sfârşit şi tabu

tabu

Tabu sunt însă nu numai toate persoanele, ci şi toate localităţile, obiectele şi stările pasagere care sunt purtătoare sau sunt sursa unei însuşiri misterioase. Tabu este de asemenea interdficţia care provine din această însuşire şi în sfârşit, în sens literal, ceea ce este în acelaşi timp sacru şi mai presus de lucrurile obişnuite, implicând periculosul, impurul, neplăcutul.

definiţie celebră de Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începuturile tabu-ului încă nu exista o seapraţie între sacru şi necurat. Chiar de aceea lipsea îndeosebi orice noţiune care să poată fi luată vreodată în sensul opus. Animalul, omul, aşezarea umană atinse de tabu sunt demonice, nu sacre şi prin urmare, nici necurate în sensul căpătat mai târziu. Tocmai acestei semnificaţii de demonic, încă indiferentă, având o poziţie intermediară, cu care nu este permisă intrarea în contact, i se potriveşte mai bine termenul tabu, deoarece reliefează o caracteristică rămasă în cele din urmă pentru totdeauna comună sacrului şi necuratului: teama de a le atinge. Dar această suprapunere persistentă a unor caracteristici importante evidenţiază în acelaşi timp faptul că între cele două domenii a existat o concordanţă originară, care mai întâi s-a diferenţiat datorită unor condiţii noi şi care, în final, s-a dezvoltat în elemente contrare.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiator?!

... începe oare început sau totu-i doar un ciclu;
cum mobila din lemnul de copac nu-i din seminţe
născute-n luminişuri dintr-un putregai de foste fiinţe
şi Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă... e arbitru?!?

... şi cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă să devină un popor
dintr-un amestec de-alte şi-alte naţii, un migrator...
că doar aşa, nu-i un incest... şi face lume, timp să-ncânte?!?

... şi dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alţii genii
ce-nsămânţăm câmpii, cernoziom şi apoi trăim din grâne...
oare n-om fi pământ aşa cum ni se spune?...
că singuri ne săpăm culcuş final în cripte, de milenii!?!

... şi câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i prietenia-n sine?!?...
că o deţine, ne-a domesticit pe tine şi pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!... lui, de noi îi pasă!?!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabu

şi dacă te-ai întors acuma ce-i?
s-a topit calota glaciară?
a-nviat apostolul andrei
şi-a-mpărţit anafură prin ţară?...

eu, pe-acilea, plictisit, cu mâna
trag de coadă mâţele tot solo;
dacă ai venit îmi e totuna,
dacă pleci mă doare-n... nici acolo!

am trăit cândva întru fervoare,
dar acuma, zău, mi se îndoaie;
mi-e indiferentă orice stare;
toate-s, în final, apă de ploaie...

dar, în du-te-vino, acesta, tu
nu-mi atinge cercurile!... nu!

poezie de Nicolae Vaduva
Adăugat de Nicolae Vaduva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neştiinţă...
Nu sunt fără de cont şi fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputinţă!

Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert şi măsurabil...
Prin muncă-l defineşti indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.

Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-opreşte evoluţii,
Uitând de timpul, singur veşnic cu soluţii
Şi linia de start, un "finish" unde... întoarcem.

Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost şi nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect tabu

mă uit în jur şi nu mai cred
în nimic,
de cele mai multe ori jelim
propria durere,
poate lucrurile sunt orânduite în vreun fel,
poate nu suntem la mila destinului,

nu ştiu de ce,
mai demult linia orizontului
mi se părea senină şi dreaptă,
astăzi se frânge parcă într-un zbor
de albatros rănit,

vine un moment în care începi să pierzi
treptat
câte un prieten,
câte o onomastică,
câte o iubită,
câte o înmormântare
de părinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taboo

Stupid ne bucurăm l-aniversare
Sărbătorind o pierdere-n câştig,
Deşi suntem părtaşi de ani-vărsare;
Moment inubliabil, când destinu-mi strig...

Ne păcălim c-o falsă reînviere
La fiecare primăvară nouă;
Amarul trecerii crezând că-i miere,
Încrezători că vieţile sunt două...

Ne prăvălim în pat, spre dimineaţă,
Neştiind că noaptea-i numai o himeră
Ce poate dăinui-n sfîrşit de viaţă...
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemeră.

La slujbe ne-nchinăm umili la sfinţi,
Făcând un pact, nescris, cu a lor moarte...
Ne pierdem timpul, precum scoşi din minţi
Şi nu petrecem, ne-mbuibăm de carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!