particule şi superlative

Întreaga lume naturală este ordonată de la cele mai mici particule subatomice şi până la cele mai mari plante şi animale. Ordinea este ceea ce suntem noi şi pe urmă viaţa îşi găseşte drumul.

citat din Carolynn Doan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Particula lui Dumnezeu. Universul animat de duhul sfânt, în forma cea mai cuprinzătoare.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există chiar copii – şi eu i-am întâlnit pe unii dintre ei – care vor să ştie cum arată o gaură neagră; care este cea mai mică particulă de materie; de ce ne amintim tecutul şi nu viitorul; cum se face, dacă la început a fost haos, că există acum, aparent, ordine; şi de ce există un univers.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosită particula "in". Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară.

Osho în Intuiţia - Cunoaşterea de dincolo de logică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vocabularul medical, "spirit" desemnează particule uşoare şi volatile care sunt părţile cele mai fine ale corpurilor, care le imprimă mişcarea şi care sunt mijlocitoare între trup şi facultăţile sufletului, slujindu-i la săvârşirea tuturor actelor lui. Spiritele vitale şi animale sunt cele care umflă muşchii pentru a susţine corpul şi a-l face să se mişte.

Antoine Furetiere în Dicţionar universal (1690)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pe care tu o ţii acum în mână, la nivelul său de bază, este o vibraţie - un sunet. Deci, orice formă de creaţie, la nivelul său cel mai apropiat de Oceanul Esenţei, este un sunet, iar sunetul este o manifestare al unui semnal intangibil al Nevăzutului. Aşadar, în termeni artistici - dar foarte practici - putem spune că întregul Univers este o melodie - Melodia Creaţiei. Vibraţiile formează particulele subatomice, aceste particule formează atomii, atomii devin molecule, iar moleculele aranjează forma finală a unei creaţii văzute. Şi toate acestea au loc prin rezonanţă de frecvenţă, în care o vibraţie se uneşte cu o altă vibraţie asemănătoare, în numele procesului de creaţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te iubesc

când te iubesc
simt un albatros
nărăvaş, cu nările
pline de jăratec
atlet, gladiator
cuceritor de lumi
navigator pe nori uşori
de clăbuc
iarbă crudă
talpa goală pe nisip
fiecare respiraţie
cea mai mică particulă
totul e împreună
într-o contracţie esenţială
universală
încordat
toreador jertfit
un vis blând
un cântec de sirenă
lin

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nucleul unei stele este destul de masiv, se va micşora foarte mult, până ce va avea o rază mai mică decât raza Schwarzschild. Această rază este cea mai mică pe care o poate avea un corp cu o anumită masă. Pentru Soare este de 3 km, iar pentru Pământ de 9mm. Găurile negre se produc atunci când nucleul va avea raza mai mică decât această limită. Nici o radiaţie şi nici o particulă nu poate scăpa enormei gravitaţii a găurilor negre.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată şi cei îngropaţi de vii

ne mai spun câte-o poveste
cu degete subţiri
mai bat în fereastra timpului
zguduie din temelii adevărul
şi taie cu sabia văzduhul mohorât

câteodată ne pun în faţă toate dezastrele lumii
ca pe nişte biblii
şi noi le adoptăm
le primim binecuvântarea
cei îngropaţi de vii ne conduc orbeşte
prin castele de gheaţă
ne tulbură sângele
cu poveşti de la marginea universului

câteodată se ridică în vârful degetelor
ca semn de revoltă şi ne dau să bem
din amarul nopţilor fiecare picătură
tot răul se dilată
carnea devine moale

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este aşa după cum ne asigură oamenii de ştiinţă, noi toţi avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toţi suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, şi acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înşine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, şi să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părţi. Este mâna superioară ochiului? Episcopul faţă de gâscă? Fiul faţă de mamă?

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simţim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuşi...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracţiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai şovăitor şi infim pas
făcut în spaţiul propriu,
nici măcar,
o singură fiinţă întâlnită de-a lungul vieţii,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Ioan Popa din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Eliberez toată rezistenţa rămasă
Eliberez toată frica care este încă în corpul meu, celulele mele, sângele şi oasele mele
Eliberez orice neiertare
Eliberez toate resentimentele
Eliberez toată vina
Eliberez toată energia victimei
Eliberez toate energiile persecutorilor mei
Toată judecata
Toate criticile
Eliberez toate ideile adoptate în prealabil
Şi credinţe false
Eliberez toată gelozia
Toată ura
Toată mânia
Tot regretul, durerea şi suferinţa
Eliberez toată frustrarea
Eliberez orice nevoie de control
Îi eliberez pe cei care vor să mă controleze!

IMI IAU DIN NOU TOATA PUTEREA IN TOT SPATIUL SI TIMPUL!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedormite dorinţe în netăcere

în avalanşa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puţin în timpul nepetrecut
cu despletite nopţi în tresăriri

nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorinţa afară-n noapte
un chip

aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în braţe
îţi aduci aminte?

râdeam cu nisipul pe buze
tu – cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum – nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea de joi seara

tristeţea mea de joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp -
o simt în fiecare dimineaţă
când mă trezesc
şi apoi în fiecare seară
când mă chinui să adorm

tristeţea mea de joi seara
nu este nici măcar
a mea

este tristeţea omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
şi o miros
în orice atom de materie

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la cea mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii şi dincolo de ele, în imensitatea întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi electronii, protonii sau cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental, cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicţiile făcute de fiecare dintre aceste teorii. Însă aceste două sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani – progress datorită căruia s-a explicat expansiunea universului şi structura fundamentală a materiei – sunt reciproc incompatibile.

Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntregire accidentală

Mi-am înfşaurat corpul înr-o pânză neagră
pe afară mi-au rămas doar palmele, dezgolite
vulnerabile precum un pui de ramă sub tone de pământ.
Apropie-te, aşează-ţi palmele peste ale mele
lasă privitorii să privească şi sunetele să spargă
fiecare particulă a conştientului tău.
Respiri învolburat, eşti tu, un tot, eu un necunoscut
cu fiecare respiraţie de desprinzi de pământul ud, greoi
te descoperi pe tine, acoperit de alte mantii îţi aminteşti că un ţi-ai terminat de citit presa
şi nici un ai ajuns la programare de astăzi.
Respiri greu şi îţi transpiră palmele, le simţ peste ale mele
sunt la fel de speriate şi stinghere că în prima zi de şcoală
când nu îţi găseai locul în mulţimea exotică.
Încerci să înghiţi prezentul cu fiecare strop de salivă
care îţi usucă gură şi mai tare,
te laşi dezmembrat, cedezi neros
şi cauţi refugiu cel mai apropiat – tu.
Spune-mi plama acum, unde eşti?
Printre zile de naştere frumos ambalate şi muzică la pian
sau printre ţipetele care te însoţesc pretutindeni?

[...] Citeşte tot

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi au numit-o Pământ

(Divorţul mondial) Varianta I

O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiaşi blestem,

Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forţă, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,

Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înţelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut

Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbaţii lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!