pantomimă şi tăcere

Unei cântăreţe fără glas

Când microfonul a tăcut,
Vocea prinţesei se suprimă;
Spectacolul, de la-nceput,
Era o... pantomimă!...

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul

Că şi scrie... se mai poate,
Dar nu este-un tip tăcut...
Şi vorbeşte despre toate:
Cred că e deja prea mult!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lătrau chimic, electromagnetic…

vorbesc
încă de pe când aveam opt luni
vorbesc şi-n somn
peste un pic, adun ca pe cireşe în sân
pietre, cioburi colorate de sticlă
patruzeci de ani

când am să tac, tăcerea mea
vă va spune mai mult
ca orice cuvânt
de dincolo-ul oarecum comun
Pantomimă, vântul pe frunte voastră
va lipi
şoapte, foiţe subţiri metalice, tunet
luminiţe şi săruturi… inima mea
firimituri
furnici cuminţi

atunci
o steluţă departe

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo...

Acolo unde iarba răsare din pământ
Şi-n firul ei plăpând simbolul vieţii saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Şi dorul ei de viaţă ne pare atât de sfânt.

Acolo unde roua se varsă-n dimineţi,
Ţintind mărgăritare pe umbre şi pe flori,
Săgetă de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeţi.

Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare şi vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subţire,
În leagăne celeste la margine de drum.

Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.

pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.

alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.

nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spaţiul cu aripi tăiate.

zborul e aruncat în praf.

vârfurile degetelor păşesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vor cânta cocoşii

Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
şi gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduieşte-mă la tine
voi sta în camera ta mică şi caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireşe cărnoase
nu-mi şopti nimic
doar priveşte spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mişcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleştarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forţa ei gravitaţională

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre psalmi, un puric

Tace formal, nu mai zice nimic,
Aure transpar din pantomimă,
La Dumnezeu, e-o singură rimă,
Să contemplăm cu sihastrul Puric

Un fulger... Se produce un declic
Sensuri adânci ne copleşesc
Între Apocalips şi tragic firesc,
Să-ngenunchem, umil, cu Puric

Din holda de credinţă ia un spic
Şi macină grâul la moara sublimă,
Astâmpără-ţi foamea c-o azimă
În asfinţit, la cina de taină, cu Puric

Angelic, printre psalmi, sare un Puric...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Liviu Zanfirescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape părinţi

Mătuşilor, tanti le-am zis
Şi acum, că ieri este prezent,
Copil ce sunt, le am în vis
Doar timpului de-i pun accent...

Florica, Miţa, Mărioara,
Maria de mai multe ori,
Frusina... s-au topit în ceara,
Fitilului sfârşit de sfori.

Şi unchi Vasile, Ion, Tică,
Ori Gheorghe, unul dintre gemeni
Şi Grişa, din Soroca îmi pică,
Cum grâu-n glod 's... ce-i pus, de semeni.

Îmi defilează în mimi, tăcuţi,
Cu priviri blânde, cum mi-au fost
Şi mă încălzesc pe ochi zăcuţi
De-un dor, ce nu-i de-astâmpăr rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea, ca un păcat...

Toamna asta nu-i de mine, o alung şi de ruşine mor poemele pe rând,
Şchiopătează biata rimă, într-un act de pantomimă, peste versuri lăcrimând.
Invoc muza să apară, prea curând se face seară şi nici stele nu răsar,
Drumu-i troienit de frunze, mor cuvintele pe buze, pe un vârf de secundar.
Înspre mare pleacă luna, să se-nece ca nebuna în tăcerea unui val,
Valul fuge de păcate şi duce luna în spate, în genunchi până la mal.
Pescăruşii dau năvală peste luna-n pielea goală, s-o trezească cu-n sărut,
Chiar de vântul îi opreşte şi îi strânge ca în cleşte, nu e vreme de pierdut.
Şi de n-ar bura întruna şi de n-ar striga furtuna, ca un miel înjunghiat,
Nu m-aş lepăda de tine, ca de pofte clandestine, toamna mea, ca un păcat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc…

– păienjeniţo, asta eşti!
M-ai prins în plasele tale şi mă canibăleşti
şi unde privirea ta lichidă şi dulce, care o verşi pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimţire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că şi atunci când eu tac (şi asta se întâmplă numai când şi tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în acelaşi timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muşte (de la - a muşca!)
fira-i
aşa, de zgăiboasă ce eşti!

fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!

fira-i a mea şi numai a mea

«....şi în vecii vecilor şi acum şi puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnişoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasaje

acea vreme cu stările ei nesigure
ne-a făcut să ne decuplăm de la bordul existenţei
şi să continuăm seria de pantomime fiecare cu 2% iubire
dorinţa mea de libertate s-a prăbuşit precum un smog singuratic
deasupra oraşului taciturn
nu-mi dezlega apele fă-te vânt fă-te zmeu de apă
orice ar putea să scadă intensitate izolării asumate

şi iarăşi noi/cu cele o mie de pasaje subterane/
putem disloca singurătatea dintre gheţarii industriali
şi ne putem preface în flori de hârtie în stânjenei sau în viţă-de-vie
în tot ceea ce există şi respiră prin matca terrei
dacă mă întrebi de ce luminile adânci nu ating
sufletul nemachiat
poate îţi voi transmite o stare de autosugestie
să fii tu valul orelor
vocea ridicată peste asaltul mass-media
să nu ne risipim în îndrăgosteala stupidă
care nu simte bipolaritatea societăţii

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real nedeservit

Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Şi zboară împuţind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele îşi schimbă... Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parşiv, creând mult visate ispite.

Dar e şi lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungaşii scrobiţi, pişicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăţi...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înţelesuri şi dăţi.

Minciuna-i aşa siropoasă, la mulţi creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeşi masochişti psihopaţi ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.

E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunilor

Din Mauriciu venea Fabriciu,
din oraşul Bristol primeam un pistol,
în Perpignan a crescut un bostan,
lăsăm în urmă cetăţi şi mustăţi,
băieţelul din şezlong este văr cu Fam Van Dong,
mai lăsaţi voi jocurile, poezia, focurile,
un avion a căzut în şezut,
pasagerii, pionierii, inimile, creierii,
tara-ta-ta, goarnele au sunat,
tara-ta-ta într-un glas au cântat,
mulţumim din inimă porticului,
mulţumim din inimă tăticului,
dar tăcucul s-a-necat cu un os de peşte plat.
Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,
spânzuraţi în piaţă joacă tontoroiul meargă-treacă,
trădători sunt peste tot, şi atipici şi în lot,
nu zdrobirăţi voi trecutul, dar îşi duse iapa mutul,
ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpuşcat,
dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,
conferinţe şi congrese, feţe noi şi multe fese.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate trec pe lângă mine

toate trec pe lângă mine
ca un râu leneş printre coline,
lună şi stele, soare şi cer, toamne şi primăveri,
a trecut şi iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porţelan,
avea ochii pictaţi în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
şi-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea şi ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieşim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucreţiu.

toate trec pe lângă mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!