religie şi urâţenie

În Natură nu există urât. Tot ce a săvârşit Dumnezeu este desăvârşire.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum există o beţie de Dumnezeu, care nu vede lumea sau urâţenia ei, aşa este şi o beţie de lume, care nu vede în urâţenia ei nici sfinţenia lui Dumnezeu.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiile au impus foarte superficial nişte lucruri omului; subconştientul său nu este de acord cu ele. Fiecare om trăieşte în dezacord cu el însuşi. Aşadar, ori de câte ori are ocazia – pentru o cauză nobilă, democraţie, libertate, socialism, orice cuvânt frumos devine o umbrelă pentru a-şi ascunde caracterul urât – vrea, pur şi simplu să distrugă şi se bucură de distrugere.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea castă şi mare, sfânta duioşie care contopeşte două vieţi într-una singură, care leagă strâns două suflete, iubirea, acest cânt pe care Dumnezeu l-a dăruit pământului, această mană care cade odată cu roua din cer, iubirea care ştie să înfrumuseţeze însăşi urâţenia, iubirea care dă frumuseţii o aureolă divină...

Paul Feval în Cocoşatul
Adăugat de ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Întrebarea e dacă am învăţat ceva despre viaţă – doar că fiinţa umană e alcătuită din trup şi minte. În minte se formează cele mai nobile aspiraţii, poezia sau filosofia, dar trupul e, de fapt, toată distracţia. Cred că e cel mai important e să nu fii dezamăgit... Dacă Dumnezeu există, nu cred că e rău. Cred că cel mai urât lucru pe care îl poţi spune despre El e că e un elev mediocru. Sunt totuşi lucruri mai rele decât moartea. Dacă v-aţi petrecut vreodată seara cu un agent de vânzări, ştiţi exact la ce mă refer. Ideea e să nu te gândeşti la moarte ca la un sfârşit, ci ca la un mod foarte eficient de a-ţi reduce din cheltuieli. În ceea ce priveşte dragostea... ei, bine, ce pot să spun? Nu numărul relaţiilor sexuale contează, ci calitatea lor. Şi dacă nivelul ăsta scade la fiecare opt luni, atunci trebuie să faceţi ceva în privinţa asta. Cam atât de la mine. La revedere.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a văzut flăcăul cu casă şi avere bunicică, nu mai sta locului, cum nu stă apa pe pietre, şi mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, şi toate treburile şi le punea la cale singurel. Nu-i vorbă că, de greu, greu îi era; pentru că, în lipsa lui, n-avea cine să-i îngrijească de casă şi de vitişoare cum trebuie. Numai, dă! ce să facă bietul om? Cum era să se întindă mai mult, că de-abia acum se prinsese şi el cu mâinile de vatră; şi câte a tras până s-a văzut la casa lui, numai unul Dumnezeu ştie. De-aceea alerga singur zi şi noapte în toate părţile, cum putea, şi muncea în dreapta şi în stânga, că doar-doar a încăleca pe nevoie, ş-apoi atunci, văzând şi făcând. Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba şi uita de urât. Dar în nopţile cele mari, câ nd era câte o givorniţă cumplită şi se mai întâmpla să fie şi sărbători la mijloc, nu mai ştia ce să facă şi încotro să apuce.

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânele

În vechile oraşe cu străzi întortocheate
Pe unde chiar urâtul surâde-ncântător
Pândesc, purtat de toane fatale, cam ciudate
Făpturi trec garbovite, c-un ce fermecător.
...
Făcându-şi din durere un strop de miere-ascuns
... bătrâna dreaptă încă şi mândră stă deoparte
...
Cu ochii-i de acvila clipind privea departe;
De marmur fruntea-i parcă spre lauri se-nalţă!...
....
Astfel vă duceţi toate, răbdând şi fără plângeri
Prin hăul de oraşe, voi mame ce-aţi trăit
Cu inimi sângerate, voi curtezane-ori îngeri
Al căror nume-odată de toţi era rostit.
....
Voi ce-aţi trecut prin glorii, făcând din graţii jocuri
Nu vă mai ştie nimeni! Cheflii neomenoşi
V-aruncă-n treacăt vorbe de dragoste-n batjocuri;
Pe-ai voştri pasi fac schime copiii ticăloşi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitate

Crezare îi dai şi îţi ia ţel...
E infidel.
Munceşti pe bani, şi-ţi dă niţel...
E infidel...
E lup, te-ar rupe... şi-a zis... miel...
E infidel.
Arama, "gold" îţi dă-n inel...
E infidel.
Fier ruginit ţi-l dă oţel...
E infidel.
Îţi vinde clopot... clopoţel...
E infidel.
E hâd, mesaj de ghiocel...
E infidel.
Uman culcat, trezit căţel...
E infidel.
Cuţit înfipt în piept... penel...
E infidel.
Convins de vină... nu e el...
E infidel.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, adevăr sublime...

O, adevăr sublime - o, tinichea şi paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună şi bătaie,
Amor ceresc şi dulce - a mucoşilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul şui şi sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum eşti p-instinct stăpân ­
Se vede când femeia goleşte al ei sân.

Cind poala ş-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom şi murdar,
Tu nu eşti ca un taur şi nu eşti ca un câne,
Ce umil dă din coadă căţelei lui cu har.

Tu eşti gelos - ferit-a... cucoşii doar şi vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe şi lacrima muierii
Nu mişcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. "Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă..." - este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: "Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată." Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.

Osho în Iubire, Libertate, Solitudine
Adăugat de Adriana Georgiana Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

1

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâşie pământul şi vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?

Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Şi luna de durere pare acuma suptă

Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc şi stelele, şi vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc

Hai, sfâşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi şi mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Greşelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupuri frământări
Şi noi nutrim cu grijă blajine remuşcări
Aşa cum cerşetorii îşi cresc păducheria.

Păcatele ni-s aspre, căinţele mişele,
Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros
Şi iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.

În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă
Şi sufletul ni-l lasă vrăjit şi vlăguit
Şi al voinţei noastre metal nepreţuit
Acest chimist destoinic în aburi îl preschimbă.

Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde şi ne joacă!
De tot ce-i murdărie ni-i sufletul atras;
Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,
Senini, printr-o adâncă şi scârnava cloacă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor durut

(te pierzi în năluciri)

Precum o ciocârlie din ora dimineţii
Dă geana de lumină pentru culoarea vieţii
În focul rugăciunii te ţine de-nceput
Când Clipa Infintă cânta de dor durut

am zis: mai jos de tine
vei regăsi un loc
în care zămislirea-i
o moară cu noroc
acolo unde răul
se încurca-n iubire
se puse sămădăul
la grea nelegiuire

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un plâns cât toată suferinţa

în ţara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc şi mor
răpuşi de întuneric şi uitare

cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătăţile separă oameni de suflete
iar ochii apoşi privesc fără să vadă speranţa

venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecaţi
un şir imens de Iona în burta chitului

preacurvia a mai fost strivită cu foc
şi deşertul încă poartă urma răutăţii scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară

fie numele tău şters dintre numele viilor şi morţilor
sămânţa ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenuşa aducerilor aminte

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Poezie" în canoane contemporane

Îmi epilez cuvintele de frumos
pentru a nu deranja importanţa de a fi prost
a faunei saloanelor urâtului
care are impresia că e...
(habar n-am ce, în afară de ceea ce e)
în grobianismu-i deşănţat
ridicat la rang de moda zilei
să nu-i tulbur autoadmiraţia
cu circuit închis
născută din stimă de sine excerbată
fără acoperire
şi cosmetizată cu disperare
cu praf de apă
pulverizat de ceaţa minţii
şi sărăcia duhului
în dobândirea precarităţii
dubioşeniei hrănite constant
cu inconştienţa
inexistenţei paroxistice
care zace stivuită în baloţi

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să uit!

Nu pot să uit... să nu spun cuvinte
căci spinii sunt sensuri
care înţeapă durere
durere care picură-n sănge
şi ele au ajuns cuvinte schilodite
în cuie bătute şi-n nedreaptă
şi-n a dreaptă şi stângă cruce
şi-n balanţă,
căci ei nu vor să judece!
Nu... nu mai vreau să fie răul şi urâtul
încă rămas în lume, umanizat
şi pus pe odăjdii în faţă!
Să uităm coşciuge, cranii, oseminte
morminte-n noapte
inchiziţie, sânge, schilodire
şi suflete moarte-n ochii vieţii
Nu mai vreau oase boante-n minţi închise
neguri încinse ce-aduc autoflagelare
catalige-n cuvinte şi răsturnate sensuri
vedere întunecată

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

şi deşi era un om bun şi harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-şi găseşte jumătatea
bărbatul a plecat din sat şi şi-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe şi plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul şi cu creşterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolire

Se duc anii rând pe rând şi nu pot să-i stăvillesc,
dar, în gând, cu tine-n gând, vreau să mă prăstăvălesc!
Trece viaţa ca un nor şi din nor doruri pornesc,
eu, în văzul tuturor, de dor mă prăstăvălesc!
Prefer viaţa de exil unui trai machiavelesc,
dar, târându-mă umil, eu nu mă prăstăvălesc!
Dacă ceasu-mi va suna şi corbii mă năpădesc,
sigur sunt că voi scăpa dacă mă prăstăvălesc!
Gândurile-mi mesager depresie-mi prevestesc,
între taină şi mister vreau să mă prăstăvălesc!
Când frumosul şi urâtul sar la luptă nefiresc,
slutul devine târâtul, iar eu mă prăstăvălesc!
Când de flori e plină piaţa, verde pastelat privesc,
de fiori tresaltă viaţa, iar eu mă prăstăvălesc!
Când văd câmpul că-nverzeşte, renasc şi întineresc,
natura viaţa rodeşte, de drag mă prăstăvălesc!
Când Soarele mă răsfaţă, bucurii mă năpădesc,
nu pot să rămân de gheaţă, voios mă prăstăvălesc!
Dacă stele, sus în cer, cu dragoste îmi zâmbesc,
în lumea mea de mister o să mă prăstăvălesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ,
am pierdut, sigur, simţul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinţi,
sfinţii se sperie şi ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepşi, cu multă nonşalanţă.
Bicepşii şi explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoaşterii,
Căţelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrâneţea şi bolile sunt omeneşti,
dar cine le recunoaşte dreptul la existenţă?
Mi se spune nu te lamenta, eşti penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuţelor devine

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!