pantomimă şi viaţă

Politeţea nu este numai o pantomimă graţioasă. Ea este expresia unei anumite delicateţi sufleteşti, un fel de a mişca, de a vorbi, de a comunica al unui om care trăieşte într-o umanitate superioară, un mod de a reacţiona împotriva grosolăniei, împotriva gândirii triviale.

citat din Ecaterina Oproiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Trăiesc, joc filmul vieţii mele
Cu rol nescris, improvizez
Şi nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.

Sunt în mulţime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.

Sunt singur responsabil d-acte
Şi nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.

Am câştigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig şi eu primesc ecou.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viaţă şi moarte pe un stâlp de telegraf

Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câţiva nori zmeurici şi jucăuşi
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi şi-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
şi prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colţul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
şi câteva gânduri
uitate la presat printre vaite

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Alecsa din Ţinutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo...

Acolo unde iarba răsare din pământ
Şi-n firul ei plăpând simbolul vieţii saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Şi dorul ei de viaţă ne pare atât de sfânt.

Acolo unde roua se varsă-n dimineţi,
Ţintind mărgăritare pe umbre şi pe flori,
Săgetă de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeţi.

Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare şi vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subţire,
În leagăne celeste la margine de drum.

Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărţind felia furată.

Între viaţă şi moarte
nu dezarmez în faţa uitării.
Îngăduinţa vestalei îmi este
tainică plată.

Oraşul mă urmăreşte
cu ochi diamantini
asemeni ţie
când mă priveşti
din oglinda cu umbre
îmbrăţişându-mă nostalgic.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

Soldatul din mine a ieşit la plimbare...
S-a urcat pe marginea cutiei cu buze
şi muşcă din pantomima unui sărut.
E rupere de nori
în cerc. Plouă cu diametre opuse.
Lângă linii trag malurile puncte la punct.
Oval
un fulger îşi descompune clipa
şi cade în sus
şi se loveşte de o emoţie...
trăsnită!
Ochiul a revenit pe orbită. E cald!
Vedeniile lui sunt semnate aşa..
Bag lopata-n Soare
Viaţa este apă tare
Salutare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă sau lasă-te iubit... (răspuns la poemul Gabrielei Mimi Boroianu)

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viaţă,
Arzi vulcan şi vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste braţele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remuşcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fii tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul justiţiar

Doar ipotetic contează crucificaţii
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniştii.

O, şi voiam să-ţi spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.

Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecţii dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
şi bunăvoinţa săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.

Tu eşti mimul justiţiar!

Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viaţa te strigă

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Eldorado

În Eldorado
E-atâtea aur,
Atâţia bani,
Atâta râset,
Atâta zgomot,
Atâta plânset
De bani de aur
Şi-n aer curge
Mirajuri scumpe,
Vedenii roze,
Parfum de flori,
Cuvinte clare,
Şi rime rare,
Şi versuri stranii
De melodie
Şi de culori.

În Eldorado
Emfaza cântă
Pe străzi de vis,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Eugen Ştefănescu-Est din Poeme (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunilor

Din Mauriciu venea Fabriciu,
din oraşul Bristol primeam un pistol,
în Perpignan a crescut un bostan,
lăsăm în urmă cetăţi şi mustăţi,
băieţelul din şezlong este văr cu Fam Van Dong,
mai lăsaţi voi jocurile, poezia, focurile,
un avion a căzut în şezut,
pasagerii, pionierii, inimile, creierii,
tara-ta-ta, goarnele au sunat,
tara-ta-ta într-un glas au cântat,
mulţumim din inimă porticului,
mulţumim din inimă tăticului,
dar tăcucul s-a-necat cu un os de peşte plat.
Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,
spânzuraţi în piaţă joacă tontoroiul meargă-treacă,
trădători sunt peste tot, şi atipici şi în lot,
nu zdrobirăţi voi trecutul, dar îşi duse iapa mutul,
ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpuşcat,
dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,
conferinţe şi congrese, feţe noi şi multe fese.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie într-o lume lucidă

Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduţi în banal.

Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deşiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger şi nimbul pustiu.

Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezeşte la viaţă o lume. Şi-mi pare
Că râdem forţat sub măşti de mimi trişti.

Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereţii opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace şi catalizează
Reacţii în lanţ ce rup capul Hydrei.

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milenare, naivităţi... contemporane

Cât fără fundament este să credeţi
Că totu-n viaţă adevărul vă decide,
Un fel de obiect extraterestru... şi purcedeţi,
Vă lăsaţi pradă; câştigaţi înspre a vă vinde?!?

Visaţi dreptăţi s-aveţi, de atâtea "Curţi...",
Crezând ograda în care puneţi munca,
S-aveţi răsplată, s-o culegeţi frânţii, rupţi,
Neştiind parcă de "baci" zeflemitori, ce-nvârt porunca.

Vă daţi pe mâna farselor, zise supreme,
De parc-ar fi venite dinspre zei, din alte dăţi;
Nu c-ar decide nişte protejaţi mânjiţi cu creme
De mimi mutaci, se dând astrale "Autorităţi..."!?!

Oh, Doamne câte vorbe, glas e strada, în case
Şi cât de surzi suntem la simpla raţiune,
Fără să ştim că-n fond noi suntem "mase",
Ce-ar putea tot... Nu prin parşivii... "naţiune..."!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naşte din haosul nopţii, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viaţa,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri şi de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine şi se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineaţă
prin ochii mei ca nişte lasere albastre
şi-mi ucid dorul şi vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
şi voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasaje

acea vreme cu stările ei nesigure
ne-a făcut să ne decuplăm de la bordul existenţei
şi să continuăm seria de pantomime fiecare cu 2% iubire
dorinţa mea de libertate s-a prăbuşit precum un smog singuratic
deasupra oraşului taciturn
nu-mi dezlega apele fă-te vânt fă-te zmeu de apă
orice ar putea să scadă intensitate izolării asumate

şi iarăşi noi/cu cele o mie de pasaje subterane/
putem disloca singurătatea dintre gheţarii industriali
şi ne putem preface în flori de hârtie în stânjenei sau în viţă-de-vie
în tot ceea ce există şi respiră prin matca terrei
dacă mă întrebi de ce luminile adânci nu ating
sufletul nemachiat
poate îţi voi transmite o stare de autosugestie
să fii tu valul orelor
vocea ridicată peste asaltul mass-media
să nu ne risipim în îndrăgosteala stupidă
care nu simte bipolaritatea societăţii

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Lacrima!...
Ce-i Lacrima?

Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
şi-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în braţe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguştiuc,
flori de mai şi flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
şi aduc spre dimineaţă
stropi de rai, stropi de verdeaţă
de-acolo de unde somnul

[...] Citeşte tot

poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate trec pe lângă mine

toate trec pe lângă mine
ca un râu leneş printre coline,
lună şi stele, soare şi cer, toamne şi primăveri,
a trecut şi iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porţelan,
avea ochii pictaţi în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
şi-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea şi ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieşim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucreţiu.

toate trec pe lângă mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centaur

Ai toată viaţa înainte, centaure rănit,
Găseşte piatra filosofală, iubirea,
Piticul roşu o ascunde, el nu cunoaşte iubirea,
Cutia neagră ce a rămas pe fundul mării
Ne va spune cândva adevărul.
Din labirintul îngheţat iese regina,
Bătrânul gringo vine s-o salute,
Deşi nu-l lasă măscăricii,
Soarele-i gol, spune domnişoara Dory,
Ea ne va dărui sărutul morţii, cine ştie?
Barbare insecte vor cuceri Capadocia,
Candizii dorm printre corbi şi visează
Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc
Din prea multă trufie, trădare,
Cucuta în doze mai mici nemurire aduce,
Râde bufonul, el este om, ştie-l Domnul.
Voi visa fără grabă, te ridic cu braţe mereu renăscute,
O nouă lumină din ochii ce nu mai sunt orbi,
Iar vocea pe care nicicând n-o auzi,
Va fi lângă inima ta, cu ea se-mpreună.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru Mimi Boroianu

Eu simt puterea grâului ţâşnind
Din trupul tău... Eşti înger de lumină
În nopţile cu lună strălucind...
Pe fruntea-ţi, nimb de pace... Se adună

La tâmple partitură din florile de tei...
Vioară ţi-e menirea de-a cuvânta iubirea.
Arcuş ţi-e braţul, Mimi şi cântec pentru cei
Care-ţi pătrund în suflet... A ta-i nemărginirea!

Privirea-i schit pe cerul din care-ai răsărit
Un mac de pământească şi fragedă chemare.
Tu, înger de lumină, un vis ai împlinit
Şi-n viaţa fiecărui, rămâi o sărbătoare.

La ceas de sărbătoare iubire să-mplineşti!
Prinos de fericire în rugi şi împlinire!
Mereu cu-acelaşi suflet şi gând, să primeneşti
Durerea pământească, spre marea fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!