prostie şi toleranţă

Toleranţa nu tolerează prostul darămite prostia...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trataţi cu îngăduinţă această prostie. A fost comisă în numele unui ideal înalt.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critică nuanţată

Şi "cum îl critici" are-un rost,
Nicicând confuzii nu încap:
Intransigent, când capu-i prost
Şi tolerant, când... prostu-i Cap!

antimetabolă epigramatică de Gheorghe Bălăceanu din Festivalul Naţional de Epigramă "Nicolaus Olahus" - Sibiu, liber alese (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii tolerant faţă de proşti. Mai degrabă gândeşte-te la ei ca la nişte copii sau animale de casă, care nu sunt destul de importanţi ca să-ţi afecteze stabilitatea.

Robert Greene în 33 strategii de război
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea intră şi ea între legile omeneşti. Cei deştepţi sunt toleranţi şi iartă. Numai proştii sunt răi şi răzbunători.

citat din Victor Duţă
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia ar vrea să fie şi buricul morţii, nu numai al vieţii. Moartea, însă, e mai puţin tolerantă.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngăduinţă prost înţeleasă

Cei ce ochii îi închid
Protejând nişte pramatii,
Deseori, când îi deschid,
Sunt cu ei, de după gratii.

epigramă de Alexandru Hanganu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vreme când devii excesiv de selectiv întrucât respectul de sine exponenţial creşte, iar toleranţa la proşti descreşte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume cu susul în jos, caracterizată de o toleranţă extremă, dulce ca zahărul tos, omul foarte prost are 100% şanse de a deveni faimos.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga de promiscuitate

Adesea văd că mulţi confraţi
Dezgustaţi îşi pierd curajul
Sunt de-a dreptul disperaţi
În toate văd doar gol paharul

Dar cin' te pune drag confrate
Să bagi în seamă pe oricine
Că-i mizerie, ai dreptate
Dar cum de-ajunge ea la tine?

De unde-ţi iei tu energia?
Cin′ te luminează frate?
Au cumva vreo consacrare
Sau sunt din obscuritate?

Ia modele din elite
Consacrate în societate
Şi nicicând tu nu admite
Minciună, fals, vulgaritate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, eşti supărat pe lume că a râs de tine când erai mic şi prost. Îţi juri răzbunare. Munceşti ca un nebun, animat de motivaţia de a fi văzut că eşti vrednic în ochii celorlalţi. Atingi succesul şi priveşti acum lucrurile de sus. Apoi, spui: "Aţi râs de mine, acum v-am întrecut. V-am arătat că nu sunt fraier ba dimpotrivă, acum voi sunteţi fraierii". Te bucuri că ai evoluat. Ce nu ştii tu este că ai evoluat în cei pe care îi urai. Cei care îi privesc pe alţii de sus, cei care împart lumea în învingători şi loseri. Devenim ceea ce judecăm cel mai aspru. Devii amanta pe care o numeai curvă, devii dependentul pe care îl numeai slab, devii trădătorul de care erai dezgustat. Devii toate astea pentru că viaţa te poartă în toate rolurile de care e nevoie ca să devii cu adevărat fiinţa extraordinară care eşti, cu inima plină de compasiune, toleranţă, răbdare şi înţelegere pentru tot ce înseamnă viaţa pe pământ şi experienţa uneori chinuitoare pe care o reprezintă. Când înţelegi că tu eşti cel de lângă tine, atunci poţi să îţi mulţumeşti tu ţie, pentru că ai muncit şi ai evoluat. De data asta, pe bune. Printre greutăţi spre stele!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (I)

Pe imorali nu-i deranjează că alţii sunt morali, dimpotrivă...
Pe impertinenţi nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe impostori nu-i deranjează că alţii nu sunt impostori, dimpotrivă...
Pe oamenii incorecţi nu-i deranjează că alţii sunt corecţi, dimpotrivă...
Pe infami nu-i deranjează că alţii nu sunt infami, dimpotrivă...
Pe infatuaţi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe infideli nu-i deranjează dacă partenerii lor sunt fideli, dimpotrivă...
Pe infractori nu-i deranjează că alţii nu încalcă legile, dimpotrivă...
Pe ingraţi nu-i deranjează recunoştinţa altora, dimpotrivă...
Pe cei insolenţi nu-i deranjează că alţii sunt politicoşi, dimpotrivă...
Pe cei care insultă nu-i deranjează că alţii nu insultă, dimpotrivă...
Pe interlopi nu-i deranjează că alţii respectă legea, dimpotrivă...
Pe cei inteligenţi nu-i deranjează prostia/neghiobia altora, dimpotrivă...
Pe cei intoleranţi nu-i deranjează toleranţa altora, dimpotrivă...
Pe intriganţi nu-i deranjează că alţii nu sunt intriganţi, dimpotrivă...
Pe invidioşi nu-i deranjează că alţii nu sunt invidioşi, dimpotrivă...
Pe ipocriţi nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câţi dintre voi nu aţi dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiţi din nou şi azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiţi când vreţi ceva, pe jos chiar să vă tăvăliţi,
Şi cât ar fi viaţa de grea, pe tavă toate să primiţi:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleţi,
La ţoale şic de la butic, nu mai vorbesc de marafeţi,
Şi-apoi scandal că nu aveţi Merţan bonbon, decapotat,
Să-ţi vezi părinţii pe pereţi (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aş vrea să fiu copil din nou pe-al vieţii drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăţi câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinţii mei n-ar fi ştiut că aş fi fost în casa lor ;

Din faşă, n-aş fi bâzâit, în nopţi, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Şi-apoi lu' mama, măricel, nu i-aş fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-şi dea ochii peste cap ;

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un bal mascat

În viaţa noastră, oameni ni se spune,
Dar timpul ne transformă într-o mască,
Ce-o afişezi pe chip, când ieşi în lume
Şi joci un rol de dur sau gură cască.

Vecina mea e-o mască reuşită
Şi mă holbez din când în când la ea,
Pe mulţi bărbaţi îi bagă în ispită,
Dar masca mea de om fidel n-o vrea!

Nevasta mea e omul ce pozează
În masca ei, de-o viaţă, a cinstită
Şi-acum vecinul, aprig, o tratează...
Eu tac, e medic-şef, iar ea-i răcită!

Sunt împlinit, căci stăm cu mama-soacră,
Nu poartă masca ei de poamă acră,
E-o doamnă, pentru noi ea se consacră,
Dar pentru ea, doar fiică-sa e sacră.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigatorul

Aceasta este o poveste adevărată – este povestea mea
Şi-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Şi suferinţele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstrişte, necazurile pe care le-am îndurat,

Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriaşi
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colţii perfizi, şuierători, ai stâncilor submarine,

Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinţi îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.

Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-şi poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătăţii,
Înconjurat de ţurţuri, sub loviturile averselor de grindină,

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi cu cine trăieşti, ca să-ţi spun cine eşti

Când stai cu hoţi, înveţi să furi,
Iar cu birjari, înveţi să-njuri,
Cu cei nedrepţi ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepţi ‒ să fii om drept.

Cu-nşelători, înveţi să-nşeli,
Cu scornitori, înveţi scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.

Cu mincinoşi, înveţi să minţi,
Să fii cuminte ‒ cu cuminţi,
Cu cei scrântiţi ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiţi ‒ să fii tâmpit;

Cu tupeişti ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!