Citate despre religie și tauri
citate despre religie și tauri (inclusiv în versuri).
Unui preot afemeiat
Că e păstorul sufletesc
Al turmei, e ceva normal.
Mioarele însă vorbesc
C-ar fi și taur... comunal.
epigramă de Gavril Moisa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din punctul meu de vedere, a fi rebel este singura cale de a fi religios, iar așa-numitele religii nu sunt deloc religii. Ele au distrus complet umanitatea, au înrobit ființele umane, le-au înlănțuit sufletele; în acest fel, la suprafață pari să fii liber, dar adânc în tine, religiile au creat o anumită conștiință care continuă să te domine. Este aproape ca și cu marele om de știință, Delgado... El a descoperit că în creierul uman există șapte sute de centri. Acești centri sunt conectați cu întreg trupul tău, cu întregul tău sistem. Există un centru pentru sexul tău, un centru pentru inteligența ta, și pentru orice din viața ta. Dacă este implantat un electrod într-un anumit centru din creier, se petrece un fenomen foarte straniu. Delgado l-a arătat pentru prima dată în Spania. El a pus un electrod în creierul unui taur foarte puternic - cu o telecomandă în buzunarul sau - și a stat în câmp deschis, fluturând un steag roșu, iar taurul s-a repezit nebunește către el.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină din lumină
În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.
Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era cel mai periculos taur din întreaga Spanie, și mii de oameni s-au adunat să vadă ce se va întâmpla. Ei au urmărit fenomenul... răsuflarea li s-a oprit, ochii nu le mai clipeau... Taurul s-a apropiat tot mai mult, și cu toții se temeau că Delgado va muri într-o clipită. El avea însă în buzunar mică telecomandă... Chiar atunci când taurul a fost la numai un picior distanță de el, a apăsat un buton în buzunarul său - nimeni nu văzut asta - iar taurul s-a oprit brusc, înghețat, ca o statuie. De atunci, Delgado a făcut experimente pe multe animale, și pe oameni de asemenea; iar concluzia sa este că ceea ce făcea cu electrozii săi, religiile au făcut prin condiționare. Încă din pragul copilăriei sale condiționezi un copil; nu încetezi să repeți, să îi repeți o anumită idee ce devine implantată în centrul inteligenței sale, și care îi tot îmboldește centrul să facă ceva sau să nu facă ceva.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un țigan "credincios" (2)
El la gâtu-i gros de taur,
Poart-un "lănțișor" de aur,
Tot la fel de gros - "onoare",
Precum lanțul de vapoare,
Și o cruce de "sărman",
Cât e cea din Caraiman!...
hexagramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața lor de viața ta se leagă
Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.
Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.
Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul
deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.
sonet de Ionuț Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tauromachia
Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorității sub formă de cuțit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Lovește, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să știe, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezește cuc,
Lumânarea arde, îi șoptește caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă și dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aș fi fără trup, numai un gând.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
De partea taurului
Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.
Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)
Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,
Împunsul tău va fi înșelat.
Ai năvălit ca o furtună în arenă,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.
Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.
Ești frumos și puternic.
Toată lumea e a ta.
Toată lumea aceasta complice, care privește.
Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legați,
Blindat cu apărătoare, pe burtă.
Dai să-l iei pe sus. Și călărețul, în armură,
Ți-a înfipt sulița în greabăn. Apasă puternic,
O scoate și-o înfige din nou,
În timp ce tu, naiv, te căznești să răstorni
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu (august 1982)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vînt străin
Vîntul nostru mic mă cruță,
Merge-ncet după căruță,
Mînă boii grei la pas
Și dejugă la popas.
Suflă-n foc și în ceaun,
E copilul nostru bun.
Vîntul cel adevărat
E străin și-nvierșunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă,
N-are de ajuns pămînt,
Cîmpul meu îi este strîmt.
Pustnic și întărîtat,
Plugul și l-a-ngenuncheat.
Rupe, scurmă și sfărîmă,
Umple cerul de țărînă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie și tauri, dar cu o relevanță mică.
Ciobanul: Masa mi-e gata, am muls oile. La ușa colibei mele zăvorul e tras, focul arde în vatră. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am boi, am vaci, am pășunile străbunilor mei și un taur care-mi fecundează vacile. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu n-am boi, nici vaci. Eu n-am pășuni. Eu n-am nimic. Nu mă tem de nimic. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am o ciobaniță supusă și credincioasă. De ani și ani de zile ea e muierea mea; sunt fericit să mă joc noaptea cu ea. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu am un suflet supus și liber. De ani și ani de zile îl exersez și-l învăț să se joace cu mine. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie, cerule!
replici din romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihnea și Baba (dupe o tradiție)
I
Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reține
În barbare lanțuri popolul gemând;
Când demoni și spaime pe munți se adună
De urlă la stele, la nori și la lună,
Într-una din peșteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.
II
În peșterea Carpaților
O oară și mai bine
Vezi templul pacinaților
Ce cade în ruine.
Aci se fac misterele
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rai
Am bătut deunăzi la porțile Raiului,
bang, bang...
și n-a răspuns Sfântul Petru.
Era un bodyguard,
un angajat ce nici nu făcea parte din personalul
alaiului
-ce l-am zărit- trecând printr-un fel de gang,
la capătul căruia ținea în mână, cineva, un sceptru,
cu chipul indefinibil de atât fard...
Se părea că toți participau la ce mi se organizase... Balul...
... într-o mare nefericire,
a tuturor
-căci așa se manifestă dincolo bucuria-
se alegea regina;
o bătrână castă, desfigurată de nesfârșit,
ce se apucase să-și introducă, ca printr-un fermoar, până la pieire,
o mulțime de inși, cât un popor,
tot, toți roșii, din nefericire, îmbătați de un fel de sânge de taur, Sangria,
ce se pare pe-acolo-i rutina...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele de foc
Pe cei munți pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneție,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoți de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care șuieră și trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Și al munților răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.
Hoții râd cu voie bună.
Șeful lor, purtând cunună,
Cântă astfel în furtună:
"Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfatează
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurora
Tu regină majestoasă, prietena lui Dumnezeu,
Ca un râu d'argint să varsă luminosul păr al tău
Peste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată,
Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată.
Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa,
Tu pierzi una câte una stelele din salba ta.
Te-ai împodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,
Și Zâmbești cu ochii umezi de mărire și splendoare,
Arătând șireată pieptul desvelit d-al tău veșmânt,
Și din cer adânc lumina și-admirarea pe pământ.
Norii-n calea ta cu vuiet speriați se'ndepărtează,
Ca tu-i biruiești, Stăpâno, cu puterea ta vitează.
Cât esti tu de bună, Doamnă! Tu, cea cu alai de stele,
Faci cărările, frumoase presărând argint pe ele,
Pui vopsea de argint - pe vârful munților intunecoși
Și te legeni blândă'n carul înjugat cu tauri roși.
Tu te lupți prin întuneric cu-ntunericul, și, plină
De puterea ta, lumina se renaște din lumină.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Nu mai am încredere în Aerul din comete, din mafii / constelate, nu mai am speranță nici în aerul Căii Lactee, / nici în cohortele ei de preoți, de sub ale morții măști / cu spăimos-dințoasă respirație, nu mai pot crede / nici în puii de aur ai Cloștii Stelare, nu mai pot crede / nici în taurii ce dezbinați, ori din adâncă prostie / rarisim biruie leii costelivi, jigăriți, dar în haită, / nu mă mai puteți convinge nici de existența muzicii / de sfere din Lyră, nici de necesitatea imperiilor / infernale găuri-negre ale planetei noastre, cea de toate / istoriile, dar mai am speranța re-unirii Daciei mele, / dar mai am încredere-n faimoasa-i știință de a face / nemuritori, dar mai am convingerea că-naltul spirit / justițiar-valah rămâne-n mine, în unchiul meu, / Maximin Thracul cap al imperialei Dinastii Dracula / și-n vărul meu după mamă, Vlad Țepeș, cu care se crede / că-i rudă și contemporanul meu, prințul Charles / de Marea Britanie...!» ‒ (XXX) Și contemporanul meu, prințul Charles... / 4 aprilie 2012
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 46 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer»
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taurul
E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.
E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.
Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-și taie-n curcubeie-a lor ispită.
Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea boului este demnă de admirație
Răbdarea boului este demnă de admirație.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învață aria toreadorului.
Profeții ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputință.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.
Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.
Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și tauri, adresa este: