poezie şi premii

În 1964 am debutat editorial cu o parte din poeziile pe care le scrisesem înainte. Volumul meu de Poezii fusese prezentat în 1947, când eram student la Cluj, la un concurs de poezie de către Negoiţescu. Din juriu făceau parte Mircea Damian, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu şi am primit premiul E. Lovinescu pentru volumul Alfabet poetic. Atunci au mai fost premiaţi: Petru Dumitiru, Radu Stanca, Horia Lovinescu; toţi eram scriitori tineri...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dimitrie Nanu, căruia i s-a acordat premiul de poezie al Academiei Române

Premiul ce s-a acordat,
Este nou cu-adevărat:
Pentru-ntâia oară Nanu
A aflat ce este banu'.

epigramă de Nicolae Iorga
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Mircea Rădulescu, premiat cu Premiul Naţional de poezie

Experienţă i-au dat anii
A ştiut ce-i de făcut;
Ca să nu mănânce banii,
Mircea, practic, i-a băut.

epigramă de Dion Mardan din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet prea fecund

Un premiu dăruiesc în bani
Cui calcula-va-n zece ani
Câţi paşi străbate bulevardul
Şi câte rânduri necitite
Pe fiecare zi comite
Bardul!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren premiat de Radio Bucurşti la concursul de epigrame pe rime date. Concursul a avut loc imediat după unul din festivalurile de muzică uşoară, de la Mamaia.

Mohorât învârte-Ovidiu ochi rotunzi ca două discuri.
- Nu fi amărât, magistre, înfruntai cu orice riscuri,
N-auzi colo, la Mamaia, glasurile de solist?...
- Ba le-aud băiete. Tocmai de-aia sunt eu trist.

epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui T. Arghezi

Ca să se mire toţi burghezii,
Azi premiaţi-l pe Arghezi!
Necontestat că al lui geniu
Ar merita oricare premiu,
Însă comisia ezită
Sedusă, dar nedumerită.
Ar fi uşor să se convie
Ca premiul pentru poezie
Să i se dea ca prozator
Acestui mare scriitor,
Iar cel de proză să-i revie
Tot lui – dar pentru poezie.

poligramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o mie de premii pentru discursuri bune şi nici unul pentru fapte bune... Avem fizicieni, geometri, chimişti, astronomi, poeţi, muzicieni şi pictori... dar nu mai avem cetăţeni printre noi.

Jean-Jacques Rousseau în Primul discurs (1750)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un catren pe rime date, premiat la un alt concurs organizat de Radio Bucureşti

Jean Marais c-un pumn doboară zece oameni simultan,
Ce erou! oftează-n şoaptă, transportate, două fete.
Cred şi eu, uşor îi vine lui, acolo, pe ecran.
Dar să-l văd luptând la coadă, ca s-ajungă la bilete.

epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame şi epigramişti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Academia Suedeză, alegând un poet grec pentru Premiul Nobel, a vrut să-şi manifeste solidaritatea cu Grecia spirituală vie. Înţeleg, prin aceasta, Grecia pentru care atâtea generaţii au luptat ca să păstreze tot ce, plecând de la lunga ei tradiţie, s-a putut păstra în viaţă. Mai cred că Academia Suedeză a vrut să arate că omenirea de astăzi are, de asemenea, nevoie de poezia, de poporul şi de spiritul grec. Asta, ca grec. Ca individ poţi face faţă anunţului, cu sânge rece, dar când îl concepi ca grec este minunat.

Giorgos Seferis în Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expunere de motive

(pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei)

Întâi, fiindcă mi-a fost lene...
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga - futurist...

Al treilea, mi-e imposibil-
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil...
Al patrulea - sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie...
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam...

Al şaptelea, - mi-a fost ruşine...
Al optulea, n-aveam nici eu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Albatros - Colecţia Lyceum, 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie DA de nobel din an

uau un poet român a luat premiul nobel
uau dar şi un alt poet român l-a luat
uau până şi un al treilea poet român a luat premiul nobel
de fapt
mai mulţi poeţi români au luat nobelul (?!) uau
iar acum DA cu
lunetele sparte
îl dau din mână în mână - uau-a-uau -
şi aşa...
şi aşa...
şi aşa... mai departe...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurizare

Când am prins un premiu mare
C-un catren cam deocheat,
Mi-a zis soaţa: - "Ai valoare!"
(Însă tot m-a urecheat!)

epigramă de Liviu Sergiu Manolache (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premiu

Prin simplu fapt
Că răspund
Cerinţelor noastre
A unor expresii
Sau sintagme
Ori a unor
Combinaţii
Expresive
Cuvintele
Ne relaxează
Sau mai concludent
Ne încântă
Când formează
Paradigme
Poeme şi eseuri
La poarta voluptăţii
Atunci cuvintele
Ne premiază.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi doresc decât linişte şi cărţi. Îţi spun sincer, nu vreau nimic de la POEZIE. Existenţa ei în sine mă cutremură de fericire. Premiile?! Ce bine seamănă cu nişte Vezuvii date nerozilor să le ducă în spate! O bucată de drum. În literatură nu mă deranjează decât impostura, amabilităţile care fac rău culturii în general. Însă nu mă interesează clasamentele.

Aurel Dumitraşcu în scrisoare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia succesului

La Buzău, la Calafat,
Sau la Râmnicu-Sărat
Un catren e premiat
Dacă-i şi puţin sărat!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre atâţia îngeri

îngerul nostru emil a luat
la miezul nopţii trecute un premiu
nobel pentru poezia de seară brumată citită
la lumina stelelor (?!) tivită
cu râderi cu plângeri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa mântuirii

Şansa mântuirii o primesc cu toţii,
Proştii şi drogaţii, şmecherii şi hoţii,
Chiar şi poezia vine-n fiecare
Ca o misiune, ca o încercare,

Dar nu toţi acceptă calea ei cea dreaptă
Şi în loc să urce, mai coboară-o treaptă
Căutând doar premii şi indemnizaţii,
Slujind mafioţii, linguşind bogaţii.

Şansa mântuirii o primesc cu toţii
Dumnezeu mai crede-n suflet şi emoţii,
Chiar şi poezia vine-n fiecare,
Ca o şansă nouă, ca o provocare,

Dar nu toţi se uită la întreaga lume,
Se interesează doar de propriul nume,
Şi-uite aşa poeţii au ajuns să fie
Ocoliţi de oameni şi de poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron pe file

Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.

Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de faţadă
Prea mari să se creadă.

Şi am desenat un şotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior

Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna un animal

Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înţelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.

Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc ţel.
Un premiu mare-l aşteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un şoim cu aripi de oţel.

Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime şi intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânţi ca o privighetoare.

Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simţi anxietate şi niciun fel de suferinţă?
Lumea-l va considera, desigur, un şacal.

poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!