Citate despre păr cărunt și suflet
citate despre păr cărunt și suflet (inclusiv în versuri).
Eu te...
La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Și ape reci, venite dintre munți,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunți
Și cu tăcerea șoaptelor din stânci.
Și nu-mi ajung aceste nopți sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ți pot rosti tăcerile din gând
Să-ți pot deschide zâmbetul c-o floare.
poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonanța
... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară
trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută
prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa
vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălașul tinereții mele? În trupul acesta bătrân și decrepit, părul meu e cărunt, fața îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai să fii bătrână
Când ai să fii bătrână și căruntă
Și picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ți nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară grație lumească,
Fals sau adânc, atâția te-adorară,
Dar suflet pelerin și față-amară
Doar unul a fost vrednic să-ți iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei șopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele și-a ascuns privirea
Și după steiurile mari de piatră.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare
În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ageuzie
Plouă mărunt,
Ceru-i cărunt,
Sufletul meu,
Negru și greu,
Să fie nins,
Așteaptă-nvins...
O ușurare:
Prima ninsoare.
- Mai ai puțin,
Suflet sein
Să redevii,
Mai sunt prin vii
Struguri de must,
Al căror gust
E absolut
Gustu-ți pierdut.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere spirituală (sonet)
RENAȘTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )
Când rătăcește doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranța se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.
Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.
Dar spiritul vieții renaște în zori
Pe cerul privirii încărunțite,
Să încălzească ai dragostei fiori.
Din gânduri de așteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu-mă-uita...
Uitării nu te-oi da nicicând
Îmi ești în suflet dulce floare
Ce-mi mângâie tăcerea blând
Acoperind-o cu petale.
Și de ți-oi curge-n ploi mărunte
Într-o fântână mă adună
Lipește-ți tâmplele cărunte
De gura mea sub clar de Lună.
Te-oi săruta. Sărut-poveste
Făptura ta să se-nfioare
Iar floarea aceea după creste
Să se înalțe vâlvătaie.
Apoi, topiți, vom fi culoare
De catifea va fi pictura.
Și-om povesti că dorul doare
De nu-i cunoști căutătura.
Uitării nu mă da nicicând
Chiar de m-oi pierde printre stele
Te-oi lumina în vis și-n gând
Floare cu suflet, a vieții mele.
poezie de Diana Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă viață iubirii
Căuș din palmele eu fac
Pentru sufletul tău însetat...
Și numele meu să îți fie mereu
Un izvor nesecat de iubire!
Spre miezul vieții pășim amândoi
Tu poem de iubire și eu întregit de tine!
Doar împreună putem depăși
Un prag ce se-nalță către gândul trecut,
Când noi doi visam doar la iubire...
Hai să ne bucurăm de clipă oferită
Unindu -ne destinul,
Să coloram iubirea ce n-am trăit-o ieri!
Să nu uităm că părul va încărunți
Și ziua se va transforma în ani!
Te rog "Iubire"... dă-mi sărutul tău
Să dezmorțim încheietura vieții
Iar dragostea să o împărțim la nesfârșit
Și să o scriem pe coala sufletului nostru,
Cu litere rupte din răsărit!
"Picături de dulceață"
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolii
Te-am așteptat... Te-aștept și-acum să vii
Din "lumea" ta cea singularizată
Cu zid înalt și fără nici o poartă
Și cu ghivece-adânci cu păpădii.
Mi-e inima profund ultragiată
De-acest prinos de clipe sângerii
Ce-au desfăcut un suflet în fâșii
Din carnea mea ce stă neînviată.
Te mai zăresc hipnotic sigilată
De-acele nefirești anomalii
Ce te sugrumă-ncet, fără să știi
Și nici pe mine-n fine nu mă iartă.
Te-aștept și-acum la fel ca-ntâia dată
Cu dorul cast prin frunze ruginii
Să-mpărtășim, duios, melancolii
Și să îmi mângâi tâmpla grizonată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ruga pentru el...
Săracă mi-e casa în care trăiesc,
Sărac mi-e destinul, dar în el te primesc.
Amară și seacă mi-e ceașca de cafea,
Zic "mulțumesc" pentru ce am, dar multe aș mai vrea...
Iartă-mă, Doamne, că îți mai cer ceva,
Iartă-mă, te rog, dar știi că nu aș putea
Fără dragostea lui, ce mă face bogată,
Fericită, sinceră și uneori atât de minunată...
Nu vreau aur, platină sau bucăți de argint,
Vreau să ne ții împreună, până vom avea și părul cărunt.
Nu vreau, Doamne, să mă hrănești cu pâine albită,
Mi-e de ajuns și coaja de la cea mucegăită.
Nu vreau ca să fiu îmbrăcată cu stil,
Vreau doar să îmi amintesc de acea zi de april,
Când l-am cunoscut pe el și totul în jur s-a schimbat,
Ce-am avut am dat, doar trupul mi l-am lăsat.
Doamne, nu mă plâng că sunt săracă,
Plâng că am în suflet o iubire, nu o joacă.
Trimite-l, Doamne, azi lângă mine,
Căci știu că mi-au rămas zile puține...
[...] Citește tot
poezie de Ina Cevaga
Adăugat de Ina Cevaga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păreri...
Materia mă ține-n loc,
Atâta pot, doar să invoc,
În amintiri ce am lăsat
Plăceri ce-odată-au căpătat
La suflet foc...
Un colț de stei, un vârf de ac,
Mă-nțeapă iar și iarași zac,
Fără să știu, fără să vreau,
Într-o capelă ce o beau
Cu-n dram de mac...
Hotar de lemn închis în lut
Hotar de vis pe un sărut,
Încărunțit în Eul meu,
Păreri ce-s fără Dumnezeu
Le-mpart tăcut...
poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ne-om face
Cu rodul vremii strâns în noi
Ne-om face sufletul, tot, roată;
Iar din tristeți, si din nevoi-
Ne-om face amfore, cu toartă!
Ne-om face multe, de-om putea,
De n-o fi vremea prea căruntă...
Ne-om face și în cer, o stea-
Oricât ar fi ea de măruntă!
Ne-om face inima vioară,
Îar gândul ni l-om face arcuș,
Să cânte melodia clară-
Ne-om face un pic chiar și... sacâz!
Și câte nu ne-om putea face
Din vise, și îngândurări?
Când toate-n noi se vor preface-
Ne-om face margine, de zări!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păr cărunt și suflet, dar cu o relevanță mică.
Dascălul
Moșneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licărește-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Și se-mpletește albă dimineață
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheață.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu fața ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi,
Strălucitori de lacrimi și lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Și amintirea-n țara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur...
Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu strașine plecate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păr cărunt și suflet, adresa este: