stomatologie şi timp

timp

Timpul - caria tuturor lucrurilor.

definiţie aforistică de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui stomatolog ciubucar

Dentistul, când catadicseşte
Măcar un dinte să-ţi mai pună,
Leafa aproape ţi-o ştirbeşte
Şi pe următoarea lună.

epigramă de Gheorghe Vâlcea-Tunşi din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea, la stomatolog

Cum bărbatu-i, fără frică,
Strigă zilnic "Gura mică!"
O uimeşte domnul care
O îndeamnă: "Gura mare!"

epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transistranii sau Aurelianii sânt la 100 mii Romăni carii lăcuesc în Transistria, peste Dunăre, Istru numit de de mult, Sinţari numiţi în Macedonia, Tesalia, Albania, Sclavonia, duşi pe acolo de pe la anii 274 de împăratul Aurelian, ş. a. l.

Acum sânt mai mult întrupaţi cu Grecii, Bulgarii, Sârbii, Arnăuţii.

Iosif Genilie în Principe de Geografie şi Astronomie, VIII. Transistranii (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui stomatolog

- Numeri dinţi şi bani
De un car de ani.
- Dinţii se răresc,
Banii se-nmulţesc.

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dentistul

aurora! nu a dispărut
ea pur şi simplu a curs
din cer deasupra teatrului

cu două minute în urmă

ea s-a amestecat
cu mirosul
lipicios
al dentistului

cu două minute în urmă

care se grăbea
spre cabinetul său negru

! romantismul a dispărut:

dragostea şi dinţii
sunt incompatibile

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic stomatolog (variantă)

În tine am avut credinţă
Pe tine te-a durut în cot
Şi după luni de suferinţă
Eu am puroi... la un pivot!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Îmi cereţi cinci sute de lei pentru extracţia unei măsele, doar pentru cinci minute de muncă?
Stomatologul: Dacă doriţi, o extrag într-o oră.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei

s-o sfârşeşti singur
în cavoul unei camere
fără ţigări
sau vin –
numai cu un bec
şi cu o soba de fier,
cu părul sur –
şi bucuros că ai
camera.

... dimineaţa
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, poliţişti,
frizeri, spălători de maşini,
dentişti, florari,
chelneri, bucătari,
şoferi de taxi...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La medicul dentist

Subscriu laconic prin prezenta
Şi vă declar cu toată gura
Că-n timp ce-mi vindecă dantura
Mă bagă-n boală asistenta.

epigramă de Gheorghe Dragu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te gândeşti la un doctor, un avocat sau un dentist care ar avea la uşă 40 de oameni în acelaşi timp, fiecare dintre ei cu diferite nevoi, printre ei aflându-se şi unii care nu sunt doriţi şi dau naştere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul trebuind să îi trateze pe toţi cu toată competenţa sa profesională timp de nouă luni, atunci poate că ai putea să îţi dai seama ce înseamnă slujba de profesor.

citat din Donald D. Quinn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Avram Iancu

E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi şi păşuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câţiva sunt buni

E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulţi, tainu-i tot mai mic
Şi nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi măgarii
Păianjenii ruinei curg şuvoi
Pereţii de stejar trosnesc de carii
Căpuşile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie
Şi laptele-i ca pânza grea de cort
Şi orice miel se leapădă de oaie
În măierişte zace-un înger mort

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare-apune...

... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
şi de ape-n neştire şi de tristele maluri

labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
şi se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-şi croieşte din tină forme noi, futuriste

din aceiaşi tristeţe hoţii drumului mare
dobândesc cărunteţe şi mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere şi de soare -apune...

poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În peşteră trăiau nişte oameni uriaşi carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânşii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul şi-l legară. După aceea aşezară şi un cazan pe foc cu apă şi se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peştera aceea, toţi ieşiră, şi lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiaşul, îi puse gând rău. Unchiaşul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune şi-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, şi apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică şi-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, şi scăpă cu faţă curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă şi fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă şi pe dânsa, şi apoi se duse şi la Murgilă pe care îl trimise să-şi vază de treabă. Când ajunse la tovarăşii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, şi aşa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La trei zile când veniră ursitoarele, o ursiră ca ea să nu se poată mărita până ce nu se va găsi cineva care să petreacă o noapte în cămara ei şi să scape teafăr. Pasămite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru păcatul părinţilor. Nu numai atât, dară ursitoarele întinse pedeapsa aceasta şi asupra împărăţiei. Ele zise că din ziua când va veni cel dintâi peţitor şi nu va izbuti să scape, toate oraşele şi toate satele să se dărâme precum le-ai văzut şi tu, şi toţi oamenii să putrezească, să le rămâie numai oasele. Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în peţit. Vezi d-ta, şi fermecătorul acela care a făcut pe împărăteasă să nască fu pedepsit, căci umbra lui este care vine noaptea de munceşte şi chinuieşte pe bieţii tineri carii se încumet a rămânea în cămara domniţei. Mulţi tineri s-au încumes până acum a face cercare, şi toţi au pierit. Auzind unele ca acestea Făt-Frumos, zise portarului că ar dori să vază şi el pe fata de împărat.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kandi: Au!
Alan: Poftim?
Kandi: Unul dintre dinţi mă doare când îl periez.
Alan: Când ai văzut ultima oară un dentist?
Kandi: Alan, văd oameni tot timpul. Nu îţi spun mereu ce fac.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată curtea şi toată împărăţia era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloşul în mână, călare pe calul ce-şi alesese, îşi luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toţi boierii cei mari şi cei mici, de la ostaşi şi de la toţi slujitorii curţii, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieşi pe poartă ca vântul, şi după dânsul carăle cu merinde, cu bani şi vreo două sute de ostaşi, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoţească. După ce trecu afară de împărăţia tatălui său şi ajunse în pustietate, Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi şi, luându-şi ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-şi pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Şi apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile şi trei nopţi, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulţime de oase de oameni.

Petre Ispirescu în Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!

Ştiu, aş fi putut trăi-n aşa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Şi nici paralele măcar;
Simţind poate câte-o durere de dinţi din când în când, niţel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relaţii, cu viaţa negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puţin de-a ceţurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.

" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete şi-aş dori un strop – n-aş înghiţi, mi-aş înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateştiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Şi – ce-i mai rău –
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucişate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luni dimineaţa

Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii şi în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră

Să nu mă spăl pe dinţi, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toţi) şi toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).

Să stau liniştit în pat toată viaţa,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând pentru un amic

Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda,
Şi moşteniri nemuzicale
Şi setea după gingăşie
Când mergi, cu lanţuri la picioare.
Bineînţeles, că-s banii, totul,
Şi-ţi stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Şi plângi pentr-un prieten drag.

Desigur, sunt mereu înfrângeri
Şi moartea rea ce te sfârşeşte,
Corpul desprins uşor de suflet,
Capul, ce visele-şi goleşte.
Există şi femei infame,
Păsări ucise-ţi cad în drum,
Simţi zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.

Există-oraşe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!