Citate despre spovedanie și timp
citate despre spovedanie și timp (inclusiv în versuri).
Echilibristică pe sfoara vremii
- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor
Să stăm pierduți sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor
Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiți de alte depărtări.
Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer și ele mă seduc.
- M-aș îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aș înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheața mată
Și timpul să-l disece... Doi chirurgi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surda n-aude, dar le potrivește
‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătușico, bre, ești surdă?
‒ Nu doar slană, ci și urdă.
‒ Câți ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut și loc de veci.
‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor șalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.
‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moșului pomană.
‒ Babă Leano,-ți place țuica?
‒ Să trăiești, mânca-te-ar muica!
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spovedanie (Nu beau)
Nu beau,
Nu cânt
Și nu iubesc!...
Sunt ca un vechi răboj de lemn,
Pe care-ncep să-mi recitesc
Înfrângerile-n sens invers,
Că-n suflet, fiecare semn
De pe răboj se schimbă-n vers...
Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări -
Botezuri, nunți și-nmormântări,
Și parcă-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...
Și mă revăd așa cum ieri,
Și patruzeci de ani în șir,
Schimbam cireșii-n palmieri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, V, nr. 193 (17 august 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie violetă
Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.
Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.
Scriu și șterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simțiți că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.
Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Și cât de năbădăios.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-am spovedit din secolul trecut, dar m-am mărturisit deseori, dușmănos, mie însumi. Duhovnicul meu m-ar fi judecat mai sever și m-ar fi excomunicat? Am făcut-o singur.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lady Robinson (râde): Eu m-am spovedit o singură dată. Am fost destul de sinceră, așa că spovedania a ținut o oră și jumătate.
Elen: Ați avut parte de un preot răbdător.
Lady Robinson (visătoare): Da, Elen! Era un preot tânăr și răbdător. Am simțit imediat că rabdă orice! M-am apropiat de el! Mi-am lipit pieptul de pieptul lui!
Elen (speriată): Cum ați putut face așa ceva?
Lady Robinson: Trebuia să-mi descarc sufletul, Elen!
Elen: Și preotul nu a protestat?
Lady Robinson: Nu, dragă! Nu era protestant!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vino!
Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufași,
La nunta nostră de maci și de trifoi,
Licurici și cosași să avem nuntași!
Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară și de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfășurate-n batalioane.
Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireșele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!
Făr-a aduce credinței nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.
[...] Citește tot
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcind printre gânduri
Când o raza de lumină creatoare
Candela de pe altarul cerului poetic îmi aprinde,
Nu mă întreba unde alerg grăbită...
Căci vreau cu ochii visului satisfăcut, să o întâmpin!
#
M-am întrebat deseori,
de unde vine acest puhoi de gânduri răzvrătite,
care rup toate stăvilare timpului meu de odihnă,
ca apele furioase, ce se revarsă necontrolat, după o furtună puternică,
făcându-mi nopțile albe,
impunându-mi să descifrez enigmele ascunse ale sufletului,
ca și ale Lunii...
și să scriu dictarea școlărească, din Abecedarul Divin;
doar nu sunt pui de Eminescu.
Toate acestea m-au abordat după ce el, omul meu, s-a prăpădit.
Am crezut pe moment,
că din nou mi-a lăsat libertatea de-a lucra până la epuizare,
cum era obișnuit și deseori spunea cu mare satisfacție:
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțimile cerului
Înălțimile munților
taina spovedaniei
margine de timp
înflorind.
Doar acolo, singur
unești în tine
calda răsuflare a lumii.
Îngerii ne urmează cuminți
printre rădăcinile cerului
deseori așteptându-ne,
căutând-ne...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la spovedanie și timp, dar cu o relevanță mică.
Apusurile răsar dincolo
Ȋmi rănește pașii
povara de pe umerii goi. Ȋn ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viței
în care se coc ciorchini de lacrimi.
Ascult din șuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.
E gol în mine,
în piața inimii,
acolo unde zac, muți,
porumbei de alabastru
cântăriți cu balanța vieții
în boabe de înțelepciune a zborului.
Ȋn mijloc este încă îngerul
crispat de neînțelegerea timpului
în veghea lui pe drumul
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vorbe, mereu vorbe
Singuri prin praful cuvintelor.
După colț s-au ascuns
cei doi martori ai
spovedaniei noastre.
Altarul tace,
asumându-și riscul unei aventuri.
Bat clopotele.
Într-o zi oarecare vântul se ține
de mână cu ploaia,
trăsătură specifică
amorezilor de duzină.
Vorbe, mereu vorbe...
Celelalte griji
se cațără în copaci.
Am ascuns cei două mii de ani
încărcați de păcate...
A sosit momentul, Doamne!
Eu sunt pregătită.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceremonie de visuri
Într-o zi geroasă,
mult timp de la ultima spovedanie,
în reflexia oglinzii mă privesc,
cu o inimă diversă vorbesc.
În versuri dezvolt acum expilicit
o lume din care alung urâțenia,
apoi să ies salvat și fericit
în ceruri senine să-mi așez ceremonia
visurilor pure din care renasc mulțumit.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ne apasă
Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam așa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, își ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereții transpiră și gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec neființa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea strălucește prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colț, santinele morții ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui învins
Din statu-acesta roșu, blestemat,
În care scrie MITĂ pe drapel,
Aș emigra în Statul Paralel,
Ca să respir și eu în alt climat!
Dar, frică mi-i că-ndată ce-am plecat,
Fără regret și fără de drept de-apel
Vai!, Statul Paralel va fi chiar cel
În care, Doamne, până ieri am stat.
Permite-mi, deci, ca să mă răzgândesc,
Să nu mai caut stat într-un alt stat
Și să mă străduiesc ca să trăiesc,
În pace,-n statu-acesta blestemat,
În care, zilnic, șuții se-nmulțesc
Și-n care tot mai este de furat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelion
vine anul nou cu foc de artificii
străbate fiorduri, ceața și gerul
are în desagă mulțime de capricii
cu felii de tort ademenește cerul.
în noaptea asta nimeni nu doarme
noul an sărbătorim cu cupe de șampanii
ne punem dorințe supărări să sfarme
sub vâscul verde ca niște spovedanii.
prin dărnicia vremii noi cerem fericirea
iubirea rotundă ca boabele de vâsc
anul care vine promite împlinirea
viselor mărețe născute fără risc.
fire romantică mă vreau mai optimistă
în universul magic miracole există.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii
Ti-ar conveni să fii ce-ai vrea să-ți fie
Tratându-te în bășcălie cu ironie
Maree să nu atingi luna cea prea arămie
Fluture legat cu mărăcini de câmpie
Să promiți prin șoapte clipe de feerie
Primind doar trăirea lacrimei ruginie
Cuiva ce te iubește-n multă smerenie
Fi un suflet plin de tandrete, omenie
Și vei fi icoană și candelă ei vie
Pe genunchii fericiti de sfințenie
Va fi ție, iubire senin și prietenie
Topire nisipului în spovedanie
Mereu cu sufletul fericit în mătanie
Pentru a ta sănătate multă bogăție
O binecuvântare cu heruvimie
A vieții spre adevărata veșnicie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spovedanie și timp, adresa este: