Citate despre plâns și trădare
citate despre plâns și trădare (inclusiv în versuri).
Trădare
Și azi mai plâng îndurerat
Momentu-acela când o fată
M-a părăsit și m-a lăsat
... Tată!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădare
Și azi mai plâng îndurerat
Momentu-acela când o fată
M-a părăsit și m-a lăsat...
Tată!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegi totul, fiindcă iubești totul. De aceea și plângi uneori fără motiv. Dar plânsul, ca și râsul, este un exces, un semn ce îți trădează slăbiciunea. Iisus a călcat moartea cu moartea Sa, surâzând. De la El învață surâsul, și spinii ce îți produc azi dureri mâine se vor preschimba în lauri.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priceasnă
Mai plânge Maica din Carpați și inima-i se frânge,
Își mai așteaptă fiul drag și-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Și cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită
La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoșii în zori și frații l-au trădat.
Nici țintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.
Voi nu l-ați cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în țara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit și ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.
Mai plânge Maica din Carpați, și inima-i de piatră,
Îl mai așteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeți frații mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge în inima mea...
Il pleut doucement sur la ville -
Arthur Rimbaud
Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?
O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!
Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.
Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu te voi trăda de tot, deși te-am trădat și te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat și n-ai venit, am urlat și nu mi-ai zâmbit, am fost trist și nu m-ai mângâiat. Am plâns și nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deșert ai fost rugăminților mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieții și fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori și secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îți este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el și nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credința ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzește pustiuri, îndulcește lacrimi și înseninează singurătăți. Îți jur că niciodată nu vei cunoaște marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărți niciodată de tine.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Aflare
Plânsul ființelor de a fi ființe
să nu mi-l dai în ochii mei.
Gingașul trei cel umilit de patru
să nu mi-l dai din unul meu.
Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine.
Lasă-mă în numai trădarea mea curată
și uită-mi vina pe spinările stelelor
care mi-au plecat din ochi spre altădată.
Lasă-mă să fiu bântuit de crima
foamei de a mânca.
Inel de Saturn de logodnă la degetul
din stângă mâna ta.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața
Eu am plâns când m-am trezit
Înșelat de cei girați,
Dar mai tare-am suferit
Când am fost trădat de frați.
epigramă de Nichi Ursei din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoiește ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândește, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă și atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziș, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrățișează și luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet bohem
Tovarășului meu întru mansardă
Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mă mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.
Am opinat că timpul nu-i trecut,
Că dacă scriu romanul "Donna Clara",
O să mă proslăvească toată țara
Din Dorohoi și până la Sascut.
I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită,
Că m-a trădat o damă din elită
Și a fugit c-un prinț din Slobozia;
Și-am plâns pe-altarul dragostei defuncte,
Și m-a îmbrățișat și... puncte... puncte...
Și m-a convins că mi-am plătit chiria.
sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Picante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf fără cuvinte
V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge.
Nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă stradă
au ofilit la umbra lor chiar macii
plângând pe Minulescu-ntr-o baladă.
Nu sunt nici vrăjitorul care poate
să vindece iubirile pierdute
întoarse cu regretele lăsate
pe brâul rupt al marilor redute.
Și nici groparul care duce-n spate
pământul răscolitelor morminte
unde își plâng amantele trădate
iubirile-ngropate mai-nainte.
Sunt numai scribul trist care traduce
jurnalul scris cu vorbe nerostite
[...] Citește tot
epitaf de Corneliu Neagu
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neînțelegere
Te simți ca-n rai când vreo privighetoare
Te-alintă cu cântarea-i minunată;
Dar te-ai gândit că biata zburătoare
Își plânge poate... dragostea-i trădată?
epigramă de Aurel Enică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Lui Mihai Volontir
Intrase în lacrimi încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.
Apoi intra în zâmbet cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.
Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.
... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitură
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tauromachia
Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Lovește, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să știe, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,
Lumânarea arde, îi șoptește caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă și dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aș fi fără trup, numai un gând.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi, dragostea mea
Plânsul în oraș: mâini fricoase își schimbă într-ascuns culoarea
și încă o noapte Izabela va fi a dreptății, a nisipurilor
(respirația cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).
Și spre dimineață la castel dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
și pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porți. Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).
Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat poezia și nu mai am inimă.
poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer și pământ
Plâng în tine,
plângi în mine,
plâng pistiluri în stamine,
plânge melodia vieții,
de se zguduie pereții,
în aroma dimineții...
Deasă-i ceața,
plânge viața,
pe mosor se strânge ața,
în pelin găsim dulceața,
plânge până și paiața,
lălâia și nătăfleața,
lacrimile-i sapă fața...
Plânge-n taler adevărul,
de ni se zburlește părul,
plin de must, plânge ciubărul,
viața-i stranie de-a pururi,
dorul bântuie-n azururi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce înc-o dată
Întoarce înc-o dată spre mine fața ta.
Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.
Pe drumul vieții mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vre-un bine pe pământ.
Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.
Mă duc de unde nimeni nu poate reveni!
Mă duc și-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când știi că niciun suflet nu plânge-n urma ta!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
[...] Citește tot
poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea Lui
Cândva, dragostea a fost prinsă în piroane
Îmbrățișând o lume fără milă
Robită de păcat și de icoane,
Iubirea întrupată S-a jertfit umilă.
În agonia morții a rostit:"Iertare"
Și către a Sa mamă: "Nu mai plânge".
A fost vândut de-o simplă sărutare
Privit ca un tâlhar înfierbântat de sânge.
Mai dureroasă ca zdrobirea cărnii-n bice
A fost trădarea unui prieten drag.
Nu L-a durut mulțimea de vibice
Ca ochii vânzătorului privind dulceag.
Iubirea dată la Calvar a fost totală
Arzând ca o torță în negura grea.
Și sângele vărsat și astăzi spală
O lume rătăcită ce smerită-L vrea.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Dume din Exerciții de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;
De două veacuri jalea îți crește ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, privește-a ta câmpie
Ce-o știe câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, să vezi că-ești împilat,
Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,
A săruta și mâna ce știi că te-a trădat!
Pe cine aștepți oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amăgești!... Dar, află și crede în tăcere:
Oricare slăbiciune în chinuri ia putere...
În fiare crește iute vârtutea lui Samson!
sonet de Cezar Bolliac (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plâns și trădare, adresa este: