păuni şi viaţă

Deodată, de după gard, sări, mare, cu coada rotundă cât soarele la răsărit, un păun. Paserea se legănă o clipă, apoi îşi strânse coada şi zbură în drum. "De ăsta nu mai scap!" crezu cărăbuşul. Păunul s-a apropiat, l-a răsturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a întors cum îl găsise şi, lăsându-1, îşi văzu de drum. Cărăbuşului nu-i venea să-şi creadă ochilor că mai e în viaţă. Dar uite: colo e drumul, sub el hârtia, pe dreapta gardul – trăieşte. Ia să zboare acuma, cât putea mai repede, de-acolo, pe vreo creangă de copac. Să-şi încerce aripile. Şi le desfăcu. În clipa aceea un pui de sturz, mai mărişor ceva decât o nucă, zbură spre el. "Ei! de aşa paseri mici, mai de seama mea, mi-i drag şi mie", gândi cărăbuşul, pregătindu-se chiar să dea sturzului "ziua bună". Dar sturzul se lăsă lângă bucăţica de hârtie, deschise pliscul, apucă cu lăcomie cărăbuşul şi: hap! hap! mai să se înece, îl înghiţi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Sărăcuţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte în jurul tău. Viaţa oamenilor e total otrăvită, otrăvită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoţionează. Soarele răsare, dar în ei nu tresălta nimic; se uită la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumuseţea nemărginită presărată de stele, niciun cântec nu se înalţă din inima lor. Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer şi păunii dansează, dar omul nu ştie să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare – dar omul gândeşte, niciodată nu simte, şi fără simţire înflorirea e cu neputinţă. Ieşi din starea asta! Lasă viaţa să aibă romantism, puţină aventură. Explorează! Milioane de frumuseţi şi de splendori te aşteaptă. Continui să te mişti în cerc, fără să intri în templul vieţii. Uşa templului este inima...

citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele zile...

Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moşneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn şi de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriţi
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.

poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coţofana

Ştiu de mic copil, de-o viaţă,
Coţofana e o hoaţă;
Fură ouă din cuibar,
Pui crescuţi de gospodar:

De găină, prepeliţă,
Curcă, gâscă, păuniţă,
Bibilică şi de raţă,
Căci e cea mai mare hoaţă.

poezie de George Budoi din Păsările în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul

Vulturul m-a muşcat de mână când l-am încătuşat,
Dar s-a-nvăţat cu mine şi stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viaţa nouă... În grohăituri scurte,

Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngraşe.
În ochii mici şi roşii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt laşe,
Vulturu-şi pierde zilnic simbolul şi misterul.

Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia graţii de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...

Îl oboseşte bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-şi înalţă ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-şi ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veşnic spre stârvul căutat...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULĂ MĂGĂRUŞUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel

FABULĂ "MĂGĂRUŞUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL

Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite

Într-o zi, a ajuns înfoiat

Un măgăruş grăsuţ, plin de ifose,

Cu mantie, in veşminte de epocă-mbrăcat.

Cu ceilalţi măgăruşi elevi el nu vorbea,

Şi toată turma mult îl respecta.

Doar titlul avut la toţi valora

Şi pentru că de la stat el bani şi avere primea.

Păduri şi castele el primise

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc scriitori (nomina odiosa), care, scriind romane antiburgheze, din câştig şi-au aranjat o viaţa superburgheză; cunosc si alţi autori care, tot combătând moşierimea şi capitalismul, îşi cumpărau vile cu iedera, căţele şi păuni, trăind acolo, departe de masele largi şi de întrecerile în muncă.

Ion D. Sîrbu în Traversarea cortinei (5 iunie 1984, Craiova)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cu pene

Cândva, un struţ, o cioară şi-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate –
Având un parc, un câmp şi o grădină
Ce le-ofereau nutreţ pe săturate...

Puteau s-o ducă pân-la bătrâneţe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristeţe
Visând o viaţă altfel, mai stilată!

În lumea asta veşnic în schimbare –
Cu legi şi reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orişicare
S-adune-averi, prestigiu şi prinoase

Şi chiar aşa, cu mintea lor puţină,
Problema-n fel şi chip o frământară
Pân-a venit năstruşnica găină
Cu o idee extraordinară!

[...] Citeşte tot

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-aş fi trist?

De ce-aş fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?
Pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,
Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.
O prospeţime nouă surâde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

De ce-aş fi trist? Că pacea duioasă şi blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?
E un surâs şi-n vraful de cărţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri câte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grânguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima speranţă

Foc, teroare, suferinţă... parcă-am fi într-un război...
Măşti, hoţie, conspiraţii... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioţii" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.

Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă şi-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Ţara este în derivă ca o navă fără vele...

Vinovaţii fără vină, ca şi acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeţi înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Şi dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...

Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viaţă,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Şi s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toarnă-mi fiori în trup

Dă drumul hergheliilor de vise,
Alintă-mă... cu-o pană de păun,
Îmbracă-mă-n tăcerile nescrise
Şi-ascultă depărtările ce spun.

Descătuşeaz-albastrele destine,
Învaţă-mă să zbor... imperativ,
Mă înveleşte-n clipele carmine
Şi caută-i ispitei... un motiv.

Aprinde orizontul şi zâmbeşte,
Sărută-mă şi iartă-mă... firesc,
Ţigara vieţii arde-mpărăteşte
Păcatul... şi eternul"Te iubesc"

Adună amintiri făr-de regrete,
Alungă-mă şi uită-mă în zori,
Mă şterge din detalii desuete
Şi-oferă-mi dimineţile cu flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceane

Mari păuni deschide apusul peste
orice plecare dintre ape -
şi dincolo de drum, dacă mai este,
trupul tău pe ţărm nu-ncape.

Trebuie să rătăceşti ascuns cu sara
prin pădurile uitate pe sub mări,
unde rădăcinile se nasc din flori ca ceara,
şi-unde nu cresc nici blesteme, nici ocări.

Zilele plutesc deasupra brumării,
ciudate, ca un zbor în somn, departe,

grele bolţi de domuri verzi şi fumurii,
unde viaţa de lumină se desparte.

N-are loc o stea să şadă
n-are cine s-o mai vadă...

poezie de George Drumur din Solstiţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şi de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată
ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus
să se răsfire dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte grădina
ce vieţuieşte sinceră / nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare /
cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce vieţuieşte sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viaţa de apoi?
Ţi-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoşteai legile nobleţii, precum Orfeu,
Tu ai iubit ţestoasa, calul, capra, şarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, şoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufniţa,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Aşa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camee

sunt mută
nu mă provocaţi!
nu-mi plac intrările cu japca în viaţă şi nici nimenii care nu ştiu că cel mai frumos lucru la un om e sensibilitatea

în sufletul omului sunt născări de cuvinte,
poeme scrise în piatra inimii cu sânge năvalnic

ce dacă sunetele s-au transfigurat demult,
la marea schismă a păunilor?

nu, nu mă provocaţi!
vă voi face faţă oricând şi oriunde!
sunt mută, dar puternică precum o camee

inima mea e un scut scartelat
căruia voi, nimenii, nu-i veţi descifra niciodată
codul de semne!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vierme mic

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.
"Şopârlele-s frumoase... şi-s repezi... şi-s cuminţi."
Uşor el dă o filă. Şi alta... Şi-ncă una.
Apare papagalul... păunul şi păuna...
şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la uşă?
Băiatul stă şi-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag şi strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? — Mi-e frig... îngheţ...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
— Dar cine eşti? Mi-e frică. — Sunt mic... — Să-ntreb pe tata!
— Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
— Dar cine eşti? — Un vierme... — O, viermii nu prea-mi plac.
— Dar eu sunt mic... o scamă... Şi, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!