Citate despre religie și înfrânare
citate despre religie și înfrânare (inclusiv în versuri).
Este foarte adevarat ca înfrânarea și rugăciunea mult folos aduc, dar mai de folos este răbdarea în suferințe.
citat din Sfântul Pahomie cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința divinității sufletului tău e temeiul metafizic rațional al vieții. Iubirea e manifestarea în viață a acestei conștiințe a divinității tale (temeiul religios al vieții). Înfrânarea patimilor, păcatelor, ispitelor care stau în calea manifestării iubirii e viața bine cumpănită (temeiul moral).
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credinței adevărate îi urmează: temerea de Dumnezeu, înfrânarea de la plăceri, răbdarea, nădejdea, sfințirea și dragostea.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul e înfrânat; i se pune călușul religiilor, legilor, obiceiurilor, științei, preceptelor, pedepselor și recompenselor lumești și veșnice și, totuși, datorită agilităților și neastâmpărului său, scapă tuturor acestor legături.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citirea și rugăciunea curățesc mintea; iar dragostea și înfrânarea - partea afectivă a sufletului.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul își poartă pe el carnea, care e în același timp povară și ispită. O târăște după el și i se supune. E dator s-o supravegheze, s-o înfrâneze, să i se împotrivească și să nu i se supună... decât atunci când nu mai are încotro. Dându-i ascultare, săvârșim totuși o greșeală, dar o greșeală de felul acesta se poate ierta. E o cădere, dar o cădere în genunchi, care poate sfârși cu o rugăciune.
citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei lucruri cere Dumnezeu de la om: credința de la suflet, adevărul de la limbă și înfrânarea de la trup.
citat din Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum dragostea și înfrânarea curățesc gândurile, așa contemplația și rugăciunea - toată înălțarea trufașă.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai bune arme ale celui ce se liniștește cu răbdare sunt înfrânarea, dragostea, rugăciunea, atenția și citirea.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi tânăr totdeauna
Rămâi tânăr totdeauna cu al inimii fior,
ca să-i poți pe toți cei tineri înțelege iubitor.
Rămâi milostiv de-a pururi în al inimii afund,
ca să poți simți frățește lacrimile ce se-ascund.
Rămâi liniștit oriunde plin de-ncredere luptând,
ca să poți fi-mbărbătare inimilor tremurând.
Rămâi mulțumit prin toate necerând și necârtind,
ca să fii un frâu la cele ce prea vor și prea se-ntind.
Rămâi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i,
ca să poți vedea odată câștigați vrăjmașii tăi.
Rămâi vrednic pân' la moarte, înfrânat și credincios,
ca să poți în veșnicie sta la dreapta lui Cristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie și înfrânare, dar cu o relevanță mică.
Bărbatul cu trei femei
Un om poznaș au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene știință,
Au și găsit de cuviință
Ca pentru așa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toți a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de șuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roada Duhului Sfânt
Dragostea e divină, sfântă,
Bucuria mereu cântă,
Pacea în inimi e o splendoare
Îndelunga răbdare, ferice de cel ce-o are!
Bunătatea e bună pentru oricine,
Facerea de bine tuturor li se cuvine.
Credincioșia e darul prețios,
Blândețea te conduce spre Hristos.
Înfrânarea poftelor te face să trăiești frumos.
Dacă pe toate roadele le ai,
Cu siguranță ajungi în rai!
Amin.
poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.
Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.
Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,
Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verișoara
Prin anul nouă sute nouă,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă",
Și alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ș-a apărut de Minulescu,
"Romanțe pentru mai târziu".
Văzând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.
Redacția era în centru,
O cameră unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ș-o canapea.
De joi, când apărea revista,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea și lumea
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.
Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...
Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".
Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții la lăsatul secului
TRADIȚII LA LĂSATUL SECULUI
După obiceiul străbun,
În ritualuri creștine,
Postul ce precede Crăciun,
Credința în suflet ține.
Precum ai lor înaintași,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinți și fini la nași,
Să lase împreună sec
Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac și bunăstare.
Gazdelor le dăruiește,
Bucuroși de revedere.
Ritual se înnoiește,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri populare românești, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu Dumnezeu
Și Doamne! Câte n-am să-ți spun
de umilință și durere,
cum le-am trecut cu tine-n gând
și reproșându-ți, ce plăcere!
Și n-ai văzut când am căzut
din înălțimea mea cea mare
și m-a durut dar am putut
să mă ridic din nou spre soare.
Cu aripile am bătut
din nou văzduhul până-n zare,
trăgându-i, Doamne! Din pământ
pe cei loviți de înfrânare,
și i-am repus pe-a lor plutire
frângându-și norii dăltuiți
din pietre și a lor trăire
mă fac să simt că-s fericiți.
Uitarea lor m-a prefăcut
într-o uitare și mai mare,
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ocolesc cu vrere, răutate dospită...
Te ocolesc cu vrere,
Răutate dospită în pântecele lumii moderne,
Ce sufletul multora și pe al meu ades ai umilit,
N-ai înțeles la timp, ce frumos se poate trăi în lume,
N-ai înțeles, că singură te spânzuri în hamacul prostiei,
Că singură sufletul ți-ai vândut și l-ai rănit.
Nu poți învinge sămânța iubirii divine,
Așa cum nu poți schimba nicio lege a firii omenești,
Dar voința ta poate înfrâna plăcerile tale ieftin râvnite,
Care nu duc niciunde la bine,
Și lăcomia-ți mare nu va mai fi pe viitor
Acea groaznică groapă cu lei.
Privesc cu duioșie, cum îți chinui timpul mereu,
Orbecăind printre deșeurile caracterelor umane,
Când vei slăbi hățurile desfrânărilor stupide și goale?
Nu vezi cum în lianele vieții te împleticești
Și-n hăul confuziilor înotând te adâncești?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și înfrânare, adresa este: