ploaie şi tramvaie

Tramvaiele

Stai în vânt, udat de ploaie,
Ore-ntregi şi-aştepţi tramvaie,
Şi cum vin aglomerate...
Urci întreg, cobori în rate!

epigramă de Dobriţa Iancu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiul

X aşteaptă cu nevasta
Rebegit în ploaia rece;
Toate trec în lumea asta...
Doar tramvaiul nu mai trece.

epigramă de Haralamb G. Lecca din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie urbană

Plouă!...
În oraşul nostru românesc
Ploua aşa cum ştim cu toţi că plouă
Ploua "gris" ca-ntr-o estampă japoneză...

Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un "Chrysler" în viteză,
Trec în sens invers
Şi se ciocnesc...
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioşcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare...

Plouă...
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat...
De trei zile şi trei nopţi, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Universul literar, XLI, nr. 10 (7 martie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta a-III-a

E vârsta când te faci că plouă,
Deşi observi că nu mai ai;
Întâietate-n rând la ouă
Şi loc pe scaun în tramvai!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viaţa e un teatru trist.

Actorul a ieşit în stradă,
Să-şi cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.

Printre maşini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.

Şi când s-a aşezat la coadă
Cu paloş, mantie şi scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi prieteni

S-a stins pe uliţi cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu şi pustiu...
La colţ, în umbră, micul vizitiu
Aşteaptă un tramvai întârziat:
El şi căluţul lui, doi bieţi fârtaţi,
Bătuţi de vânt şi ploi,
Ce bine se-nţeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braţ,
Şi fruntea şi-a-ngropat-o-n coama
Tovarăşului credincios şi blând...
Iar calul, nemişcat şi el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciuleşte doar urechea, când şi când,
În liniştea târzie ascultând...
Şi ninge peste ei şi nu-şi dau seama

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calapodul

prea mult şi de demult sunt
cu ochii numai pe picioarele tale
frumoase
ah, sunt zilele-n care
alergi după tramvaie prin ploaie
şi nu te
împiedici în calapodul ce-ţi pune
pielea în băţ de umbrelă
chiar şi atunci
când plouă cu soare! cel
puţin în ziare locale, de cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foaie verde şi-o păstaie
am visat că sunt o oaie
şi mai creaţă după ploaie,
în oraş tot trec tramvaie,
eu stau, frate, la tigaie
şi cu mâinile în zoaie,
pe drum trece o potaie,
care face hărmălaie,
curg din cer acum şuvoaie,
eu stau singură-n odaie,
afară pomii se-ndoaie.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu orice preţ

alunecăm pe străzi
mai mult ne furişăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals

nu ştie nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!

câtă floare de lotus
pe unde treci laşi tu din mine
câtă lumină într-un ceas

hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc...

Te-am întrebat, de nu mă-nşel, odată,
Ce faci în viaţa ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei maşină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ţi-e şef, de-ai copii mici,
Părinţii dacă-ţi mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...

Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...

Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

E-o pulbere de amintiri ce nu-mi dă pace
E-o ramură de brad uitată-n vitriol
E-un diavol rătăcit ce-n mine zace
Ca un "je t"aime" trădat la demisol.

Adună-mă din staţii de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasă
În timp ce tu, înaintând prin ploaie,
Eşti ca-n trecut, tăcută şi frumoasă.

poezie de Paul Polidor
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre copiii care muşcă

prin naşterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toţi şopteau pe stradă
ori pe la colţuri, în tramvaie

nefericiţii mei părinţi
se-obişnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face

bună-ar fi o ploaie!

cu ochii-nchişi încerc să muşc din timp
sau să împuşc acest nemernic

pesemne nişte văduve
au amintit despre copilul care rânjeşte-n sinea mea
într-un pomelnic

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze galbene

Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
Ore-ntregi eu tot inşir
Versuri albe pe un fir

Scriu poeme zi si noapte
Pe frunze de pom uscate
Prind fâşiile de soare
Desenate-n calendare

Un octombrie uitat
Frunze galbene-a pictat
Pe asfaltul ud de ploaie
Si pe geamuri de tramvaie

Printre trecători pe stradă
Caut chipul tău de fată
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generici

Să spunem generic
Iubito!
Să spunem generici
noi doi!
Când se scutură frunza de copacii
generici
când peste haine ne simţim
ca şi cum am fi goi
când urcăm cu tramvaie în staţii
cu un pumn de pământ în loc de bilet
când îmi împrumuţi o carte
în care ai subliniat un secret.
Să ne spunem generici
Să ne spunem cum vrei
când prin ploaie udaţi până la sânge
ne bea sub copac o frunză de tei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tramvaiele marasmului

Nu sunt tramvaie pentru clipe şi nemorţi,
doar ceruri sau văgăuni inerte.
Capete de linie şi vatmani fără cranii sub chipie,
taximetriste bete în pană de benzină mânate de nevoi,
pensionari mahmuri pierduţi la loterie, cu ochi vitriolaţi
de blugii adolescentelor la care singurul lucru inteligent este telefonul,
văduve inerte cu respiraţii peste ceaslovuri mucegăite,
proletari hăituiţi duhnind a coşmaruri şi copiii care le sunt morminte pentru vise,
toţi şi toate sunt înghesuiţi în aceste tramvaie lăsate de izbelişte
în panta amurgului care a început nemilos de la răsărit.

Afară plutesc gropi care rup planetarele ca pe spaghete,
claxoane matrioska umplu de avorturi sonore
oraşul stigmatizat cu răni şi puroaie verbale,
canalele horcăie înfundate de strigătele mâzgălite pe uşile W. C-urilor publice.
Râd şi, cu urechea lipită de geamul tramvaiului
ascult oraşul, ura din el cum dospeşte
fermentând în cavourile viilor numite apartamente.

Cobor, simt ploaia pe care se caţără un blestem spre cerul sulfuros-

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară dezoxiribonucleică

Plouă în cana cu fulgere.
De la demisol se aude antipământeana.
Greierii mi-au născut o maşină de cusut
gândaci.
În ghiveci şarpele udă ochelarii de soare
cu ochii tăi pătrunzători. Vin!
Curge vin în robinetul semaforului din gară.
Mă întorc cu tramvaiul să-mi caut mama
căzută din buzunar
undeva
între staţii şi dinţi.
Din omoplaţi bucătăreasa
mă cheamă să stau masă.
Vecina îşi arde părul. Nu-i pasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atmosferă bacoviană

Afară plouă trist şi monoton
Şi e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Şi simt că m-am răcit precum un mort.

Trotuarele în plumb parcă-s turnate
Oamenii trec încet pe lângă porţi,
Abia-şi târăsc picioarele îngheţate
Şi par a fi pe jumătate morţi.

Maşinile-s ca nişte fiare vechi,
Un biet tramvai se duce la depou
E o atmosferă sumbră, de priveghi
Şi-n casă-i beznă ca într-un cavou.

poezie de Octavian Cocoş (7 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila iubire

Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescăruşii în zbor pe sub poduri, aripi întinse ţin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzeşte iar mâna dreaptă, măslinii îşi scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!

Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfăşură-ţi gleznele-n carpe, şterge-mi cu buzele genunchii ierbaţi, opinteşte-te-n poartă, în colţul gurii infloresc macii, hai, râzi!

Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ţi trupul pe şine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimţate pictează copiii pe geam şi ferigi, ştii camăruţele toate-s curate, intră şi vezi, acum şi aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut şi palma se înfăşură în palmă, vino, iubeşte-mă toată!

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăla mic

Ăla mic, nu te da mare
Că se sperie tramvaiul
Şi-ai să vezi tu halimaiul
La ieşirea din parcare!
Că sunt bune sau sunt rele
Slovele, ştie doar timpul
Dacă nimeresc olimpul
Că vin ploi ca să le spele:
Ori coclesc, ori strălucesc
Fiecare după un firesc.
Dacă nu-ţi aduci obol
Jertfa ta la o statuie
Te-nvârteşti, îi dai ocol
Şi-apoi pleci, laşi locul gol
Şi-ai scăpat fără cu-cuie;
Nu-ţi mai scărpina buricul
Că devii şi mai ridicul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa tinereţii

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!