Citate despre saxofon și timp
citate despre saxofon și timp (inclusiv în versuri).
Trec orele grăbite
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranța ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osgood: Am sunat-o pe mama. Era așa de fericită că a început să plângă! Vrea să porți rochia ei de mireasă. E din mătase albă.
Daphne/Jerry: Mda, Osgood, nu pot să mă mărit purtând rochia mamei tale. Pentru că... nu avem aceeași constituție fizică.
Osgood: Putem s-o modificăm.
Daphne/Jerry: Nu! Te rog, Osgood. Uite ce e, noi nu ne vom căsători. Nu putem.
Osgood: De ce nu?
Daphne/Jerry: Păi în primul rând, nu sunt blondă naturală.
Osgood: N-are importanță.
Daphne/Jerry: Fumez! Fumez în continuu!
Osgood: Nu-mi pasă.
Daphne/Jerry: Am un trecut îngrozitor! În ultimii trei ani, am locuit cu un saxofonist.
Osgood: Te iert.
Daphne/Jerry (disperat): Nu pot avea copii!
Osgood: Putem adopta unul.
Daphne/Jerry (își drege vocea și își scoate peruca): Nu mă înțelegi, Osgood! Sunt bărbat!
Osgood (îl privește lung după care răspunde, neperturbat): Nimeni nu-i perfect!
replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofonul
plângea saxofonul
in timp ce inima râdea
părea să cunoască ziua de mâine
citind în ochii denși de lumini
și tu ai plâns
rănile mele
în timp ce îți spuneam
povești de iubire
lumină lumii
dispare în mister
lăsând vie numai amintirea
Gabriela Gârlonța în Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la saxofon și timp, dar cu o relevanță mică.
Trec orele...
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a clipei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile prind orele din urmă,
secunda între ace, rămasă fără glas,
adună speriată o clipă ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a clipei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, un tril de saxofon
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava scăpată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofonul
cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
și visul era agățat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roșu șar
mant
transpirația se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agățate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz și atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bătrâna creștină foarte elevată
Poezia este suprema ficțiune, madam.
Folosești legea morala și faci din ea o biserică,
Iar din biserică înalți un paradis plin de neliniști. Astfel
Conștiința este transformată în ornament,
Ca o ceteră goală tânjind după imnuri.
În principal, suntem de acord. Asta-i clar. Dar luați
Legea opusă și faceți din ea un peristil,
Iar din peristil proiectați o operetă
Dincolo de sistemul planetar. Astfel, trivialitatea noastră
Nepurificată de epitaf, indulgentă peste poate,
Este, de asemenea, convertită în ornamente
Răsucite ca niște saxofoane. Și ornament pentru ornament,
Madam, noi suntem de unde începem. De aceea,
Permiteți, vă rog, ca pe scena planetară
Flagelații dumneavoastră alienați, bine hrăniți,
Lovindu-și în timpul paradei burțile pufoase,
Mândri de aceste noi experimentări ale sublimului,
De aceste na și ia, și plici ici plici,
Să fie capabili, madam, să fie capabili a lansa din ei
O jovială hărmălaie printre sfere.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși iubirea
minuni cu aură de taină și mister
au clonat în rai iubirea cosmică
plutește pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.
pe prispa gândului privesc spre cer
și mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu știu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.
cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul și codrul și marea
l-a imprimat și timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.
și totuși iubirea arde ca o torță
iluminează sufletul îi conferă forță.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peloponeze rătăciri
Se tocesc trepte de temple eline,
Înfășurate în licheni
Striații de marmure albe
Contestă infailibila
Geometrie a Mitului,
Se gârbovesc sub ani copaci
Iar statuile capătă riduri,
Dinspre tavernele piezaniei
Străjuind Plaka gureșă,
Din ruginite saxofoane țâșnesc
Sunete răgușite,
Acoperind urletul războinicului
Prins în plasele Climtenestrei,
Ulise se desprinse de catarg
Circe, lascivă, îi sare în brațe,
Ce înot, ce voluptate,
Cum să mai ieși viu
Din îmbrățișarea de ștreang?
Acasă, Penelopa, resemnată,
Dezamăgită și sobră
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purple thought
mă trezesc cu visul agățat în realitate
mă întorc în contemplație
acolo totul era haotic, carnal și extravagant
tu nu purtai timpul pe umeri
așa cum eu nu mă purtam cum se cuvine
erai așa cum eu știam că suntem
îmbrățișați și noi "amân-goi "
miroseai a mosc și a dulceață de afine crude
saxofonul spărgea clima umedă de afară
mă întindeam lângă tine
la fel cum se întinde ploaia pe asflat
eram unul și nulă era scânteia dintre noi
când aburi mov plecau spre lume
picurai în mine viața de pe Marte
Rapsodie
era firesc de nebunesc să aburim
clima asta purpurie
din realitatea agățată-n visul meu
cu tine, beyond the time
......
[...] Citește tot
poezie de Andreea Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dr. Harrison Copeland: Ce ar fi de urât la Ziua îndrăgostiților?
Julia Fitzpatrick: Nimic, dacă ești un medic divorțat și arătos, dar pentru noi, restul femeilor singure, este un fel de insultă cosmică. Ca și cum universul ți-ar spune: "Îți amintești când aveai 14 ani si aveai acnee, aparat dentar și cântai la saxofon în formația școlii și nimeni nu te invita la balul organizat cu ocazia iernii? Ei bine, nimic nu s-a schimbat."
Dr. Harrison Copeland: Aș fi făcut orice să te duc la bal și apoi ți-aș fi prescris Retin-A pentru acnee.
replici din filmul artistic Ziua îndrăgostiților
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku hai hui cu iubirea prin lume
Pe oglinda gheții,
Rochie albă dantelată lunecai,
Îmbrăcat in coama unui armăsar negru, focos,
Cercuit lunecam,
Cuprins de mijlocul tău,
Spărgătorul de nuci
Cozonaci puse la copt,
Turlele Kremlinului patinau in noapte,
Ajun de Crăciun pe lacul înghețat,
Lunecând imbratisați
Dansul lebedelor,
Mii de soldații au încremenit,
Ochii aruncau luciri de jad,
Hoarde de priviri păgâne
Străbăteau stepa inimi nebune,
Iubire in orașul interzis,
Unde împărății si zâmbetul l-au ucis
Calzi musoni prelinsi,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre saxofon și timp, adresa este: