Citate despre panică și poezie
citate despre panică și poezie (inclusiv în versuri).
Ambientală
Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiași recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în fețele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, ușa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputința
nu ai cuvinte.
poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheață (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaxor
poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente
într-un vesnic delirium tremens poetul scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este tot una cu falocrația
damele au pătruns în aula magna universul
conspiră și se nasc tot mai multe femei
care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund
în malaxorul toamnei deja frustrați
ordinea poetului este ordinea lumii îngerești
cu buni și mai puțini buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
și nu își îngăduie unul altuia niciun șah mat
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaxor
poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și pe acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente
într-un veșnic delirium tremens poetul
scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este totuna cu falocrația
damele au pătruns în aula magna universul
conspiră și se nasc tot mai multe femei care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund
în malaxorul toamnei deja frustrați
ordinea poetului este ordinea lumii îngerești
cu buni și mai puțin buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopi
azi ma intalnesc cu tine
prin felurite jumatati de timp
un fel de crai nou intre noi se ascunde
si rasuna sub cornul clarului ce mangaie timpul nostru
azi ma intalnesc cu tine
sub plopii ce n-au uitat jocul nostru
nervos uneori
corida unor doi copii ce amestecau culorile sub o piele ce ne imbraca
stii sa ma ceri de dincolo de drum
stiu sa te caut pe scoarta albicioasa te-am mai sarutat in trecere
fara sa ma cuprinda vreo panica
fara ca versul frunzelor planse prin vant sa-ti mai alinte umerii
ceramica unei amintiri acoperite de praf
tu nu ai altceva de facut decat sa-mi cauti inima prin maruntaie?
poezie de Ilie Viorel Stanica
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la panică și poezie, dar cu o relevanță mică.
Taina mea
secretul
Poezia e o compoziție muzicală. Sunetul îmi dictează... puterea cuvântului.
Eu nu am nicio taină. Inspirație e dictată de cineva din mine. Am o dublură. Odată am fost violonista din mine... Altădată inginera din mine. Altădată am predat vioara... și, mai târziu am fost autodidacta și poeta... toate funcție de locul unde trupul meu a fost mutat, influențează doar natura... războiul, zgomotul armelor, panica din noi... limba în care comunici... Cei care au rămas pe loc... în orașul care nu se întâmplă nimic... bat apa-n piuă despre vise ireale. Profeția e în mine. Știu dinainte totul... dar nu ziua, oră, secunda! Mă pregătesc pentru ea...
Voi sunteți pierduți.
Eu mi-am găsit locul. Din balcon văd marea. La orizont sunt dușmanii!
poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plătești
cu tichete locul de veci
achiziționat după ce-ai trecut
o stradă din trecut
uitată în grădinile suspendate ale semiramidei
hidratată cu bere
dai tichetul și te înscrii
pe veci la locul unde te odihnești
pe veci cu burta la o palmă
de soarele dogorâtor
în pământul plin cu rizomi
de ferigă autentică de pădure
dai tichetul și primești locul
de veci în veci
și mirosul poezii umblă
pe strada trecută în trecut
cu creierul suprastimulat
până la incandescență
după ce ai eliminat starea de panică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă, ești beată
spuse el cu ochii mijiți de la hașiș
în sala de mese plină cu granguri
și gangsteri adevărați
unde toți se ascundeau de ceva
dosind cine știe ce secret
el o iubea pe ea și ea era beată
cu adevărat trase câteva pahare
citind poezii de scriitorul ăla rus
studia barul prin filtrul genelor
iubita lui râdea artificial, încât
aproape că-l cuprindea panica
și se uita la ceilalți din jur, buimăciți
de la alcool și plini de energie
prin îi trecu că nimănui nu-i păsa
de el și de iubita lui beată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri despre pașaportul sovietic
Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Prin compartimente, din cupeu în cupeu,
amabilul vameș apare-n tot locul.
Se dau pașapoartele. Îl dau și pe-al meu
cu scoarțe ca focul.
Se uită la unele-atent, ca eretele.
Se uită la altele-n treacăt, mecanic.
Pătruns de respect, ia carnetele
cu leul britanic...
Mâncându-l din ochi, se-nconvoaie cu totul
la unchiul de peste ocean
și, ca pe-un bacșiș, a luat pașaportul
american.
Mirat, ca o capră privind un afiș,
la cel polonez se uită cruciș,
cu toată-ncordarea tâmpeniei sale,
și parcă întreabă: "De unde veniși
[...] Citește tot
poezie celebră de Vladimir Maiakovski (1929), traducere de Cicerone Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)
voiam să-mi pieptene cineva părul
vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit
m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mișc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede
acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite și le vând la kg
oamenii le găsesc interesante păcat că eu
[...] Citește tot
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seisme cu vaci și atacuri de panică
probabil s-a produs o fractură
măreță chiar înaintea cu... tremurului
pe richter altfel nu
văd vreo legătură deșteaptă-ntre ce
au primit literații recruți cu oasele zob
de dulce la spital (?!) și apoi
cum au ieșit de la morgă în uniforme se-duce
poate ideea de ciocolată cu vacă
mov: cu vacaboandă cumva
camuflată cu sunete la
112
și mai departe la firul
ierbii sau al molozului răscolit cu aceeași andrea
cu care se scarpină se umplu de sânge
sub ghips
poeții neamului prost
instruit (?!) în ce privește consumul exagerat
de dulciuri în caz de seism
literar... staniolul foșnește
de
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,
cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți să cresc
cât ai bate din palme
uite așa
să pun vis peste vis
și să rodească
la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii
la 30 de ani voiam să opresc timpul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carter Webb: Sunt în avion, mi-am deschis computerul și am început să citesc mesajele pe care i le-am trimis de-a lungul relației noastre, și care sunt vreo 30 sau chiar mai multe. Și vorbesc chiar de adevărate scrisori de dragoste, nu câteva cuvinte. Și oricât de stânjenitor ar fi, în încercarea mea disperată de a fi cât mai poetic și cât mai romantic, adevărul e că sunt cele mai bune lucruri pe care le-am scris vreodată. Pentru că descriu cu un idealism aproape naiv relația noastră care va fi cea mai frumoasă poveste de iubire spusă vreodată, o poveste pe care eu o scriu acum. Așadar stau pe locul meu, citind aceste mesaje și, din senin, apar niște turbulențe, iar eu am un atac acut de panică, așa cum nu mi s-a întâmplat niciodată și mă gândesc că e din cauza faptului că nu cred că voi mai avea vreodată astfel de sentimente pentru altcineva.
replică din filmul artistic Pe tărâmul femeilor, scenariu de Jon Kasdan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpescu (citește):... prin poezie... și rugăciune... subminează puterea de stat... se întâlnesc în casa lui Mironescu...
Lupoi (luminat): Mironescu ai spus?
Vulpescu: Exact...
Lupoi: Cunosc cazul! Nu-i așa că pe informator îl cheamă Îngerul Negru?
Vulpescu (uimit): Aveți dreptate...
Lupoi (panicat): Acum știu povestea! E foarte încurcată. Colonelul Adam vrea amănunte! (Tare). Du-te la mănăstire, Vulpescule!
Vulpescu: Eu la mănăstire? Doamne ferește! Știți bine că sunt ateu!
Lupoi: E un ordin! Nu trebuie să te închini, prostule! N-ai tu treabă cu slujba de pomenire! Te duci acolo și cauți o limbă dezlegată. Dacă nu vorbește, ia-l diplomatic! Dă-i două palme și arată-i noua Constituție! (Apăsat). Trebuie să-l găsești urgent pe cetățeanul Mistică! Să-l inviți imediat la noi la sediu, să dea o declarație... Dacă refuză invitația, îi pui cătușele!
Vulpescu: Am înțeles!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam (declamă, calm, fascinat): "Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele
Nativu-ți bloc de aur a rezistat întreg,
Supus regalei ape a ironiei mele,
Cu care mușc pe oameni, să-i cerc și să-i aleg..."
Lupoi (apăsat): E clar!
Adam: Ce e clar?
Lupoi (agitat): Aur!... Apă regală!... Aici, în miezul republicii, poetul plânge după monarhie...
Adam: De unde știi, Lupoi? Când a fost proclamată republica, tu erai în pușcărie...
Lupoi (încurcat): Burghezia m-a înfundat! A fost o sentință politică!
Adam: Minți! Te-au condamnat pentru furt! Erai șef de depozit! Ai jefuit magazia poporului!
Lupoi (panicat): Permiteți să raportez! Magazia era a unui patron! O căpușă exploatatoare! Pe vremea aceea, poporul nu avea magazie proprie...
Adam: Vrei să spui că ai furat în numele revoluției?
Lupoi: Exact! După ce i-am golit depozitul, patronul meu a intrat în faliment. A fost o lovitură grea dată orânduirii capitaliste!
Adam: Ieși afară!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de toamnă
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poem de azi, de ieri, de mâine
Încă o dată să trec
prin anotimpul
epidemiilor, al copacilor înfloriți
secerați de ninsoare la sfâșit de aprilie,
al atacurilor de panică
de la sfârșitul zilelor, al momentelor
când
știu dinainte ce gest o să faci, ce replică o să-mi dai
pentru că sunt ale mele, ale tale,
ale noastre, amestecate-ntr-o
confuzie
psihedelica,
încă un knock-ut, încă
o dată puterea de a ierta
ce nu credeam că voi ierta,
eu, care-s o necredincioasă,
totuși tânjesc
la un fel de iluminare spirituală, la zen-ul suprem,
ca yoghinii, pielea deja palidă,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea in editie de lux
sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să își sărbătorească ziua de naștere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înțepenite pe volan și mă pândește cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristețea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, așa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei șchiopi, va fi minunat...
sunt prea lungi versurile tale, țipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepozițiile compuse și verbele tale îmi ard fața
așa să știi...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeți la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâșiată de colții geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...
până la urmă am aruncat-o cu forța în mijlocul toamnei, șampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...
la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim fețele
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre panică și poezie, adresa este: