poezie şi senzualitate

Beţivii, sfinţii, îndrăgostiţii şi poeţii sunt pe cale să nu mai fie oameni; aşa se explică de ce o voluptate a imanenţei îi condamnă în mod egal.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să ştiu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beţia, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelişuri poleite de o poezie falsă?!

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine

Poezia mea despre tine
Este o creaţie fără sfârşit.
Primul ei vers e dorinţa
Care aleargă spre infinit.

Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă şi ritm,
Creşte frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.

Inima mea îmi dictează
Şi cuvânt şi vers şi poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Şi mi te transformă într-un totem.

Litere blânde, tremurânde,
În versuri şerpuiesc lasciv,
În faţa ochilor mei ispitiţi
De cât de frumoasă e inima ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici în pictură, nici în poezie, nici în teatru, chinezul nu are acea voluptate caldă, densă, a europenilor. Într-un poem, el indică, iar trăsăturile pe care le indică nici măcar nu sunt cele mai importante, nu au o evidenţă halucinantă, ci fug de ea, nici măcar nu sugerează... din ele se deduc peisajul şi atmosfera lui.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul vede existenţa realist, fără grija iluziilor poetice şi reuşeşte să articuleze un discurs poetic mai puţin armonios, dinamizat de un ton rezolut şi o voluptate a descoperirii realului.

citat din Cezar Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema de cleştar

Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleştar
Aştern poeme necernute

Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerităţi
Aştern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente şi bucăţi

Ce rimă oare să găsesc
Spre unica şi indecisa
Ce"n Cartea Cărţilor cereşti
Mergea ca una- "aşa -zisa"?!

Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
– Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericolul fiecărui talent este plăcerea de a te juca cu el din mândrie. Talentul este de obicei dezvoltat în dauna caracterului, şi cu cât se dezvoltă mai mult cu atât este mai rău. Talentul este înţeles greşit drept geniu, dogmă sau sistem pentru adevăr, ambiţia drept măreţie, ingenuitatea drept poezie, senzualitatea drept artă.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor poetic

versuri mă transpun în primăvară dulce
muzica sublimă mă înalţă pe culmi
spiritul de veghe nu vrea să se culce
străbate codri de mesteceni de ulmi.

iubirea fecundată plămădeşte vise
universul s-a deschis pentru sufletul meu
cântă simfonia fericirii promise
netezeşte calea către Dumnezeu.

izvorul meu se umple cu versul duios
se-ndreaptă cu frecvenţă spre cascadă
mă scald entuziastă în torent voluptos
sufletul meu mângâieri vrea să vadă.

filozofi şi poeţi cu spirit sfătos
nu-mi lasă conştiinţa în bezne să cadă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă ar exista undeva o fiinţă puternică şi frumoasă, un temperament curajos, exaltat şi rafinat în acelaşi timp, un suflet de poet cu chip angelic, liră cu strune de bronz care să ridice la cer epitalamuri elegiace, de ce, dintr-o întâmplare, n-ar întâlni-o chiar ea? Oh! Cât era de imposibil! De altfel nimic nu merita chinul căutării; totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei şi cele mai dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăţi mai mari.

citat celebru din romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dac-ar fi să-i spun

Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin

ştiu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veşmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate

Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har şi-nţelepciune
doar atât, să-nvăţ a-i spune

scriu cu fir de dor nebun
ţesând şoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să dau cuvinte muzicii

poet bătrân
în toate versurile adunate

riduri de stare
când elasticitatea cărnii dispare

muşchii recită lascivitatea duminicii
când stai tolănit în ghiftuiala clipei

bate un gong ora de lene prin paturi străine
femeia devine

femeia ce simte
vipera tăvălită în praf

instinctul de înaintare
din ochii orbilor

cântecul moare
sub balerină de gheaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar El...

Poetul Mihai Eminescu ne priveşte!
Îngerii din cer vorbesc,
Vin şi strigă cu emoţie
Pentr-un neam românesc

Totul e vis şi reverie,
Natura singura îndreptăţită
Să perceapă a sa iubire
Să răspundă senzual.

Veronica a plecat,
Poetul tare a mai respirat
Şi-ntr-o zi de vară
A murit, precum un zeu.

Sărăcia îl mâncase
Şi întreaga sa iubire
A rămas scrisă-n manuscrise
Dureros a noastre lumi
Să nu-nţeleagă geniul

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de suspun metafizic

Ce mândră porţi în lesă şi-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar şi atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.

În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine şi circ, şi fumul!
Nu cu oţet prinzi zborul, ci cu-nşoptiri de miere,
Cum îşi dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, flăcări, când sfâşie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinară, dar şi Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?

sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul din care se pleacă

oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braţ fiecare cu fiecare
îngeri înalţi printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeţii nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arşi de febra poeziei /de-a v-aţi ascunselea

el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un şobolan roz gâf âind de neputinţe
din oraşul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone şi zile
nenumărate

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De seară...

Tu, zămislire, a visului strună,
Rogu-te cânta-mi de noaptea cea bună,
Stai şi alintă-mi când somnul se-aşterne
Nimbul fiinţei cu mâinile-ţi perne...

Mai voi un surâs oghială să-mi fie,
Un leagân din ochi lucind poezie,
Un piept voluptos ce-i desprins dintre flori...
Du-mă din seară, iubind iar în zori!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar deziluzii şi păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu faţa ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,
veneai spre mine ca o stea
şi te-am primit ca pe-o regină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii chinezi de odinioară au creat sistemul de educaţie pentru gravide. Astfe, gravida trebuie să stea jos sau în picioare şi să doarmă aşa cum e cuvine. Ea nu trebuie să mănânce alimente ciudate, nici măcar alimente bune, dar tăiate ciudat. Nu trebuie să stea pe un scaun înclinat, să se uite la imagini pornografice sau să asculte muzică erotică şi lascivă. Trebuie să angajeze un învăţat care să-i citească înainte de culcare poezii frumoase şi să-i spună poveşti frumoase. Dacă respectă aceste reguli, copilul se va naşte frumos şi deştept. Gravida trebuie să evite participarea la înmormântări, să nu se uite la infirmi şi nici chiar la cei săraci. Ea trebuie să vadă oameni buni şi sănătoşi, să participe la evenimente fericite şi să privească imagini frumoase. Gravida nu trebuie să mănânce carne de iepure căci pruncul se va naşte prost. Nu trebuie să mănânce carne de capră, căci copilul va veni pe lume cu boli ciudate. Dacă o gravidă mănâncă pui mici sau peşte, pruncul va avea mai apoi furunculi. Dacă va mânca prea multă îngheţată va avea o naştere grea.

citat din Hu Shicong
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!