Citate despre religie și semnale
citate despre religie și semnale (inclusiv în versuri).
Secundant (către Boris și contele Inbedkov): Stați unul în spatele celuilalt, iar la semnalul meu, faceți zece pași, vă întoarceți și trageți. Clar?
Inbedkov: Clar.
Boris: Clar.
Secundant: Noroc! Și Domnul să fie cu voi!
Boris (către Dumnezeu): Ai auzit, da?
replici din filmul artistic Dragoste și moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oare pe acest considerent a așezat Dumnezeu, Luna pe boltă? Să ne trimită cu oglinda ei semnale, că dincolo de noaptea morții mai există Soare, mai există lumină?
aforism de Cornel Stelian Popa (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii, cu antifoane în urechi,
gângănii, în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi... că nu contează dacă nu ai semnal la telefonul mobil sau conexiune Wi-Fi acolo unde ești. Tu ești mereu conectat la Sursă. Nu glumesc cu asta. Sunt foarte serios. Oriunde ai fi, oriunde ai merge ești conectat la Înțelepciunea Divină, Inteligența Divină și Dragostea Divină. Doar închide ochii. Respiră. Oprește-te din ceea ce faci pentru zece secunde și găsește Liniștea. Cunoaște Tăcerea. Doar pentru zece secunde. Fă asta de șase ori astăzi. Un minut pe zi. Doar atât înseamnă. Un minut împărțit în șase părți. Dă-i drumul. Fă-o acum.
citat din Neale Donald Walsch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie și semnale, dar cu o relevanță mică.
Veni, vidi, vici
veniți, vedeți, că să va minunați
izvoarele credinței izvorăsc din Carpați
doina strămoșească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.
din cutia Pandorei curg doar speranțe
zeii conduc țara cu exuberanțe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.
iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărțeli năuce.
ce mult aș vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare și-n oameni să răsară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te la sânul meu
Blestemul nu m-a ajutat,
Ba, dimpotrivă, agitat.
De când Tu, dragă ai plecat
Puhoi de lacrimi am vărsat,
Oricât am vrut, nu te-am uitat,
Mereu
Am regretat.
Zmeul din mine a-mbătrânit,
Petalele mi-au veștezit
Și liliacul m-a mințit,
Iar trandafirul, ocolit,
Splendoarea lor m-a părăsit.
Semnal
. Că am greșit.
Dar
Totul este trecător,
Chiar și gâlcevile ce dor.
Ce n-am să uit? Este un dor,
De șoapta-ți dulce de amor
Și nici speranțele ce-mi zbor,
Revino! Te ador
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlharul
Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus
înălță spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morții,
în Șeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porții.
Și te-nalți apoi ca gândul în Eden. Și vezi în zare
o cetate de lumină cu oștiri în sărbătoare.
Vezi pe porțile înalte de cleștar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi și cu spada-nflăcărată,
înălțându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger neŽntrerupt,
un convoi străbate largul bolților de dedesubt.
Și curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oștiri ținându-și rândul,
vin în haine de lumină și se-nalță ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Șeol.
Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patrula de la Marea Nordului
Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineață,
Iar brizele nopții, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viață minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"
"Să spargem lucrurile-n bucățele-i treaba noastră (și-a lui Friț),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.
Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerț,
Deși misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toți se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele și de luminile Patrulei de la Marea Nordului."
(Douăsprezece versuri omise)*
"Măturați de valuri, dar încă-naintând, aproape-necați, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula și talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebați-i pe cei de la mal
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima ieșire... de serviciu
E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență...
... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.
Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
Să știu c-a fi nu-i doar distrat...
Să-mi dea semnal cât e de rea.
O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume... ce tot șterge.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cecitate
Copleșită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închiși pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Țintuiți-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite și concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmițat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde și auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt și sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihaida - Fragment epic - Cântul I
Cânt armele române și căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii și liberară țara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpați trecură de glorie încinse
Și toți românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ție-n întunerec
Ș-asupra lor trimite fatala dezbinare
Și uneltiri străine ș-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ș-îi ține peste secoli
Și i-a ales să-și facă din ei tărie mare.
O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptății te-ncinde și te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul și cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La aceasta oră poetul vizionar Mihai Eminescu s-a stins
și odată cu el geniul românilor a intrat în lumină
Visează în inima ai totul
Cei care m-au pregătit pe mine sunt oameni
mai presus de toate este țara mea până la ultima picătură de sânge
copiii granițele tu și alte iubiri de oameni
nu există motivație politică pentru noi decât țara
În anul 1989 trebuia să murim dar am renăscut cu modestie
ți-o mărturisesc prin puterea gândului
Ne apărăm și astăzi și în viitor
de câteva mii de ani.
trebuie sa te apar de tine
trebuie să luăm cu noi tot ce nu s-a dat și pregătit România va rămîne întreagă și fericită
avem semnale reale de bunăstare a lui Dumnezeu
care este semenul nostru?
te pup cu sinceritate.
Când sunt pregătit, copiilor le voi spune ceva.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chevrolet
Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colț de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o stație de parcare.
Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici și mari
Pe trotuare.
Mă duc să văd al lor secret,
Știți, firea-i curioasă;
Dar ce credeți?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O mașină frumoasă.
Ce să vă spun, era frumos,
O mașină luxoasă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu se vede și nu se simte
gândesc și privirea-mi rămâne fixă
încep cu o căutare-n memorie
și fac legături între cunoștiințe
adaog ce știu și ce vreau să știu
fac o sinteză din care să se nască
forma logică de recunoaștere
în care numerele și semnele
capătă semnificații
de întrupare abstractă
dincolo de ele Dumnezeu
verifică
tainele creației sale.
mă inființez în fiecare gând
pe cele exagerate nu le selectez
cu restul nu știu ce să fac
poate scapără undeva o idee
dar nu mă pierd în așteptare
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea sfărmând patul lui Procust
Ești liberă să-și faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ți acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-și spun zei
Ești liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe
scurcircuitând toți sorii rămași în Univers
Ești liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștergarul
La cina cea de Paște, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a așezat Isus.
Se revărsa din sfeșnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Și toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le atine talpa de colbul de pe drum.
Și-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă?
Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Și Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?
Chiar eu?... Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
Dar tu? Tu cel mai tânăr? Eu stau lângă Stăpân...
Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În bezna tunelului
Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,
Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,
Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?
Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și semnale, adresa este: