rude şi vorbire

De câte ori vorbim de strămoşi, rămânem rude cu cine nu ne place.

citat din Getta Berghoff
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un judecător trebuie să fie capabil să sesizeze falsitatea mărturiei, să-şi astâmpere nervii şi să cultive arta vorbirii. El trebuie să fie imparţial cu străinii, prietenii şi rudele; ocrotitor al celor cinstiţi şi spaimă a celor răi. El trebuie să se abţină de la cadouri chiar dacă i se oferă. Căutarea adevărului este unica sa ţintă.

Sudraka în Căruţa de lemn
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ţi fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simon: Bună, ce faci?
Ruthie: Pleacă.
Simon: Să plec? Haide... sunt, sunt eu, Simon... sunt ruda ta preferată, sunt cel cu care ai împărţit camera, lasă-mă să intru, haide, deja Cecilia nu mai vorbeşte cu mine, nu supot să nu vorbeşti nici tu.

replici din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştie puţin despre viaţă cine refuză să înţeleagă plasele care învăluie relaţiile umane, în general, şi pe cele de rudenie, în particular, mai ales de sânge, sunt mai complexe decât par la prima vedere, spunem părinţi, spunem copii, credem că ştim perfect despre ce vorbim şi nu ne interogăm asupra cauzelor profunde ale afecţiunii dintre ei, sau ale indiferenţei, sau ale urii.

Jose Saramago în Peştera
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţa

Mă-ntrebi de am sau nu prieteni? Păi nici duşmani eu nu mai am;
În jur e doar indiferenţă şi nu mai sper în ce speram.
Indiferenţa tuturora alăturată de a mea,
Rezultă una generală şi ne-am obişnuit cu ea.
Vezi oameni reci, nepăsători, ce trec pe lângâ suferinţă,
Parcă-au uitat că sunt creştini, vorbesc în râs despre credinţă.
Mă înspăimânt când văd că lumea, aproape crede că-i normal,
S-audă zilnic despre drame, de parcă-ar fi ceva banal.
Au devenit indiferenţi, cu inima un sloi de gheaţă,
Nimic nu mai tresare-n ei, nu vezi o lacrimă pe faţă.
Şi ne-am îndepărtat enorm, chiar şi de rudele de sânge
Şi-atunci când moare câte-un om, aproape nimeni nu mai plânge.

poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul scrie dezlânat

Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustaţă deasă,
Frunte netedă, vorbeşte bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc faţă în faţă,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu şalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piaţă,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu priveşte de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul – ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfeala este năravul care te îmboldeşte să-i defăimezi pe ceilalţi... Bârfitorul vorbeşte de rău prietenii şi rudele şi nu-i iartă nici pe cei morţi. Această comportare o numeşte sinceritate, spirit democratic şi libertate şi nu are o mai mare desfătare pe această lume. Această poftă de bârfire îi supără pe oameni şi-i scoate din sărite.

citat din Teofrast
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân' şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul
şi le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul –
cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână
şi la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".

M-au cinstit cu ţuică din licheni,
m-au servit cu colţunaşi din peşte,
şi mi se jurau că-s moldoveni,
doar că – nu pot să vorbească româneşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceţi o mare greşeală atunci când vorbiţi de problemele apărute în cuplu, cu vecinii sau cu rudele. Să presupunem că o femeie povesteşte prietenei sale: "Soţul meu nu-mi dă niciodată bani. Se poartă îngrozitor cu mama mea, este beţiv şi mă jigneşte în fiecare zi". Desigur că toţi cei care aud aceste vorbe îşi formează o imagine proastă despre el şi aceasta nu va ajuta cu nimic cuplul. Toţi vor mentaliza negativ şi va fi cu mult mai greu să reparaţi situaţia creată.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea amanţilor

La marginea apei, cu sălcii şi plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Şi-alta pentru cine nu se ştie încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliţi în umbră şi-n cearceafuri reci.

Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine ştie
Cu ce mort dormi-vom în tovărăşie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate absolută

E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbeşti astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid şi-l execuţi,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
şi nu aştept nici un transplant.

Înţelepciunea şi laşitatea nu sunt rude,
Diavole, îţi propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viaţă,
ştiu, Faust dorea şi el aşa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce greu îmi e fără voi...

Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata şi mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a ştiut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Şi am rămas numai cu mama.

De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniştea.

Era-ntr-o vineri, dimineaţa,
Când soţul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranţa,
Iar el va fi de neuitat!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte îşi face brusc apariţia o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim şi de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puţini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deşi toată lumea ştia că mama şi tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; îşi pierduse bărbatul şi cei doi fii şi n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbeşte puţin, iar când vorbeşte e incoerentă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două limbi

Mac-mac-mac, acuşi, acuşi,
Liniştit sau jucăuşi...
Ghi-ghi-ghi şi ga-ga-ga,
După vreme... da sau ba;
Cu-cu-ri-gu, cot-co-dac,
În poiată sau cerdac,
Glu-glu-glu şi cheau-cheau-cheau,
Tăceţi, că linişte vreau...
Sunt limbile din ogradă,
De înţelegere sau sfadă,
Vorbite de-naripate
Din zori până pe-noptate,
Rostite pe globu-ntreg
Şi în care se-nţeleg
C-o semnificaţie
Fără altercaţie,
Fără nici un echivoc,
Pentru matur sau boboc,
Numai cu tonul schimbat
Când pe hrană se combat;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveţele mamei

Oh, mamă bună ce mă-ndemni să fiu mai bun şi iertător cu cei din jurul meu!
Oh, mamă dragă ce mă-nveţi respectul
Faţă de părinţi, profesori, colegi, vecini, rude, prieteni, sau orişicine,
Că-i om pe străzi sau cunoscut, că-i vechi prieten sau iubit,
Că-i bogat sau sărac, un om oarecare,
Lipsit de iubire, ori lipsit de valoare,
De suflet, de vis,
Ori că-i om de temut,
Sincer sau prefăcut,
Cu toţi trebuie să ne iubim şi să trăim armonios...
Să ne surprindem zi de zi, cu sărutări, cu zâmbete duioase
Cu lacrimi în ochi să retrăim momentele din viaţa asta frumoase
Când inimile vorbesc în şoapte, colorând în violet... iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşucheata Jane vorbeşte cu episcopul

Am întâlnit episcopul pe drum
Şi multe-am spus, şi eu şi el.
"Acei sâni sunt deja căzuţi şi fleşcăiţi,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Şi nu în nu ştiu ce bordel."

"Virtutea şi păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt şi nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaştinile trupului
Şi de mândria unei inimi calde apărat.

O femeie poate fi mândră şi neînduplecată
Dacă iubeşte, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu şi-a înălţat conac
În locul unde se află pişătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărţit, cum nectarul îşi împarte floarea."

poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.

Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuţi,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuţi!

Să văd cine-mi duce dorul,
Şi-mi jeleşte căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.

Să văd cui i-am ţinut partea,
Şi câţi vin c-o lumânare,
Câţi îmi aplaudă moartea,
Şerpi, având două picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!