două picioare, le distruge acestora casa, le împrăștie până departe pe ele și ouăle lor... Nici cele mai filosoafe dintre furnici nu vor putea înțelege vreodată ce a fost cu obiectul acela negru, imens, îngrozitor, cizma vânătorului deci, care a pătruns dintr-o dată în sălașul lor, cu o nemaipomenită rapiditate, precedată de un zgomot infernal, însoțit de o jerbă de flăcări roșietice... Tot așa stă treaba și cu moartea, viața, eternitatea, lucruri tare simple pentru cine are organele suficient de ample pentru a le percepe.
Stendhal în Roșu și negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lungi pasul la drum, și aide, aide, trei zile și trei nopți merseră până ajunse la o pădure mare. Acolo stătură să se mai odihnească și să și îmbuce câte ceva. Pe când stau ei acolo, auziră o guițătură de porc și totdeodată și văzură un porc mistreț mare, fugind, și un vânător alergând după dânsul călare, iară după vânător se luase un alt porc și mai năprasnic. Vânătorul întinse arcul și, când zbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică din gura căreia gâlgâia sângele ca dintr-o saca. Atunci fiara de la urmă, unde se repezi o dată și dintr-o săritură fu lângă calul de vânător, căruia îi și vărsă mațele, sfâșiindu-i burta cu colții lui cei grozavi. Vânătorul căzu morman de pe cal și, pe când porcul cel mistreț umbla să-l facă mici bucăți, George cel voinic sări de acolo de unde era și, mai iute decât gândul, fu lângă vânătorul cel nenorocit, cu sabia goală în mână. Dintr-o lovitură făcu în două spurcata fiară. În mai puțin de o clipă de ochi, veniră și ceilalți tovarăși ai vânătorului, cari rămaseră înmărmuriți de groază pentru cele ce era să se întâmple.
Petre Ispirescu în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânător și condeier
Rătăcind pe deal și vale,
Prin cei codri seculari,
Nu mă tem de-un animal
Ci de critici literari!
epigramă de Teodor Popovici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost la Prada
Vânatul e un sport cumplit
Ce folosește pușca, nada,
Ca-n codru am rămas falit,
Când a găsit nevasta Prada!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păduri și vânătoare, adresa este: