petrol şi religie

Ţara noastră este un rai pe pământ. Avem ca bogăţii câmpii mănoase, munţi, ape, mare, codri şi păduri seculare, subsol bogat în tot ce vrei: aur, uraniu, petrol, gaze, ape minerale etc. dar nu ele constituie avuţia noastră cea mai mare, ci poporul minunat al acestei ţări. Toate acestea reprezintă motivul pentru care mulţi o doresc şi râvnesc la ea de două mii de ani.

Ioan Pop de Popa în Dulce şi amar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lamentaţie

Vai ţie, popor român!
Zeul tău e un păgân.
...........................
Stând la pândă ca dulăii,
Mafioţii şi lingăii
Puşi pe cruntă răfuială,
Huzur şi căpătuială
S-au cocoţat pe prăjină
Şi-ţi bagă ţie de vină
Că nu şti... şi n-ai talent
Să vorbeşti în Parlament.
... Ai votat, român popor,
Şi eşti sortit la omor.
... Ai visat să vezi în zare
Noul Soare, cum răsare,
Dar Ei te duc la pierzare
Şi rămâi ca altădată:
"sărac în ţară bogată".
Ţi-au luat sarea şi petrolul,
Ţi-au terfelit Tricolorul

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Becheanu (26 iunie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimabile petrolist, ţin cu tărie să menţionez că aviatorul profesionist are disciplina în sânge, îi curge prin vene, nu e cuprins de lentoare, lene; îşi setează standarde înalte mereu, iar la manşă se lasă ghidat de Bunul Dumnezeu, neavând frică atunci când de la sol se ridică.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tancului petrolier

Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere–
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaştem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfăşoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu ţiţeiul curgând prin conductele şi vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală –
"Începând voiajul ştim că s-ar putea, o, ştim prea bine,
Să sfârşim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură şi de smoală.
Totuşi, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deşi finalul poveştii-l ştim, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."

poezie de Arthur Gordon din Anii primejdiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi tot aici

Trec primăveri cu flori la subsuoară,
în struguri mustul toamnelor şi-l suie,
se cern zăpezi a nu ştiu câta oară,
noi tot aici, noi tot bătuţi în cuie.

Ne cresc orfani copiii pe coclauri,
nevestele ca fânul se usucă,
răsar din mame stânjenei şi lauri,
noi tot aici, noi tot cu dor de ducă.

Parcă n-am fost în lume niciodată,
Duminicile parcă ne-au uitat şi ele,
prietenii prin cârciumi se îmbată –
noi tot aici, noi tot între zăbrele.

Căţui de nuferi ard în rugăciune,
pe sub salcâmii înfloriţi trec fete,
bâtrâne viori întineresc sub strune,
noi tot aici, noi tot în baionete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea câştigă premii de excelenţă

ce să faci
aşa-i în viaţa reală
la fiecare pas un final fericit
de la un capăt la altul al vieţii
o sumă de înmormântări frumoase
oricum la naştere nu e niciun spectacol
nici măcar o pomană pentru ziua venirii pe lume
doar durere ţipete şi lacrimi de fericire
apoi se desface cerul
în constelaţii zodii karme destine
doar un regizor depăşit de situaţie
sclavul producătorului veros
o tot ţine langa cu veşnica reţetă
unde iadul joacă rol de rai
la un happy end de scary movie
cu sângele ţâşnind din tăieturile de peliculă
ca dintr-un puţ petrolier texan
pentru toţi vampirii din sală

în spatele aparatului de proiecţie

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,

Nemişcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheşă ca un hornar
Şi macabră ca un cioclu;

Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică şi mică
Cât o boabă de piper;

Gârbovă ca o feştilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta Ucrainei

Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Şi lacrima din suflet se deşteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Şi linişte în lumea noastră face.

Şi clocotesc istorii iar şi clopotele-alungă
Liniştea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Şi curge sânge pe pământ şi paşi grăbiţi spre moarte.
Copii şi mame,-n rugi şi plâns, cer pace, libertate.
Cascada morţii şi-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... şi la mine-n vis, adeseori se moare.
Şi calcă tancuri peste tot! Pe carne şi pe arme.
Războiul este un complot, crud şi rapace, Doamne.
Şi trupuri noi din trup zidesc – o nouă libertate
Şi trupul ţării îl hrănesc cu sânge şi cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii ştiu că vor o ţară mai frumoasă.
Şi mai bogată... cu petrol şi gaze naturale.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria este un eveniment unic şi sacru. A doua căsătorie, a treia şi a şaptea nu mai reprezintă decât întovărăşiri de circumstanţă. Ciorbă reîncălzită într-o cratiţă ciobită şi fără mânere, casă de lut cu acoperiş de paie şi temelie de nisipuri mişcătoare. Fericire la mâna a doua, zaţ de cafea în care viitorul se vede la fel de limpede ca o galaxie îndepărtată, lampă de petrol a cărei lumină pâlpâitoare nu te ajută să distingi la câţiva paşi înaintea ta. Amăgire şi speranţă deşartă, căutare prin ungherele obscure ale unei vieţuiri reinventate, nădejde într-un nou început. Şi da, un nou început chiar e posibil, oricine are dreptul să-l întâmpine, chiar şovăielnic, chiar neîncrezător. O nouă existenţă ţi se poate deschide înainte, dar prudenţă, maximă prudenţă. Vei păşi din nou în biserică, dar sfinţenia va pluti în jurul tău fără să te atingă. Gândul îţi va zbura, poate, fără să vrei, la întâiul "Da", care te va urmări ca un ecou mistic şi îndepărtat. Acel simplu cuvânt, care, rostit pentru prima oară în faţa altarului, te va fi marcat pentru totdeauna.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o ambuscadă

viaţa în război este nefiresc de simplă
îţi cunoşti capacitatea de a da mâna morţii care survolează deasupra oraşului
iar inteligenţei ei artificiale nu-i scapă nicio venă niciun călcâi niciun tendon

de unde ne vine patima de a trage cu tunurile umplute cu apă
peste câinii în călduri din ghetourile numite cartiere?
prosperitatea nu are balcoanele pline de rufe fistichii nici nu are în sertare distincţii tu poţi mirosi a sărac şi a un alt dumnezeu
cu alaiurile lui de versete
însă războiul nu distinge graniţa dintre gurile comune şi rugul pe care vor arde utopiile celor care posedă vieţi all inclusive

printre lacrimi sângerii şi ambuscade în fumul de gaze al explozibililor cu ţinte precise
zac trupuri de copii frânte de dogme absurde
în damasc flutură steaguri negre înfipte ca un cioc de pasăre rock în blocurile mici cât o boabă de orez
tu ştii câte morţi mai sunt necesare ca dumnezeu
să ierte viii flămânzi?

poate moartea este pata neagră de petrol din ocean
care pluteşte pluteşte şi niciodată nu se întoarce decât în pământ
iar războaiele sunt caii sălbatici care se zice nu se pot îmblînzi iar noi oamenii suntem viermi de mătase omizi sau fluturi de o zi

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baroc

îţi faci buzele
de parcă tălpile nu ar atinge jarul pe care mergem
noi
ceilalţi
în absenţa distinctivă a durerii
ascunzi pistolul în geantă
alături de farduri
mă întreb ce caută un domn
volatil precum diavolul
dansând în vârful unei peniţe
dacă ne va trimite în epoca glaciară
voi închide afacerea
plasticul ne face mai uşori decât aerul
sânii au gust de petrol
laptele pe care mi-l dai la micul dejun nefiresc
de polimerizat
sunt curios
pe cine va urî soarele anul acesta
poate reflexia ta peste umăr
roşul sângelui va dispărea

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala de văduvi

Iată cearta revoluţiei cu lumea,
şi cum se face de ne-ajunge lanţul mecanic al istoriei,
ca o cătuşă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viaţa omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparţinându-i de drept lui Dumnezeu!

Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe braţele fine, gălbui,
de ţăran degenerat, preacurvit şi ameţit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparţine, ei pretind că au obligaţia
morală de a ţine minte pentru noi toţi. Şi pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid şi sfânt,
nu le-au uitat şi nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Şi le mai fac perne, din când în când, aşa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viaţă, aidoma fierului înroşit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
şi a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naţionali

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operaţie pe cord deschis

E timpul curăţeniei de primăvară,
al reviziei periodice,
am amânat prea mult procedurile necesare
unei despărţiri amiabile de trecut -
anestezia nu îmi pune nicio problemă existenţială:
ca în cazul tuturor deciziilor importante din viaţă
am de ales între a nu simţi nimic
sau a simţi durerea crescând totemic
prin fibra fiecarui nerv
muşcând arzător din fiecare muşchi
până ce eu şi durerea devenim prietene
ne facem vizite reciproce de curtoazie –

cand eram copil credeam că şi muşchii mei
sunt verzi şi catifelaţi ca acei ce înveleau tălpile copacilor
crescând am început sa observ cum
treptat totul devenea roşu
când nerostit de fierbinte când rece muşcător
ca gura utecistului de serviciu pe şcoală
herr doctor,

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De picoteală

Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, eşti un vrăjitor, aşa e, doar tu ai baghetele magice aurite şi mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înţelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
aşa cum se coace floarea de vişin primăvara şi se face la urmă acrişoară apoi parfum,
cu frunzele vii de aşezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în şi din prostie, doar cărţile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se işte, să se împrimăvăreze odată ierburile şi animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea şi în sânge multă carne de oaie şi miel qui prodest
oile şi mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
şi de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea

nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăişuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absenţe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparenţa eroilor când se retrag în deşert

nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii şi
nu aici vor reveni iluminaţii atunci când se adâncesc în sine ca nişte puţuri
înainte ca petrolul să ţâşnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci şi seminţiile de statui

nu prin noi se va propaga viaţa
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiţei scobind tranşee
şi nu din noi va izvorî sămânţa nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât fiinţa slăbănoagă scâncind în coaja ei

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă munţilor Carpaţi

Poartă pe trupul lor păduri de jad
Şi în privire stelele le ard,
În vene râuri, aur şi ţiţei...
Şi-adăpostesc fiii-n anii grei.
Sunt literă pe pagini de istorii,
Scânteietori încununează zorii,
Pe umeri rubinii apusuri poartă,
Dar azi sunt clopot, lacrimă şi şoaptă.

Poartă pe trupul lor păduri de jad,
Mândrii străjeri pe trepte de bazalt,
Lumina şi curajul de-a răzbi
În nopţi de zgură şi în tristă zi.
Biserică zidită peste veac
Şi rugă pentru neamul geto-dac...
Vezi cum se pleacă stelele din cer
Şi apele la munţi iertare-şi cer!

Şi în privire stelele le ard...
La tâmple de ninsoare stele cad

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!