sadism şi viaţă

Factorul decisiv în sadism este că sadicul îşi îmbunătăţeşte propria sa experienţă de viaţă răpind din viaţa altei persoane. Un sadic se înalţă împingând pe alţii în jos.

citat din Esa Saarinen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul sadismului este să transforme omul într-un obiect, adică ceva cu suflet în ceva neînsufleţit, fiindcă prin controlul absolut asupra sa, viul îşi pierde o însuşire esenţială a vieţii - libertatea.

Erich Fromm în Sufletul omului (Die Seele des Menschen) (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul se impune vieţii prin şantajul mai răului. El are acest sadism: de a se face acceptat prin ameninţarea cu mai răul.

aforism de Vasile Băncilă din Aforisme şi para-aforisme
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ la matrimoniale: Caut partener de viaţă pentru o soacră văduvă, guralivă şi insuportabilă. Cerinţe: sadic, inventiv, nemilos!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa aceasta suplă devine aproape dublă,
m-ai întrebat într-o noapte
ce se-nţelege din moarte.
Am spus, ai plâns, iar am spus.
Ce răsărit, ce apus,
ne-am rugat până-n zori,
apoi am fost scoşi de ninsori,
decapitaţi de soare, cleptomania de şoarec,
clopote bat încă ritmic, intim şi sadic şi istmic.
Mă prinse o mare tristeţe, ca Marea Neagră pe feţe,
tu ai şoptit overdue, eu sărutând şi-am spus tu,
numai tu să trăieşti, gemeni vreau şi poveşti,
ciudat că mai trăiesc, murisem de mult, Bucharest,
acum va trebui să întreţin mulţi copii,
m-am rugat şi am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp înstrăinat

Mă simt de primăvară-nstrăinat
Şi sufăr că n-am voie s-o iubesc,
Sunt liber dar mă simt întemniţat
Când ochi de monştri sadici ne privesc.

Ce trist a mai trecut un anotimp...
Doar ţie, Doamne, mila o cerşim,
Să nu dispară din al vieţii timp
O primăvar-aşa cum ne-o dorim.

În vara senină ce-o să vină,
De temniţe, de boli să n-auzim,
Gândul bun să iasă la lumină,
În pace şi iubire să trăim.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

Aşteptai o săptămână
La o cerere, şi fata,
Profesoară de "... română"
Nu prea agrea armata.

Motivaţia era clară,
Că ea vrea stabilitate,
Nu să se plimbe prin ţară
Cu boccelele în spate.

Cu speranţă cam deşartă
O cotii spre "... geografie".
Asta, de, cu multă artă,
M-a amânat... pe vecie!

Apoi cea de "... naturale"
M-a analizat atent
"Lasă fumurile tale
Că eşti doar... locotenent!"

[...] Citeşte tot

poezie de Niţu Constantin (23 octombrie 2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irreparabile tempus

La o margine de lume îţi mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng şi eu cu el de mână la hotarul dintre vieţi,
Eu cu nopţile pe umeri, el cu alte dimineţi.

Este linişte la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic şi mărunt.
Doar o clipă-şi primeneşte glasul, lângă-un vameş surd-
Un tablou în alb şi negru cam retoric şi absurd.

Ultima secundă-şi strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrăşmăşii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenuşii.

La o margine de lume, anul vechi şi anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârşit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi şi un mâine cu bagajul unui ieri.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul luminii migdalate

* * *

Aşa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-şi umbra-n ceară cu firavul păiuş,
Vor fi cele mai grele acele prime ore

Când se răceşte ceaiul şi-n ochii ţi se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colţ de rai promis.
Soldaţi stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce uşa l-a prezis.

La fel vor fi şi primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci şi masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Şi de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?

Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou hibernal

iarna stăpâneşte
prin toate cotloanele oraşului,
ale nervilor
şi ale oaselor

viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici

serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe ţiglele acoperişurilor,
ascult dorinţele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândeşte sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viaţă

şi nu ştiu cine şuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nebunie

din vest vine din est
dar niciodată nu a înţeles
era la marginea spaţiului
apoi şi-a dat seama că avea microcip
a pus-o să se dezbrace
şi să arunce hainele pe geam
era o problemă de viaţă şi de moarte
de nervi îi tremurau mâinile pe nasturi
furia îi sporea farmecul
o doare o doare o doare
credea că dorea s-o umilească
dar se temea de gangsteri
a auzit de crimele făcute de măcelari
nu-şi dorea să fie aruncată
într-un container cu gâtul tăiat
sau să fie făcută bucăţi
de vreun sadic plătit
trebuia să arate neîncredere
însă se temea să nu-l supere
a aruncat toate hainele pe geamul deschis

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai azi, plouă cu trandafiri

N-are cerul unde plânge, plânge iarăşi peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.

E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.

Plouă vertical pe viaţă, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-aşteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o ţigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufuleşte câte-un gând de catifea.

Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veşnicia, braţele şi le-a întins.
Şi de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele şi miros de trandafiri...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faraonii de carton

O să stau în calea voastră
Şi-o să vreau să vă văd moaca
Când sicriul umpleţi, mândri,
Şi o să vă bată toaca...

Voi n-o să mai vedeţi asta
Dar văd eu şi e de-ajuns,
Să simt răzbunarea sorţii
E aşa... de nepătruns...

Când v-a luat din viaţă, dracu',
Cu-al lui rânjet, unic, sadic
Eraţi mari şi tari şi unici
Şi scutiţi de rău, sporadic...

Aveaţi bani, femei şi faimă
Şi afaceri, secretare,
Care pentr-un biet salariu
Vă pupau şi pe... picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 16 septembrie 2020 (16 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Într-un sfârşit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroşi, într-un colţ de Rai!

Să vadă vişinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!

E protecţia divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.

Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arşiţa, gerul şi vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversitate-i...

... Când opoziţia-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...

... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ştafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...

Justificată, e calitate şi-şi conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...

... Şi se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... şi răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sânge

Cioburi de sânge îngheţat şi uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea fiinţei

La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu paşii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeaşi înalţime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În linişte
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrăţişau pe jumătate
Vampirii cu dinţii strâmbi şi rupţi dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin şoapte

PS. Nu mai scriu dedicaţii, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase şi frumoase!
Eu personal mulţumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs contrasens

Ieri îmi voi face prima zi din viaţă răsturnând, un "roller life";
Voi vomita tot ce-am ingurgitat, atâta, "in disgust",
Îmi voi lipi din unghii, voi scuipa vin, voi refi treazul beat, "perhaps"
Şi perii mă vor înţepa în barbă, sadic, ca un... "knife".

Restrâng din mine piele, praf din stradă, "street"
Şi simt o împingere imensă înapoi, din toaletă, "back",
În timp ce-o muzică, ce-o ştiu, ia sunet de flaşnetă, "a track"
Şi gunoierii, dintr-o benă, îmi răstoarnă o mizerabilă grămadă... "Sheet"!

Mi-a înviat în braţe căţeluşa Robbie şi-a fugit, "she's gone"
Uitându-se la mine într-una, făr-a întoarce cap, "in lost"
Şi într-o nebună cursă, cu maşina, am ajuns acasă dezbrăcând halatul, "nude, almost"
Gonind cu ochii-n faţă şi mă-ndepărtând de toţi, pe-acelaşi sens, înmărmurit... "Alone"!

Ecranul de-un tv îmi injectează ochii, ştirile le ştiu, "I know"
Şi pixul de pe masă mi se prinde în palmă, levitând pe-o filă, "on fly",
O coală, toată în cuvinte, ce se albeşte, pasta reîncarcă bilă... "Why?"
Şi în minte îmi intră o ghiotură de litere, de-a valma, nu mai ştiu să scriu..."Just so...!".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc sadic

Arunc un picior în urma drumului.
Cu celălalt alerg nebuneşte spre mare.
Trag drumul bucată cu bucată dintre valuri,
mi-l pun în spate
şi râd de piciorul rătăcit care mă caută.
Legătura unică dintre setea mea şi mărul lui Adam
este acest picior separat, părăsit,
care aleargă printre alte picioare,
puzderii de picioare, căzute pe plajă.

Scot din mine omul mic.
Din el scot alt om, infinit mai mic.
Vreau să ajung la pruncul însetat de lapte
care-şi caută mama.

Mi-am ascuţit unghiile atât de bine încât,
mi-am tăiat cu ele o mână.
Am aruncat-o in mijlocul mării,
dar valurile înalte cât salcia de lângă mine
mi-au repatriat-o.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!