păr blond şi viaţă

Viaţa bărbaţilor e ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă. Viaţa femeilor e ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, elefant.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia cu o viaţă colorată

Noapte albă - la o masă
Ai băut cu kilele,
Iar blondina de acasă,
Negre-ţi face zilele.

epigramă de Ica Ungureanu din Glume la Masa Tăcerii Târgu-Jiu (mai 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cules de vii

Podgoria şi-a tras un văl august.
De purpură, rugină şi văpaie,
Iar strugurii par ugere bălaie
Cu sfârcurile doldora de must.

Culegătorii toarnă din hârdaie
Şi-mi dau din veselia lor să gust, —
E-al vieţii bogat holocaust
Şi-un dar tomnatic râsu-mi întretaie.

Podgorie rodind cu prisosinţă,
Tu viaţă, poamă nesdrobită lin,
Aş vrea cu o năprasnică voinţă,

Ca strugurii într-un pahar de vin
Să te strivesc pe toată-ntr-o credinţă
Şi-n ea să sting al lumilor suspin!

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

amantă

Amanta

Păr blond, şi nuri cu silicoane
Îţi face-o viaţă ameţită
Ce-ţi satisface-aceleaşi toane
Dar cu o rentă... nesimţită.

definiţie epigramatică de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eticheta

Dragele mele,
Frumoase fete,
Roşcate, blonde şi brunete,
Voi căutaţi băieţi cu etichete,
Şi nu îi vreţi pe cei ce vă iubesc.
Vă obsedeză
Doar cei cu haine scumpe din înalta clasă...
O viaţă aveţi!
Ah, ce scurtă viaţă...
Iubeşte omul, nu iubi o zdreanţă!

poezie de Aurel Rapa (14 iulie 2013)
Adăugat de anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Militarul

Dacă n-ar munci soţia
N-ar putea trăi din soldă,
Că-i aproape berăria
ŞI e dependent de-o.''blondă''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgice speranţe în toamna vieţii

Cade frunza, toamnă-i iar,
Ani cam mulţi îmi stau în spate;
Doar o blondă şi-un pahar
M-ar mai pune iar pe roate.

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iunie de ziua ta

Se coc cireşele în pom
Şi grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.

E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaş.
Copilul meu cel răsfăţat,
Copilul meu, drag îngeraş.

Copiii sunt florile vieţii.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineţii
Peste o întreagă lume.

Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbeşti.
Să ai în viaţă suflet bun!
Cât e pământul să trăieşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternei blonde, la 70 de ani

La noi, când treci de jumătatea vieţii,
Îţi ninge tâmpla iarna cu nămeţii,
Pe când la voi, natura minunată
Te scaldă tot cu... apă-oxigenată.

epigramă de Luciano Folgore din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la tine

Gândind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu ştiu ce rost mai are-a mea viaţă
Când n-am avut o clipă de dulceaţă:
Amar etern şi visuri peritoare!

De ce în noapte glasul tău îngheaţă!
Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare
Frumosul trup – femeie zâmbitoare! -
Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n braţe?

Tu, blond noroc al unui vis deşert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să ştii că nu te iert.

Căci dorul meu mustrări o să-ţi tot spuie
Şi sărutându-te am să te cert
Cu dezmierdări cum n-am spus nimănuie.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic şterge vremea

Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Şi toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece.

În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu braţele îmi strâng,
Te caut pretutindeni şi nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.

Astfel în veci în minte-mi încremenişi frumoasă
Şi văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în braţe să te omor plângând,
Tu, blond al vieţii mele ş-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Şi noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Şi mintea mea în noaptea de veci va fi apus.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara cea mai lungă

(tangou)

Fiind băiet, plaja cutreieram
- la viaţa ca o plajă, mă refer -
Şi cu privirea, mai ales, mă înfruptam
Din trupul de muiere, fructifer

Câte vreo brună impostată în echer
Visam. Şi blonde şi roşcate mai visam
La mine în odaie-n şifonier
Sau încuiate, dincoace de geam

Dar refuzat de auriul efemer
Al plajelor ţesute-n filigran
Eu, îmbrăcat subţire-n caracter,
În lipsă de-altceva,
Doar fluieram

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru morţi

Păşeşte uşor, că ea este pe-aici
Acoperită toată de zăpadă
Vorbeşte-ncet, plăcerea să nu-i strici
S-audă florile cum cresc grămadă.

Şi-avea un păr de aur ce lucea,
Ici-colo cu câte-o şuviţă brună
Frumoasă şi prea tânără era
Să cadă aşa devreme în ţărână.

Era ca nufărul din heleşteie
Însă abia-abia dacă a ştiut
Că nu mai e fetiţă, ci femeie
Atât de repede şi dulce a crescut.

Sicriu de lemn şi piatră foarte grea
Îi stă pe piept şi aspru o striveşte
Şi simt acum că am inima rea
Când ea acolo jos se odihneşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cameleon-femeie

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aştri.

O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri —
Era Erato albă iluminând poeţii. —
De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştri
Păliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Şi-n varii polichrome bibiluri şi altiţe...

Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ţi-e negru şi maţele pestriţe!"

poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 16

Shakespeare a scris sonete de poveste,
Căci îndrăgea un tânăr cu ardoare,
Şi scriu şi eu, căci el model îmi este,
Dar eu iubesc femeia încântătoare.
Femeia blondă, brună, nu contează,
Înaltă, scundă, slabă sau mai grasă
Femeia-n care sufletul vibrează
Şi-a cărei minte este luminoasă.
Păcat că Shakespeare nu mai e în viaţă
Sunt sigur c-ar fi vrut să mă cunoască,
Pentru că scriu aşa cum el ne învaţă,
Ca versul pur prin vremi să strălucească.

Şi eu şi Shakespeare savurăm trăirea
Căci muza noastră sfântă e iubirea.

poezie de Octavian Cocoş (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai vrea o viaţă, Timpule, să îmi mai dai!

Timpule, nu pot să te opresc şi nici să te încetinesc,
Mă simt neputincioasă şi câte-aş vrea să-nfăptuiesc!
De ai putea să îmi mai dai încă o viaţă s-o trăiesc,
Iar graba, oboseala, greşeala, să pot să le strunesc.

De-ai vrea o viaţă, Timpule, să îmi mai dai,
Să mă îmbraci cu ie, cusută-n gânduri bune,
Cu dragoste, cu pace, cu sufletul bălai
Şi orice clipă să o petrec cu pasiune.

Să-mi pui opinci, legate-n sfori cu vânjoşie,
Pe unde calc să las doar urme cu energii depline
Că-ţi voi juca o "Periniţă" cu drag şi voioşie
Şi cu bujori în obrăjori, te prind în păr la mine.

Să-mi pui batic, ţesut cu fire de înţelepciune,
Cu rădăcini adânci prin vene şi artere răsfirate,
Să-mi circule-n fiinţă, să fac doar lucruri bune bine,
Pe unde voi cutreiera, rămână bunătate.

[...] Citeşte tot

poezie de Fănica Tănase din volumul de versuri Verde crud (2019)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stânci de piatră seacă

Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.

Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,
Capu-i alb a ameţit.

Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.

Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariadna

În existenţialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu aţă
Nu viaţa, nu... nişte frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă

Şi să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...

Şi raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la faţă
Să fie Ariadna mea de vagabond
Şi firul, ce m-ar duce drept acasă...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita blondă

Iubita blondă-i supărată,
N-a mai venit de săptămâni,
Spune că-i foarte ocupată,
Restu-s doar bârfe şi minciuni.

Iubita blondă, mă traduce,
Vrea de la mine numai bani,
Nu ştiu ce fel de viaţă duce,
Dar eu nu pot, am nişte ani..

Iubita blondă, vrea la mare
Şi-n discoteci cere s-o duc,
Pe ring e foc şi provocare,
Dar eu nu vreau, la balamuc.

Iubita blondă-i doar frumoasă,
Dar asta-i totuşi... chiar puţin,
Simt că răbdarea, mă cam lasă
Şi-mi torn, înc-un pahar cu vin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut şi cerul şi pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă,
Să-Şi încunune această operă măreaţă,
A strâns vieţuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Şi om şi leu şi flutur şi măgar
Şi elefant, mamut şi jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Şi arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât şi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuţa Mea insectă,
Eşti creaţiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu eşti hărăzit, anume,
Să stăpâneşti de acum întreaga lume!

Ocean şi mare, câmp şi deal şi vale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!