Citate despre poezie și păuni
citate despre poezie și păuni (inclusiv în versuri).
Duel epigramatic, seria 12-a din 1.06.1981-28.07.1981: 1. Autoprezentare
Poet fălos nu pot să-mi spun
Și totuși, chiar de nu-s păun,
Eu sunt convins că am, oricum,
Mai bună pană ca Naum!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului și epigramistului Constantin Păun, pentru cartea "Cu ochii în patru"
Exigent cum nu e altu
Și mereu cu ochii în patru,
Dovedește și prin fapte
Că-i șlefuitor de poante.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 12-a din 1.06.1981-28.07.1981: 1. Dar și aprcierea mea...
Dintre poeți, ziceam că-i unul,
O bună rudă cu păunul,
Ca el duelezi cu-o țară,
Dar pana lui e prea ușoară!
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături fraterne
am creat cu poeții legături fraterne
ne leagă versul cu lumea minunată
descopăr cu ei cărările eterne
marea de iubire cu munți împreunată.
descopăr cu poeții ninsorile luminii
cuvintele care animă visele mărețe
sunt mai împodobiți decât păunii
cu zboruri spre stele știu să mă învețe.
în fiecare clipă îmi e dor de vers
o lume fermecată creată de poeți
sunt magia și misterul acestui univers
se înalță la el ca munții semeți.
inspiră la sacru demonul pervers
și-i crează beznei factorul advers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Derbedeu căpcăun
Katana condeiului meu
Taie rutul mirului de fad
Căruia în vers nu decad
Jucând hora de derbedeu
Pe crezul vostru de desfrân
Cu răsuflu cărnii hapsân
Fiind privit în căpcăun
In penele vostre de păun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se uitau păuni în baltă
În preascârbita cetate a poeziei
Si-au infipt penele in fundul trufiei
Și-au început cu păunul filosofiei
Să-și toarne în cap fumul preamăreției
Și strânși in cloacă lângă o baltă
Stau și încearcă să-și sculpteze
Din noroi de interese și chermeze
Scormonind pentru o tribună înaltă
Unde să-și prezinte-n fanfaronadă
Neghiobia și prostia-n care se scaldă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinozaur cutum
Va veni aceea zi, bine știi...
Când semnătura mi-o vei cere!
Te voi refuza fără grea părere
Când tu mai fugărit de ce tu ții...
Lanțuri în vers pentru interes
Neaducându-ti bine aminte!
Cum ai fost fugărit înainte
De ciuma roșie ce e acum dres!
Aruncat poeziei prea pervers
De curve și ai tăi lingăi
Dând din meliță cu năbădăi
Dreptului de autor, imens!
Impărtit de foști sifonari
Lăgărului adulatori!
Cu zăbrele cenzurate
Cu strigăte antifonate..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea visurilor
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Și palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!
Și noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică și vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.
sonet de Ștefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Domnului Filip Marius
De ai curaj tu cui de mască
Arată adevărata față
Să văd dacă porți fad cască
Repetând discurs de prefață
A celor ce te-au-mpins scenei
Să pari important poeziei
Să-ți aplaud oratoriile
Sau să arunc în tine ouăle
Clocite de alte figuri
Pe care tu le lingi-n poftă
Salivând pe urma călcată
De măști ce te țin în sfori
Păpușă de lemn ventrilocă
Căci condeiul meu dislocă
Toteme în literatură
Prin păuni ce fac tevatură
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie și păuni, dar cu o relevanță mică.
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru și îi spuse:
- Sfinte Petru, aș dori să mergi prin lume și să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învățăminte spre a le fi de călăuză și exemplu în viață; le-am adus pe pământ scriitori talentați care să creeze basme pentru copii, povestiri și povești religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeți care să-i încânte pe toți cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi și cântăreți cu har care să glăsuiască și să interpreteze minunat creațiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire și talent creațiile dramaturgilor. Doresc să știu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele și dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viața în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase și istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu și fin ale apelor, întinse și adânci, auzind cântecele și snoavele pescarilor, străbătu orașe și sate, încântat de înțelepciunea proverbelor și a zicătorilor populare și privi alături de oameni reprezentațiile actoricești, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăția spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoți pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceștia la rugăciuni și călătoria sa ajunse la sfârșit.
Se întoarse direct în Rai și pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă așa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung și-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor și melodioasele lor cântece, am mers și m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante și am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, povești și povestiri care bucură urechea și mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, povești de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuși o nedumerire. Nu știu ce fel de povestiri sunt acelea care conțin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăiești, Sfinte Petru. Și eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung și doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranță "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariția legendei, glăsui Sfântul Petru.
poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mâinile la spate
Îmi țin mânile la spate-n cumințenie firească
Și privesc la gura lumii ce-n grimase flecărește,
Am în buzunarul minții strop de-agheazmă, colț de pască,
Să-mi feresc, de piatră, fruntea când cuvântul mă lovește.
Bate-un clopot în vecernii, ca o tânguire-n sânge,
Trec cortegii muribunde, răni deschise-n partea stângă,
Un blestem de mamă cântă și pe umeri îmi ajunge,
Dar nu poate, poezia, nici blestemul să mi-o frângă.
Scot un vers dintre suspine, și-l așez în palma-ntinsă,
(Un flămând cerșește-o vorbă, dar i-e umbra trecătoare.)
Lumea asta e-o sintagmă dintr-o frază neatinsă
De albastru și de verde... și-așa neatinsă moare.
Eu mi-am pregătit mormântul pe un pat de poezie,
Mai departe de orgolii și de îmbulzeala lumii,
Undeva la țărmul mării, unde-mi cântă numai mie
Liturghia pentru moarte, când se sinucid păunii.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai scăpat murgul din poze
Ai scăpat murgul din poze
Și-a păscut la mine roze
Până-a făcut zoonoze.
L-am pictat pe-un vers de dor
Cu petale de bujor
Să-l pot călări de zor.
Am trecut cu el, se știe,
Din poezie-n poezie
Pân' la tine sus în vie.
Aveai iriși de tăun,
Gene aripi de păun,
Tochitură în ceaun.
Și în sticle suc de soare
Ca ușor să mă doboare
La izvoru-ți de răcoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul pașa, cum îi zic toți ai casei, rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău, își rupe totdeauna din somn numai să vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum privește, pe când toți ai casei dorm.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoșul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celulita sau celuloza
am scris aceste poeme
puțin mai târziu
am uitat de păunele pene, puțin
mai târziu
încă mi-e cor de corul din ele
puțin
ă muzică nu ar grămădi a
cele timpane
în care auzul e frate
de sânge cu văzul (?!) - nu
știai că eu scriu pentru liniștea ta
pentru linia ta meta
euforică în
gropată în ce
lulită
sau ce
luloză
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constantin Păun
Când craiovean, când ploieștean,
Onorat fost CFR-ist,
Ne-ntrecut-epigramist,
Si poet și haijin,
Talentat și chiar modest,
Având literar succes...
Neobosit, dăruiește
Tot ce-n pagini a tot scris
In decursul anilor...
Nimic nu-i poți reproșa.
Patriot convins, prin fire,
Acest om "împăunat"
Unde apare, se impune...
Nicicând nu va fi uitat.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeseea Corneliei Păun
de Noul An prin Noian....
La un așa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei și vă îmbrățișează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunității din sacra hermeneie a Feminității Lumei lumenilor lumii.
Aș fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aș exalta la așa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.
Aș fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsație senzorială!
prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
orații horații- Divinații.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi surâzând
Doar prin vis mi-e dat
să te văd uneori, ochi surâzând
coridor de splendoare
copac dansând în văile cerului.
Nu te-am uitat
doar m-am îndepărtat puțin
sub voalul de purpură
vorbind cu ploile, cu vântul.
Lângă omoplatul stâng
se adună izvoare, păunii amurgului,
nevinovate cărări
fierbând de miresme.
Poemele nopții
le scriu cu aripa păsării
ce vine ades, la mine pe umăr,
hăituită de dragoste.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperișul lumii
îmi șterg de crinolina nopții
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toți porii sufletul
ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară
la colț de lumi tu bei același vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri și stații
scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porți în pantofi
ai însingurat ferestre și am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
își dezbracă orgoliile
de pe pe acoperișul lumii
privesc nopțile ca pe niște poeme
de zile mari
și nu-ți scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălțimea sufletului meu,
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ABC
A vrut Dumnezeu să scrie
Și nici nu era hârtie.
N-avea nici un fel de scule
Și nici litere destule.
C-un crâmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-aș vrea nici atât să-l supăr
Cât piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea știa.
Orișice învățăcel
Știe mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Câtu-i Dumnezeu de mare
N-are trei clase primare.
La citit se-mpiedica,
Nu știe-aritmetica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camee
sunt mută
nu mă provocați!
nu-mi plac intrările cu japca în viață și nici nimenii care nu știu că cel mai frumos lucru la un om e sensibilitatea
în sufletul omului sunt născări de cuvinte,
poeme scrise în piatra inimii cu sânge năvalnic
ce dacă sunetele s-au transfigurat demult,
la marea schismă a păunilor?
nu, nu mă provocați!
vă voi face față oricând și oriunde!
sunt mută, dar puternică precum o camee
inima mea e un scut scartelat
căruia voi, nimenii, nu-i veți descifra niciodată
codul de semne!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și păuni, adresa este: