Citate despre rândunele și vânt
citate despre rândunele și vânt (inclusiv în versuri).
vântul de toamnă
adună rândunelele
în stoluri sumbre
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rândunica își face cuibul, când drumul prinde a toarce cărărușe, când mugurul își desface din fașă podoaba lui verde, atunci vine să mă vadă copilăria. Vine încet, numărându-și pașii, ca să îi pară drumul mai scurt. Vine cu o nuielușă subțioară, smulsă de tata din gard, căci drumețului multe i se întâmplă. Vine cu basmaua mamei așezată în jurul gâtului - vântul e vânt și niciodată să nu îi dai crezare.
Ion Druță în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
o rândunică în zbor
pe albastrul cerului
și în inima mea
pe aripile vântului
nici o urmă de nor
gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nici o urmă de nor
pe aripile vântului
și în inima mea
pe albastrul cerului
o rândunică în zbor
gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunel
Un vânt și-o ploaie necăjită
S-au repezit ca din senin
Și răpăie prelung pe frunze
Și-mi culcă florile de crin.
Grădina toată-i răscolită...
Ce tristă e grădina mea!
Pe-o creangă tremură de frică
Un pui plăpând de rândunică.
E singur, în bătaia ploaiei,
Și-n ciripitu-i rugător
Îmi spune să-i deschid fereastra:
Și eu deschid, el intră-n zbor.
Și iată-mi-l rotind prin casă
Și parcă nu mai e pustiu
În casa mea înveselită
De ciripitul lui zglobiu.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Aegypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
[...] Citește tot
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai văzut vreodată o
rândunică luptându-se cu
aerul pentru o idee? Ai
crede că se joacă.
Fii atentă, Dora,
în nordul rafalelor mari de vânt
moartea creează dependență.
Ca un poet.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu o primă... vară
Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un "sperjur"
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.
Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți pasă, tinere poet? De ce vrei tu să știi cine sunt și de unde vin eu?... M-am născut, ca și tine, în valea plângerii și toți nefericiții care se târăsc pe pământ sunt frații mei. Așadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând și pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat și de misterios într-o existență omenească? Ce influență atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puțin vertical, peste creștetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare este o lume foarte rece, foarte palidă și foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.
citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt litera
tu ești tăcerea
amândoi formăm necuvântul
tu ești aerul
eu sunt adierea
amândoi formăm vântul
tu ești prima rândunică
eu zborul
amândoi formăm primăvara
eu sunt pământul
tu roua ierbii
împreună mormântul
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, clopotele, clopotele! (inspirat din Al.Vlahuță)
Albă, mică fărâmiță,
Unde rătăcești voioasă?
Fulg bălai de porumbiță,
Vino-n palma-mi de te lasă!...
Fărâmiță de hârtie,
Crunt te bate uraganul;
Suflet despărțit de glie
Rătăcești zburând în vanul
Spațiilor nesfârșite...
Nu te duce, ești prea mică
Între florile-ofilite!
Nu pleca, o, rândunică!
Suflet rătăcit în lume!
Zbori, furat de vânturi calde,
Te-a scăldat talazu-n spume;
Fugi, neantul să te scalde...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur..., după Alexandru Vlahuță (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la rândunele și vânt, dar cu o relevanță mică.
Rândunica
A venit cu primăvara
Pe poteci, ce doar ea știe,
Ca să ne inunde țara
Cu jocuri și bucurie.
Și-a luat în a sa veghe
La întrecere cu vântul
Și văzduhul și pământul
Până și-a găsit pereche.
Ca doi arhitecți de soi,
Ce nimic așa nu lasă,
Chiar sub streașină la noi
Își zidiră noua casă.
Pe covorul de puf moale,
Făcând multe ghidușii,
Au de-acuma cinci copii,
Ce-i așteaptă cu mâncare.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și nu pot opri
Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât șăgalnic.
Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate și pline de spumă.
Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.
Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deșert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!
poezie de Gabriela Maria Ionescu (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternanța alternează, veșnicia guvernează
Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morți, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poți să zbori,
Nu ești călător prin nori.
Nu ești în cer, ești pe pământ,
Primești soare, primești vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viață, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învață să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor sosi curând ploi blânde
Vor sosi curând ploi blânde și miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Și brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun povești nenumărate;
Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roșii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Și niciuna nu va ști că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârși sau dacă va dura întotdeuna.
Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăși când va deschide-n zori ochi mici
Nu-și va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streșini ciripind
Era și fată mare
Și mândră de-a cătare
Și-apoi, pe lângă toate,
Și fată de-mpărat.
Ușor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai ușor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Și-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate șoimu-n zbor
Și țipă rândunica
Și n-află ajutor.
Cum vin în șir cocorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre rândunele și vânt, adresa este: