Citate despre stomatologie și timp
citate despre stomatologie și timp (inclusiv în versuri).
- timp
- Timpul - caria tuturor lucrurilor.
definiție aforistică de Teodor Dume din Colecționarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unui stomatolog ciubucar
Dentistul, când catadicsește
Măcar un dinte să-ți mai pună,
Leafa aproape ți-o știrbește
Și pe următoarea lună.
epigramă de Gheorghe Vâlcea-Tunși din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea, la stomatolog
Cum bărbatu-i, fără frică,
Strigă zilnic "Gura mică!"
O uimește domnul care
O îndeamnă: "Gura mare!"
epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transistranii sau Aurelianii sânt la 100 mii Romăni carii lăcuesc în Transistria, peste Dunăre, Istru numit de de mult, Sințari numiți în Macedonia, Tesalia, Albania, Sclavonia, duși pe acolo de pe la anii 274 de împăratul Aurelian, ș. a. l.
Acum sânt mai mult întrupați cu Grecii, Bulgarii, Sârbii, Arnăuții.
Iosif Genilie în Principe de Geografie și Astronomie, VIII. Transistranii (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui stomatolog
- Numeri dinți și bani
De un car de ani.
- Dinții se răresc,
Banii se-nmulțesc.
epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dentistul
aurora! nu a dispărut
ea pur și simplu a curs
din cer deasupra teatrului
cu două minute în urmă
ea s-a amestecat
cu mirosul
lipicios
al dentistului
cu două minute în urmă
care se grăbea
spre cabinetul său negru
! romantismul a dispărut:
dragostea și dinții
sunt incompatibile
poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic stomatolog (variantă)
În tine am avut credință
Pe tine te-a durut în cot
Și după luni de suferință
Eu am puroi... la un pivot!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacientul: Îmi cereți cinci sute de lei pentru extracția unei măsele, doar pentru cinci minute de muncă?
Stomatologul: Dacă doriți, o extrag într-o oră.
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei
s-o sfârșești singur
în cavoul unei camere
fără țigări
sau vin
numai cu un bec
și cu o soba de fier,
cu părul sur
și bucuros că ai
camera.
... dimineața
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, polițiști,
frizeri, spălători de mașini,
dentiști, florari,
chelneri, bucătari,
șoferi de taxi...
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La medicul dentist
Subscriu laconic prin prezenta
Și vă declar cu toată gura
Că-n timp ce-mi vindecă dantura
Mă bagă-n boală asistenta.
epigramă de Gheorghe Dragu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te gândești la un doctor, un avocat sau un dentist care ar avea la ușă 40 de oameni în același timp, fiecare dintre ei cu diferite nevoi, printre ei aflându-se și unii care nu sunt doriți și dau naștere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul trebuind să îi trateze pe toți cu toată competența sa profesională timp de nouă luni, atunci poate că ai putea să îți dai seama ce înseamnă slujba de profesor.
citat din Donald D. Quinn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea lui Avram Iancu
E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi și pășuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câțiva sunt buni
E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulți, tainu-i tot mai mic
Și nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic
S-au îngrășat berbecii și măgarii
Păianjenii ruinei curg șuvoi
Pereții de stejar trosnesc de carii
Căpușile regine-s peste oi
Au ruginit tălăngile în ploaie
Și laptele-i ca pânza grea de cort
Și orice miel se leapădă de oaie
În măieriște zace-un înger mort
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Soare-apune...
... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
și de ape-n neștire și de tristele maluri
labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
și se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-și croiește din tină forme noi, futuriste
din aceiași tristețe hoții drumului mare
dobândesc căruntețe și mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere și de soare -apune...
poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În peșteră trăiau niște oameni uriași carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânșii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul și-l legară. După aceea așezară și un cazan pe foc cu apă și se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peștera aceea, toți ieșiră, și lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiașul, îi puse gând rău. Unchiașul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune și-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, și apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică și-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, și scăpă cu față curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă și fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă și pe dânsa, și apoi se duse și la Murgilă pe care îl trimise să-și vază de treabă. Când ajunse la tovarășii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, și așa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La trei zile când veniră ursitoarele, o ursiră ca ea să nu se poată mărita până ce nu se va găsi cineva care să petreacă o noapte în cămara ei și să scape teafăr. Pasămite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru păcatul părinților. Nu numai atât, dară ursitoarele întinse pedeapsa aceasta și asupra împărăției. Ele zise că din ziua când va veni cel dintâi pețitor și nu va izbuti să scape, toate orașele și toate satele să se dărâme precum le-ai văzut și tu, și toți oamenii să putrezească, să le rămâie numai oasele. Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în pețit. Vezi d-ta, și fermecătorul acela care a făcut pe împărăteasă să nască fu pedepsit, căci umbra lui este care vine noaptea de muncește și chinuiește pe bieții tineri carii se încumet a rămânea în cămara domniței. Mulți tineri s-au încumes până acum a face cercare, și toți au pierit. Auzind unele ca acestea Făt-Frumos, zise portarului că ar dori să vază și el pe fata de împărat.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kandi: Au!
Alan: Poftim?
Kandi: Unul dintre dinți mă doare când îl periez.
Alan: Când ai văzut ultima oară un dentist?
Kandi: Alan, văd oameni tot timpul. Nu îți spun mereu ce fac.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată curtea și toată împărăția era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloșul în mână, călare pe calul ce-și alesese, își luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toți boierii cei mari și cei mici, de la ostași și de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieși pe poartă ca vântul, și după dânsul carăle cu merinde, cu bani și vreo două sute de ostași, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoțească. După ce trecu afară de împărăția tatălui său și ajunse în pustietate, Făt-Frumos își împărți toată avuția pe la ostași și, luându-și ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-și pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Și apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile și trei nopți, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni.
Petre Ispirescu în Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stomatologie și timp, dar cu o relevanță mică.
Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!
Știu, aș fi putut trăi-n așa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Și nici paralele măcar;
Simțind poate câte-o durere de dinți din când în când, nițel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relații, cu viața negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puțin de-a cețurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.
" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete și-aș dori un strop n-aș înghiți, mi-aș înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateștiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Și ce-i mai rău
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucișate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luni dimineața
Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii și în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră
Să nu mă spăl pe dinți, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toți) și toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).
Să stau liniștit în pat toată viața,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângând pentru un amic
Războaie-au fost, chiar și-n Irlanda,
Și moșteniri nemuzicale
Și setea după gingășie
Când mergi, cu lanțuri la picioare.
Bineînțeles, că-s banii, totul,
Și-ți stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Și plângi pentr-un prieten drag.
Desigur, sunt mereu înfrângeri
Și moartea rea ce te sfârșește,
Corpul desprins ușor de suflet,
Capul, ce visele-și golește.
Există și femei infame,
Păsări ucise-ți cad în drum,
Simți zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.
Există-orașe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stomatologie și timp, adresa este: