Citate despre poduri și suflet
citate despre poduri și suflet (inclusiv în versuri).
Prietenia - pod peste două suflete.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un pod peste râu către tine mereu, pe nimic sprijinit, doar pe sufletul meu.
citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,
Se construiesc poduri spre stele.
Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.
Podul de flori este un pod simbolic, de înfrățire sufletească.
Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani și Pererita.
Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un păianjen tăcut și răbdător
Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Țesând pânza atent și încrezător.
Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând și tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ți arunci negreșit
Și-al ei fir diafan să se poată fixa.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)
În fiecare scorbură era așezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se așeze în locul gol un zeu,
ori, pe șosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se așeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de orhidee
Te simt si te respir, nu esti niciunde...
Si totusi, de n-ai fi, ce-as respira?
Imi treci pe trup privirile-ti profunde,
Din literele unei carti absurde,
Si imi inalti caderile... cu ea...
Pui palma ta in podul palmei mele,
Cu potriviri ce-n gand n-ar incapea...
Si-mi lasi pe degete de Cer, inele
Tu, suflet de-orhidee prins in ele,
Pulsand prin mine..., parca, viata ta!
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al inimii sicriu
Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.
Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.
Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.
Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găsește-ți aripile și lasă-ți sufletul să zboare peste podul curcubeului grației divine și al armoniei către un loc unde dragostea este viață și viața, dragoste.
citat din Michael Teal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porți de piatră
Nebună caut drumul spre iubire
bătând la porți închise, în neștire
mă împiedic, cad, îngenunchez
în fața ta eu am alt crez.
Împleticit din spini și patimi,
ne-am ridicat podul de lacrimi
crezând că dorul meu îl învingi,
sufletul mi-ai strâns în chingi.
Mi-ai trimis fiori și friguri,
m-au ars în piept mii de focuri
aud mereu a tale șoapte
răsună în pustiul din noapte.
În suflet simt furtuni dezlănțuite,
urlând în mine dureri nebănuite
din când în când pun lacrimi sub tipar,
scriind scrisori fără destinatar.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum zisese bătrânul așa se și întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-și rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung. Apoi îndată veni un leu groaznic, nevoie mare! și veni răcnind, cum văzu pe bătrân mort, îi săpă groapa cu ghiarele, iară fiul îl îngropă și rămase acolo trei zile și trei nopți plângând la mormânt. Apoi foamea îi dete în știre că el viază încă; se sculă de pre mormânt cu inima zdrobită de durere și de întristare, se duse la viță, și cu mare mâhnire văzu că se uscase; atunci își aduse aminte de vorbele bătrânului și se sui în pod, unde găsi frâul; îl scutură și iată că veni un șoimulean aripat.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopții gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții...
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopții coboară și se-înfige-n sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci
Și umbre stranii joc într-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învățându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
și am să pipăi doar vorbele șovăitoare
aruncate în podul minții mele
n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum și mă descojește de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mișcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist
hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum și-mi lungește nopțile)
pe sub visurile atârnânde din cearșafuri
zorile deja îmi încolțesc
desculțe de tine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crăciunul e sărbătoarea salvării sufletului omenesc de la efemeritate și starea mucegăită de mediocritate. Isus Hristos a construit un pod spre eternitate, prin nașterea Sa telurică dintr-o fecioară, simbol de castitate și superioritate.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poduri și suflet, adresa este: