pantomimă şi suflet

Politeţea nu este numai o pantomimă graţioasă. Ea este expresia unei anumite delicateţi sufleteşti, un fel de a mişca, de a vorbi, de a comunica al unui om care trăieşte într-o umanitate superioară, un mod de a reacţiona împotriva grosolăniei, împotriva gândirii triviale.

citat din Ecaterina Oproiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.

pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.

alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.

nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spaţiul cu aripi tăiate.

zborul e aruncat în praf.

vârfurile degetelor păşesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viaţă şi moarte pe un stâlp de telegraf

Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câţiva nori zmeurici şi jucăuşi
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi şi-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
şi prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colţul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
şi câteva gânduri
uitate la presat printre vaite

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Alecsa din Ţinutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care mă caută

Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistenţă în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găseşte
ceva râvnit.

M-adun ca un mim sub lumina scenei
ştiind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanţă,
Iar veştile aşteptate până azi
le-amân cu bună ştiinţă
spre-un timp al elegiilor
din care-nşelător îl voi ademeni.

Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renegatul propriilor vise

Câtă poezie-am strâns pe rafturi
Scriu, tipăresc şi-acum mă uit la ea
Să fac o ladă de metal cu afturi
Şi să m-ascund în'untru de-aş putea

Când mă gândesc, atâtea manuscrise
Plătindu-le tot eu la tipograf
Le văd acum umplându-se de praf
Sunt renegatul propriilor vise...

În faţa mea, deschisă o răscruce
În care să mă pierd ca anonim
Jucând cu sala goală, orice mim
Mai grea îşi simte propria lui cruce

Voi coborî în mine printr-o trapă
Voi sparge şi voi zgâria oglinzi
Suflete al meu cât mai cuprinzi
Nălucirea ciutelor în apă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Lacrima!...
Ce-i Lacrima?

Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
şi-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în braţe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguştiuc,
flori de mai şi flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
şi aduc spre dimineaţă
stropi de rai, stropi de verdeaţă
de-acolo de unde somnul

[...] Citeşte tot

poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pinocchio era ...fată

sub peruca sa galbenă
bătrânul Geppetto
ascunde
fetiţa din flori a lui Collodi -
mâinile sale plăsmuiră un secret
Pinocchio are suflet de fată
de zână
anonimă
.
când m-a vizitat prima oară
în camera copilăriei cu fereastra spre fabrica de cherestea
Pinocchio era un băieţel ca şi mine
dar eu o iubeam pe Mimi
fetiţa de la uşa de vizavì
şi îmi doream ca ea să fi venit cu aceeaşi bucurie pe care
pare că doar el o avea
.
La serbarea de sfârşit de an
am prins-o pe Mimi cu Pinocchio pe scenă
jucau împreună o scenetă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie într-o lume lucidă

Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduţi în banal.

Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deşiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger şi nimbul pustiu.

Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezeşte la viaţă o lume. Şi-mi pare
Că râdem forţat sub măşti de mimi trişti.

Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereţii opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace şi catalizează
Reacţii în lanţ ce rup capul Hydrei.

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părţi de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!

Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!

De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărţi, nu ar fi... sfinte!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasaje

acea vreme cu stările ei nesigure
ne-a făcut să ne decuplăm de la bordul existenţei
şi să continuăm seria de pantomime fiecare cu 2% iubire
dorinţa mea de libertate s-a prăbuşit precum un smog singuratic
deasupra oraşului taciturn
nu-mi dezlega apele fă-te vânt fă-te zmeu de apă
orice ar putea să scadă intensitate izolării asumate

şi iarăşi noi/cu cele o mie de pasaje subterane/
putem disloca singurătatea dintre gheţarii industriali
şi ne putem preface în flori de hârtie în stânjenei sau în viţă-de-vie
în tot ceea ce există şi respiră prin matca terrei
dacă mă întrebi de ce luminile adânci nu ating
sufletul nemachiat
poate îţi voi transmite o stare de autosugestie
să fii tu valul orelor
vocea ridicată peste asaltul mass-media
să nu ne risipim în îndrăgosteala stupidă
care nu simte bipolaritatea societăţii

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc…

– păienjeniţo, asta eşti!
M-ai prins în plasele tale şi mă canibăleşti
şi unde privirea ta lichidă şi dulce, care o verşi pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimţire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că şi atunci când eu tac (şi asta se întâmplă numai când şi tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în acelaşi timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muşte (de la - a muşca!)
fira-i
aşa, de zgăiboasă ce eşti!

fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!

fira-i a mea şi numai a mea

«....şi în vecii vecilor şi acum şi puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnişoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naşte din haosul nopţii, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viaţa,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri şi de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine şi se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineaţă
prin ochii mei ca nişte lasere albastre
şi-mi ucid dorul şi vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
şi voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate trec pe lângă mine

toate trec pe lângă mine
ca un râu leneş printre coline,
lună şi stele, soare şi cer, toamne şi primăveri,
a trecut şi iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porţelan,
avea ochii pictaţi în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
şi-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea şi ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieşim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucreţiu.

toate trec pe lângă mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru Mimi Boroianu

Eu simt puterea grâului ţâşnind
Din trupul tău... Eşti înger de lumină
În nopţile cu lună strălucind...
Pe fruntea-ţi, nimb de pace... Se adună

La tâmple partitură din florile de tei...
Vioară ţi-e menirea de-a cuvânta iubirea.
Arcuş ţi-e braţul, Mimi şi cântec pentru cei
Care-ţi pătrund în suflet... A ta-i nemărginirea!

Privirea-i schit pe cerul din care-ai răsărit
Un mac de pământească şi fragedă chemare.
Tu, înger de lumină, un vis ai împlinit
Şi-n viaţa fiecărui, rămâi o sărbătoare.

La ceas de sărbătoare iubire să-mplineşti!
Prinos de fericire în rugi şi împlinire!
Mereu cu-acelaşi suflet şi gând, să primeneşti
Durerea pământească, spre marea fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!