prima iubire şi sărut

buzele fetei
sărutate în grabă -
prima iubire

haiku de Mariana Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima mireasă

Ştiu că vii, dar mai aşteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deşi eu nu te-am cerut

Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îţi voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii

Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ţi voi face prunci

Vei purta o rochie albă,
Prima şi ultima oară
Dragostea îţi va fi oarbă,
Şi-mi vei fi prima fecioară

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigalul sărutului

Soarele în apus, peste stei,
ca sărutul meu nevăzut
ca o pasăre captiv - a căzut
în mâna unei femei.

Pasiunea mea preferată
A fost pasiunea ei minunată;
eu cred cu mare temei
în iubirea acelei femei.

N-a fost a lui Achile călcâi
să învingă iubirea dintâi,
ci să-mi crească deodată.

Dacă va fi un mare eşec
peste el am să trec
cu preţul vieţii mele.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez o ţigară

ticăloasă şi fierbinte ce-mi ucide
viaţa foc cu foc
ţigară cu ţigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îţi sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima ţigară
fumată pe ascuns
sunt un şcolar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Viaţa este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Şi amintiri plăcute,
Micile copilării…

Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toţi sunt la masă acum…

Primul sărut şi prima dragoste,
Primul nou născut,
Primii paşi…
Nu am să-i uit.

Prima despărţire,
Primul nepoţel,
O nouă bucurie,
Un nou ţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ţi zâmbitoare şi vorba-ţi după grai,
Să te privesc şi-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât eşti de suavă să înfloreşti mereu.
Puţine ştii de mine, dar... nu mă ştiu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ţi nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet şi-mi rătăceşti prin gând.
La ce şi amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Şi... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citeşti terţina în văzul tuturor.
Ţie să nu-ţi mai pese, cum nici nu ţi-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l ştii? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat şi ruga sărutului de dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul dureros al timpului

Pentru că nu-mi pot aminti întotdeauna unde mi-am aşezat amintirile despre prima dragoste
umbra firului de păianjen mă derutează
încurc, da încurc amiezile în care am înălţat primul zmeu
cu acelea în care m-ai sărutat prima dată
şi deodată păianjenul se mişcă spre o pradă veştedă
se suprapune peste toate soneria din trecut anunţând sfârşitul sau începutul a ceva
într-un timp ce părea fără sfârşit
ca o cutie de bomboane consumate ziua reînnoite noaptea
în absenţa mea
de o prezenţă invizibilă şi generoasă
gustul unic al fiecărei bomboane se dizolvă in amintire
Împreună cu acea iubire pe care nu o pot reproduce oricâte energizante şi vitamine
aş consuma
aşa cum nu pot reconstitui gustul primului sărut când am desfăcut cutia aşezată
de o mână invizibilă în faţa mea şi am savurat cu lăcomie şi inconştienţă

prima bomboană otrăvită...

poezie de Maria Postu (noiembrie 2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Mirare
e primul scâncet,
prima atingere a mamei,
lumina zilei,
prima mirare simţită de ochi,
primii paşi spre lumea cea mare
şi vocea suavă ce-ncepe să dea prin cuvinte,
trăirilor un rost!
Primul sărut şi prima iubire,
mirarea că inima bate mai tare,
iubirea divină ce viaţa o schimbă
uimirea a doua suflete
ce prin iubire devin
unitare!
Drumul în doi şi rodul iubirii
griji printre minuni,
zâmbete şi lacrimi,
toate-mpletite ne face să privim
caruselul vieţii ca o perpetuă
mirare!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să cumpăr

Decât să număr nopţile încinse,
Mai bine trag ispitelor perdeaua
Păcatelor... de care au fost atinse,
Când puritatea le era ca neaua.

Decât să stric... a viselor virtute,
Sărut un sân dospit amiaza mare,
Ascuns în credincioase... iezuite,
Ce pot seduce minima răbdare.

Decât să cumpăr aur şi mărgele
Mai bine scutur frunzele de nuc
Şi răstignind iubirile prin ele,
Am să le-nvăţ... al fericirii truc.

Decât s-aştept a clipei pasiune,
Ridic paharul dragostei dintâi
Eretica... arzând ca un cărbune
Şoptind încet şi repetat... rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare şi ardoare

să iubeşti până la limita de rupere, să tragi, să tot tragi
dar ea inima să nu cedeze, să nu se rupă nicicum
ci din contră, să bată tot mai tare
de parcă nimic pe lume nu i-ar umbri bătăile

să te apleci peste ghizdurile vieţii şi să strigi către apa viselor
ahoeeeee... şi de undeva de jos să ţi se întoarcă strigătul
mai mult ca un ecou ostenit de drum
doar ca să te-încredinţeze că mai ai multe vise de trăit

şi când închizi ochii, soarele să-şi arate ardoarea
ca-n prima zi, ca-n primul sărut,
ca-n prima iubire, ca-n primul suspin
şi să răsufli uşurat că soarele nu a asfinţit.

e tot înăuntru arzând, scrumind. iubind...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la Luceafărul de sus.

Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Ajuns din zările albastre,
Să poţi vedea la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căntec

foaie verde trei lămâi,
de ce, mândro, nu rămâi,
să-ţi pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ţi sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
şi vraja dulce-a buzelor
şi rodiile ţâţelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
şi-apoi frumos în iad să pier.
şi foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită şi noroc
într-un şăgalnic tragic joc.
şi foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 august 2007)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă (3)

Precum un prinţ mergea pe alee,
Cu-un buchet de azalee.
Era prima întâlnire!
Ce mult credea el în iubire!...

Îl aştepta o domnişoară
Zâmbind, făcându-l să tresară.
Bucuros, buchetul i l-a dat.
Ea l-a sărutat şi-mbrăţişat.

El a roşit precum bujorul
Când l-a atins, simţind fiorul
Dragostei dintâi. Făr-un cuvânt
Gândi: Dragostea e lucru sfânt!...

Au stat în parc târziu în noapte:
Îmbrăţişări şi multe şoapte;
Într-un târziu, la despărţire,
Doreau o nouă întâlnire.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul meu s-auzi copitele de cal

Mă regăsesc în ochii-ţi mari, adânci, ca de strămoşi,
Cu mâna ta de aur vreau chipul să mi-l coşi
Şi-n inima ta mare apoi să-l înrămezi!
De-l vei uita şi-o clipă aş vrea să lăcrimezi

O lacrimă să-ţi curgă pe-obrazul fin şi pal,
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Cum tropotesc pe piatra pe care-or alerga
În zori ca să te cheme să fiu din nou a ta.

Să nu mă uiţi! În coama-i lungă, neagră
Zbura-va, printre vise, figura mea întreagă.
Să mă iubeşti la fel c-atunci în luna mai
Când pentru veşnicie jurat-ai să mă ai.

La tine să mă chemi real, dar şi în vise,
Să-mi dăruieşti, cum ştii, săruturi dulci, promise.
Mi-e dor de ochii tăi! Hai, vino, nu mai sta!
Ce tainică şi sfântă e mângâierea ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima iubire

Se scutură iar teii şi parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Şi plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâşie prezentul acesta şi se zbate

Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaştri, să mă înveţe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naşte dorul.

Şi nu mi-era nici teamă când îţi cădeam în braţe
Şi nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îţi aşteptam iubirea, cu foame, să mă-nhaţe
Cu-mbrăţişări de inimi, în vară poleite.

Erai prima iubire, primul sărut de soare
Şi înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu ştiam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic şi uită să m-alinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex

(ai tinde să crezi că poezia este
de sex feminin din versuri neutre
şi că pixul meu
foarte masculin şi prepotent
în coala ta caută
satisfacţia amândurora)

fiinţele sunt instalaţii sofisticate
o încrengătură de tuburi şi secreţii
şi doar un bob de muştar
care
mai înfundă (pe nesimţite)
ţevile
este perceput drept muză

spiritualitatea
este cuantificată pe cântare măsluite
(de aia lumea şi crede în dumnezei gumaţi
supraelastici, să le vină pe măsură precum blugii)
lirica, doar un pretext să ne scuipăm în ochi cuvintele

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua nunţii tale... ( I )

în ziua nunţii tale-ţi scriu
din depărtări senine
deşi îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine

în ziua nunţii tale, crede-mă eu n-am să plâng
deşi mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă

îmi pare bine c-ai avut
tărie de voinţă
deşi tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îţi port recunoştinţă

în rochia cu alb imaculată
şi vălul de mireasă argintat
aşa eu te voi ţine minte viaţa toată
deşi la nuntă nu m-ai invitat

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lanul de secară ...

De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropaţi în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Şi umbra răzleţiţilor copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineţi-n asfinţit.
Fragile flori şi-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire şi durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câţiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferinţa mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii şi cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropaţi în lanul de secară,
Aduceţi flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Never

Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
să vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanţa ca şi timpul
ca şi indiferenţa ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învăţat chinez,
în munţii Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când şi-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
şi în fiecare noapte rosteşte clar, răspicat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!