paraşutism şi zbor

La aeroport

A consemnat un cartofor
Când a revenit din zbor,
Paraşuta va să zică
I-aceeaşi cu dama de pică.

epigramă de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă simt în stare să zbor, m-am născut fără paraşută.

Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiţilor (2007)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

divorţ

Divorţul

Referitor la papagal,
E zbor din cuibul conjugal;
Pentru om, el schimbă ruta
Şi e zbor cu... paraşuta!

definiţie epigramatică de David Boia (18 aprilie 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii şi avionul

Când zboară singuri în vacanţă,
Facilităţi au în valută,
Iar pentru orice siguranţă,
Au lângă ei o "paraşută".

epigramă de Viorica Găinariu din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul paraşutist: Şi dacă nu mi se deschide paraşuta principală şi nici cea de rezervă, cât timp voi zbura până la pământ?
Instructorul: Tot restul vieţii!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În postură de zmeu, cârpa se înalţă sau zboară. În postură de paraşută, ea la ţintă coboară.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interzis la ridicări

Când mă gândesc la tine simt că mor
Şi nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Şi nicio vindecare nu-i permisă.

Când mă gândesc la tine simt că fug
Şi nicio ţintă grea nu mi se pare,
Mă furişez prin vămi ca un transfug
Şi nicio regăsire loc nu are.

Când mă gândesc la tine simt că zbor
Şi nicio paraşută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbuşirii dor
Şi nicio ridicare nu se poate.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Iluzii în văzduh,
Desene care şi-au luat
Zborul
Împodobind atât de minunat
Cerul albastru
Al patriei.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre paraşute

Sunt paraşute de alint...
Sunt şi planoare care zboară,
Dar dintre ele, nu vă mint,
Doar una e justiţiară.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă... rutieră

Viaţa e o autostradă cu multe miliarde de benzi pe care se intră cu echipament furnizat
şi se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
şi cu şanse nule de revenire; la fel cum saltul cu paraşuta e ireversibil din momentul aterizării!

Odată destinaţia atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuş
investit cu reluarea experienţei în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulaţie adunate elogiatic de-un fluierat de arcuş
în nişte parcuri de staţionare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare şi mirosul de pur.

... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.

Şi şoseaua se-ntinde epocalic; o ştafetă ce n-are jalon de predare căci nu-i nicio cursă, câştig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăşi şi aşteaptă bătaia de pas, de elan
de la altul şi altul ce-ncearcă să zboare desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
şi se-ntinde în lat şi în lung fără a şti că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e şi tavan.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de zburător

C-o paraşută vine,
Conduce un "Merţan",
Nu e la înălţime,
Ci numai aerian.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!