republică şi timp

Cel ce instaurează o dictatură şi nu-l omoară pe Brutus ori cel ce întemeiază o republică şi nu-i ucide pe fiii lui Brutus, nu va domni decât puţin timp.

Niccolo Machiavelli în Discursuri
Adăugat de adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebecca Wasson

Primăvară şi Vară, Toamnă şi Iarnă şi iarăşi Primăvară,
Urmându-şi una alteia, trecând pe lângă fereastra mea!
Şi-au fost atâţia ani în care le-am vegheat şi numărat curgerea,
Ani în care de multe ori groaza mi-a umplut inima
Împreună cu sentimentul că devenisem eternă; am trăit
Parcă cel puţin o sută de ani! Şi încă mai stau
Ascultând ti-tac-ul ceasornicului şi răsuflarea vitelor, molcomă –
Şi ţipetele gaiţei în zbor printre frunzele care cad!
Singură zile şi zile la rând, nesfârşite,
În casa unei femei afectate de vârstă, căruntă.

Iar în timpul nopţii sau la lumina zilei privind afară pe fereastră,
Gândurile mele înotau înapoi, parcă prin apele unui timp infinit,
Spre Carolina de Nord din zilele tinereţilor mele,
Spre John, John al meu de departe, în războiul cu englezii,
Spre toţi copii, şi toţi morţii, şi toate amărăciunile,
Scrutând pânza anilor întinsă ca o prerie din Illinois
Prin care s-au perindat marii eroi pe cai în spume,
Washington, Jefferson, Jackson, Webster, Clay.
O, tânără şi frumoasă republică, ţie, John al meu şi cu mine,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

Ion Luca Caragiale în Boborul (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Alo? Alo? Doamna Opinia! Săru' mâna! Cum ce fac? Sufăr, doamnă! Zac, încătuşat în beciul rece al dictaturii! De data aceasta sufăr pentru dreptate. Şi toată naţiunea suferă împreună cu mine! Pentru că n-a fost ofsaid, doamnă! Slobodan Libertis este un mare patriot... (Pauză). Vreţi un interviu? Cu toată plăcerea... Veniţi la prânz! Programul meu zilnic de suferinţă este până la orele paisprezece. Dar astăzi e vineri. Am zi scurtă... (Pauză). Da, da... (Râde zgomotos). Pe şeful meu de cabinet îl cheamă Nerva! Are nume de împărat, dar este un ţăran convins! Suntem republicani, însă ne punem mari speranţe în monarhie... Poftim?. L-aţi văzut pe Nerva prin piaţă? În timpul programului? Ei, şi? Eu l-am trimis la piaţă! I-am făcut program cu publicul! I-am făcut program de piaţă pentru că mă interesează economia de piaţă. Asta-i bună! Nu e nici un abuz! L-am trimis pe Nerva la piaţă în interes de serviciu... Da, da! Vă aştept...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, trebuie să facem o distincţie clară între politica cu adevărat naţională, înfăptuită pas cu pas în anii de restrişte pentru Republica Moldova, şi zarva xenofobă şi exclusivistă, care încerca să canalizeze energia socială într-o albie nihilistă şi sterilă.

Mircea Snegur în Labirintul destinului (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca fizic, închipuiţi-vă un băiat cât se poate de bine, afară de o cam prea dezvoltată porţiune de cărnuri, cea ce, cum zic unii, denotă, în raţiune dreaptă, lipsa substanţei neponderabile care, dupe metafisiciani, constituie, împreună cu materia, fiinţa umană completă. Ca morale, este un june plin de talent şi viitor, o stea care promite, un soare pentru cerul întunecat al literaturei contimpurane, un fel de cap de şcoală, o producţiune fenomenale a timpului nostru, atlet în stil şi revoluţionar în Republica literelor. Este adevărat că n-a studiat decât vro patru clase primare, dar tocmai aceasta este marele cuvânt pentru care dânsul e revoluţionar în astă Republică nenorocită.

Ion Luca Caragiale în Cronici literare (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bălcescu trăind

lui Al. Rosetti

Leagăn amar, săracii mei Bălceşti!
Lut simplu, smălţuit ca şi o cană,
Pe Topolog culcat nu mai boceşti
Azi inima dintâi republicană.

A lui! Căci athanasic au sunat
Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii.
Şi peste un făcut, absurd regat
Un palid oaspe calcă, din Sicilii.

O, frate cărvunar, întreg trăieşti!
Din moarte ai păstrat doar străvezimea,
Ci din amurgul pajerii crăieşti
Cârteşte-ntunecat burtăverzimea.

Ai multursuzei tagme, gianabeţi
Cu oftica-nţeleşi şi cu exilul,
Un veac avar te vrură sub peceţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am dorit să ajung în clanul conducător, pentru a face oamenilor binele cu carul... Am proiectat forme de rânduire socială. Uite, în republica lui Cicero poate trăi oricine. În a lui Platon, mai mult el. Că oamenii pot trăi şi în state anapoda, vezi Uniunea Sovietică... Până acum, în Europa geniul politic nu l-au avut decât latinii şi geniul filosofic grecii, iar germanii au fost copiişti zeloşi. Platon, făcându-şi sieşi republică, a arătat că a avut numai geniu filosofic, iar nu şi politic. Dovadă că drept grecesc nu există, în timp ce drept roman e o perfecţiune a ordinii.

Petre Ţuţea în Jurnal cu Petre Ţuţea (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezorier

Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide şi conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (şi-o fată)
cu ultima, din veacuri diligenţă,
vă las, se pare, palida-mi absenţă...
Ţin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe şi imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns (sau continuare) a epigramei dedicată mie de către Gheorghe Bâlici (Republica Moldova), cel mai mare epigramist al anului 2018

Îmi este soţul pugilist -
Ce-i pică-n mână, îşi ia zborul;
Dar şi pe scenă-i un artist:
Când zbiară, zboară şi... decorul!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supără-te pe soare

Nu-i o noutate că persoane publice răspândesc neadevăruri;
Cum nu-i nici faptul că America trebuie să-accepte corupţia
aşa cum au făcut-o atâtea republici şi imperii istorice
De-a lungul multor secole.

Mai bine supără-te pe soare pentru că apune,
Dacă asemenea lucruri te enervează. Fii atent la pantă şi virează,
Toţi sunt legaţi de nişte roţi. Aceşti oameni, aceşti războinici.
Această republică, Europa, Asia...

Priveşte-i cum gesticulează,
Urmăreşte-i cum se duc la vale. Găştile se hrănesc cu minciuni,
Omul pătimaş îşi joacă rolul lui; pasiunea rece pentru adevăr
Nu vânează în haită.

Nu eşti Catullus, ştii asta,
Ca să faci pamflete pe seama lui Cezar. Eşti departe
de a avea paşii lui Dante – şi încă mai departe de
murdarele lui vrăşmăşii politice.

[...] Citeşte tot

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monarhul ţine religia în sânul şi în conştientul cetăţeanului. Monarhul nu are în cap decât fericirea poporului, în timp ce un republican se gândeşte la bancă.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Republica

în anii întunecaţi ana
pauker se deplasa
ca o putredă vânătă scândurea
de-a lungul ţărmului

aurora
făcea baie în mare tânăra brigadieră
aurora

la capul midia şi un metru de puşcărie
edulcorată
în cofetării. cum

peste anii de-atunci
toate femeile tinere
din republică. dulci

atât de dulci! în anii
bifaţi pauker se ştie că nu
a fost un munte de frişcă: de

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

William H. Herndon

Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; aşezat pe ruinele propriei vieţi,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Aşa cum cineva priveşte într-un glob fermecat de cristal,
Şi am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaş din basme,
Un om care s-a încredinţat pe sine însuşi unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic şi creativ cântec
Grandioasele speranţe ale unui popor.
Dar, în acelaşi timp, Vulcan stăpânul focurilor
Şi spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi şi săbii indestructibile.
Priveşte în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbeşte
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh şi Shakespeare:

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt pomul cel cu mere roşii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii
Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe faţă preoţi o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Hancock Otis

În ce priveşte democraţia, cred că voi,
Concetăţenii mei, sunteţi de acord
Că eu, care am moştenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
În acelaşi timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă şi începându-şi cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la staţia căii ferate,
Devenind apoi el însuşi muncitor,
Iar mai tarziu şef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Şi să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Şi un încrâncenat adversar al democraţiei.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Şi pe tine, o, Republică,
Fereşte-te de omul care se ridică la putere
Căţărându-se pe spatele altora!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram student, bursa republicană era cam cât salariul tatălui meu, era una pe facultate şi trebuia să ai numai note de 10. Am studiat cu sârg şi am obţinut bursă republicană, ca să am cu ce plăti cazarea la cămin în Bucureşti, cartela de masă la cantina universităţii, hainele (costum, cămăşi, pardesiu etc.) şi încălţămintea, cursurile şi lucrările practice litografiate, caietele, din când în când câte un bilet la cinema, câte o prăjitură şi câte un suc la cofetărie pentru mine şi iubita mea. Cu bursa mea îmi ajutam părinţii, care aveau în întreţinere 5 copii. Colega mea, fiica decanului, care nu trebuia să plătească nici cazare, nici cartelă, pentru că stătea în Bucureşti într-un viloi cu părinţii, dorea bursă republicană ca să-şi cumpere un câine de rasă mare cât un viţel, care costa cam cât bursa republicană pe un an de zile. Nu ştiu la ce-i trebuia câinele, dar pentru el nu conta nici că era urâtă, nici că lua note mari cu pile, în timp ce mie îmi păsa şi de una, şi de alta. Au trecut anii: astăzi eu sunt profesor universitar, iar ea e coafeză...

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ce izvorăşte în inima devotată conduce inimile apropiate către Unicul mereu-duios şi face din ele o Republică avându-L pe El ca Preşedinte. Nici o altă facultate divină, probabil, nu are o mai mare putere de transcendere a limitelor către cel nelimitat. În zilele strălucitoare ce răsar pe pământ, se prea poate să vedem cum înrâurirea poeziei transcendentale înalţă întreaga masă a omenirii.

citat din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!