Citate despre ploaie și tramvaie
citate despre ploaie și tramvaie (inclusiv în versuri).
Tramvaiele
Stai în vânt, udat de ploaie,
Ore-ntregi și-aștepți tramvaie,
Și cum vin aglomerate...
Urci întreg, cobori în rate!
epigramă de Dobrița Iancu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul
X așteaptă cu nevasta
Rebegit în ploaia rece;
Toate trec în lumea asta...
Doar tramvaiul nu mai trece.
epigramă de Haralamb G. Lecca din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie urbană
Plouă!...
În orașul nostru românesc
Ploua așa cum știm cu toți că plouă
Ploua "gris" ca-ntr-o estampă japoneză...
Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un "Chrysler" în viteză,
Trec în sens invers
Și se ciocnesc...
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioșcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare...
Plouă...
Și-n orașul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat...
De trei zile și trei nopți, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Universul literar, XLI, nr. 10 (7 martie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta a-III-a
E vârsta când te faci că plouă,
Deși observi că nu mai ai;
Întâietate-n rând la ouă
Și loc pe scaun în tramvai!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viața e un teatru trist.
Actorul a ieșit în stradă,
Să-și cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc
Urma să vină-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.
Și când s-a așezat la coadă
Cu paloș, mantie și scut
Deodată oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doi prieteni
S-a stins pe uliți cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu și pustiu...
La colț, în umbră, micul vizitiu
Așteaptă un tramvai întârziat:
El și căluțul lui, doi bieți fârtați,
Bătuți de vânt și ploi,
Ce bine se-nțeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braț,
Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama
Tovarășului credincios și blând...
Iar calul, nemișcat și el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciulește doar urechea, când și când,
În liniștea târzie ascultând...
Și ninge peste ei și nu-și dau seama
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calapodul
prea mult și de demult sunt
cu ochii numai pe picioarele tale
frumoase
ah, sunt zilele-n care
alergi după tramvaie prin ploaie
și nu te
împiedici în calapodul ce-ți pune
pielea în băț de umbrelă
chiar și atunci
când plouă cu soare! cel
puțin în ziare locale, de cartier
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie și tramvaie, dar cu o relevanță mică.
* * *
foaie verde și-o păstaie
am visat că sunt o oaie
și mai creață după ploaie,
în oraș tot trec tramvaie,
eu stau, frate, la tigaie
și cu mâinile în zoaie,
pe drum trece o potaie,
care face hărmălaie,
curg din cer acum șuvoaie,
eu stau singură-n odaie,
afară pomii se-ndoaie.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu orice preț
alunecăm pe străzi
mai mult ne furișăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals
nu știe nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!
câtă floare de lotus
pe unde treci lași tu din mine
câtă lumină într-un ceas
hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc...
Te-am întrebat, de nu mă-nșel, odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
E-o pulbere de amintiri ce nu-mi dă pace
E-o ramură de brad uitată-n vitriol
E-un diavol rătăcit ce-n mine zace
Ca un "je t"aime" trădat la demisol.
Adună-mă din stații de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasă
În timp ce tu, înaintând prin ploaie,
Ești ca-n trecut, tăcută și frumoasă.
poezie de Paul Polidor
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze galbene
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
Ore-ntregi eu tot inșir
Versuri albe pe un fir
Scriu poeme zi si noapte
Pe frunze de pom uscate
Prind fâșiile de soare
Desenate-n calendare
Un octombrie uitat
Frunze galbene-a pictat
Pe asfaltul ud de ploaie
Si pe geamuri de tramvaie
Printre trecători pe stradă
Caut chipul tău de fată
Nu pot să nu recunosc
Iubesc drumul lung intors
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generici
Să spunem generic
Iubito!
Să spunem generici
noi doi!
Când se scutură frunza de copacii
generici
când peste haine ne simțim
ca și cum am fi goi
când urcăm cu tramvaie în stații
cu un pumn de pământ în loc de bilet
când îmi împrumuți o carte
în care ai subliniat un secret.
Să ne spunem generici
Să ne spunem cum vrei
când prin ploaie udați până la sânge
ne bea sub copac o frunză de tei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiele marasmului
Nu sunt tramvaie pentru clipe și nemorți,
doar ceruri sau văgăuni inerte.
Capete de linie și vatmani fără cranii sub chipie,
taximetriste bete în pană de benzină mânate de nevoi,
pensionari mahmuri pierduți la loterie, cu ochi vitriolați
de blugii adolescentelor la care singurul lucru inteligent este telefonul,
văduve inerte cu respirații peste ceaslovuri mucegăite,
proletari hăituiți duhnind a coșmaruri și copiii care le sunt morminte pentru vise,
toți și toate sunt înghesuiți în aceste tramvaie lăsate de izbeliște
în panta amurgului care a început nemilos de la răsărit.
Afară plutesc gropi care rup planetarele ca pe spaghete,
claxoane matrioska umplu de avorturi sonore
orașul stigmatizat cu răni și puroaie verbale,
canalele horcăie înfundate de strigătele mâzgălite pe ușile W. C-urilor publice.
Râd și, cu urechea lipită de geamul tramvaiului
ascult orașul, ura din el cum dospește
fermentând în cavourile viilor numite apartamente.
Cobor, simt ploaia pe care se cațără un blestem spre cerul sulfuros-
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară dezoxiribonucleică
Plouă în cana cu fulgere.
De la demisol se aude antipământeana.
Greierii mi-au născut o mașină de cusut
gândaci.
În ghiveci șarpele udă ochelarii de soare
cu ochii tăi pătrunzători. Vin!
Curge vin în robinetul semaforului din gară.
Mă întorc cu tramvaiul să-mi caut mama
căzută din buzunar
undeva
între stații și dinți.
Din omoplați bucătăreasa
mă cheamă să stau masă.
Vecina își arde părul. Nu-i pasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosferă bacoviană
Afară plouă trist și monoton
Și e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Și simt că m-am răcit precum un mort.
Trotuarele în plumb parcă-s turnate
Oamenii trec încet pe lângă porți,
Abia-și târăsc picioarele înghețate
Și par a fi pe jumătate morți.
Mașinile-s ca niște fiare vechi,
Un biet tramvai se duce la depou
E o atmosferă sumbră, de priveghi
Și-n casă-i beznă ca într-un cavou.
poezie de Octavian Cocoș (7 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila iubire
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!
Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!
Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăla mic
Ăla mic, nu te da mare
Că se sperie tramvaiul
Și-ai să vezi tu halimaiul
La ieșirea din parcare!
Că sunt bune sau sunt rele
Slovele, știe doar timpul
Dacă nimeresc olimpul
Că vin ploi ca să le spele:
Ori coclesc, ori strălucesc
Fiecare după un firesc.
Dacă nu-ți aduci obol
Jertfa ta la o statuie
Te-nvârtești, îi dai ocol
Și-apoi pleci, lași locul gol
Și-ai scăpat fără cu-cuie;
Nu-ți mai scărpina buricul
Că devii și mai ridicul!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța tinereții
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Și fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioșat
Și-n cadrul prețului fixat -
Un preț absurd,
Ridicul
Și meschin,
Cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Și-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ploaie și tramvaie, adresa este: