Citate despre struguri și vânt
citate despre struguri și vânt (inclusiv în versuri).
Soare tomnatic
luminând strugurii copți -
foșnet de vânt
haiku de Gabriela Gențiana Groza (7 octombrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.
Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.
Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Parfum de struguri copți, în soare blând
și-o mâna-ntinsă gata să-i culeagă,
un stol de păsări dă ocol, cântând,
iar frunzele se pregătesc să cadă.
Din celelalte toamne vine vântul,
purtând pe umeri răsuflarea ta,
jos, râul curge lin și-nfiorat
șoptește nopților tăcerea mea!
Fîntâna veche tace. În adâncuri
se zvârcolesc iubiri neâmplinite
și-ncep să urc Golgota: în cuvinte
doar ploaia rece știe a striga!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din antologia de versuri Perche tu mi dici: Poeta? (2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine pe care-o rup
Această pâine pe care-o rup a fost cândva ovăz;
Acest vin, printr-un lăstar străin,
A plonjat în fructul lui;
Omul în timpul zilei sau în vântul nopții
A masacrat plantele, a curmat fericirea strugurelui.
Odată-n această lume vinul, soarele verii,
A pătruns în carnea care împodobea vița;
Odată-n această pâine
Ovăzul dansa fericit în vânt;
Omul a stins soarele, a doborât vântul.
Această carne pe care-o rupi, acest sânge pe care-l risipești,
Creează un deșert în vene,
Acolo unde ovăzul și strugurele
Au luat naștere din rădăcină trupească și sevă;
Vinul meu îl bei, pâinea mea o frângi.
[...] Citește tot
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd pe plaiuri vechi
Mă pierd pe plaiuri vechi de basm și de aramă,
Podgoria ma-mbie cu chiote la cramă,
în linuri tălpi desculțe se-ngroapă pan' la pulpe.
Ca frunza, roșcovana, din vite iese-o vulpe
Chefnind - și dupa ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul și-o dă în bolovani.
Pe blană-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se pravale în zari, un clopot plânge,
Si vântul bate lin cu miros copt de struguri.
Pe drumurile toamnei se leagană în juguri
Boii blânzi cu truda-n trupuri și cu văzduhu-n coarne.
Si ziua - ziua de-astăzi - nicicând n-o să se-ntoarne.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, desfată-mi zorii și visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simțurile cu șoapte și sărută fruntea dimineților blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaț...
Andreea Palasescu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea personală
Să ne logodim iubite
e ziua ta.
Prietenii ne-au adus gutui coapte
și un tablou cu struguri.
Amână-ți plecarea!
- fiecare anotimp îmi cere
să renunț la tine.
Jură-mi că nu mai există colivii!
Că totul va deveni rotund,
că ascunzi prin buzunare
ultimul bilet spre planeta de vise.
E ziua ta!
S-au aprins felinarele!
Eu mireasa ta demodată
aștept în fața altarului
vântul
să-mi prindă pe deget verigheta.
poezie de Caliopi Dicu (2 noiembrie 1998)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oboseala verii
De-acum, vara e obosită și înfrântă,
În pomii desfrunziți o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-și locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea și focul.
Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Și-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veșminte-și fac jocul.
Unei părți din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălțăm în același cânt
Noi doi. Inima mea și focul.
Iubita vine să-împărtășim o sărbătoare,
Se înalță, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorințele-și desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Și-o pace mare dezmierdările-și sloboade.
Noi doi. Inima mea și focul.
poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine pe care o rup
Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neștiută fibră
Își făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopții omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la struguri și vânt, dar cu o relevanță mică.
Hotărnicie
Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputințe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să țină?
Cupa pătimirii, de tină și icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înțelesul așezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile toamnei
Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc
Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam
Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet
Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...
Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.
poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!
Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!
Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!
Am în brațe o lira
Și-o poveste cu struguri
Să te-nvăț, Nefertiti,
Să mai știi să te bucuri!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt.
Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Își clatină crengile-n nucă
Și dorul de umbre,
În leagăn.
Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Își strânge muzica-n geamuri
Și merele-n poală,
Cu zâmbet.
Toamnă nouă,
Cu anii în spate.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Deapănă văzduhul cețurile dese
În somnolența amorțirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiți pe mese
Cădelnițează-n lume tămâie de noiembre.
Și parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieții din calendar.
Fantasmele unei nunți de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.
O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, așezate-n geam.
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
Alergam prin valea umbrelor
După zmeuri și cireșe coapte;
Vara ne cheama cu metafore picolore
Și ne strângea de buzele arse
Cu sărutările strugurilor metamorfozați;
O,
Câte anotimpuri înmulțite
Și câte roade coapte de veri și toamne-mpodobite;
Ne plimbam desculți sub arșița castanilor
Și cerșeam cerului lumina pentru nopțile de dor,
Iar, când adia ușoară umbră de vânt verde,
Ne prindeam în hora dansului cu fluturi;
Cerșeam zi după zi lumina cu iz de crini galbeni
Și ne împodobeam irișii cu alveola stelară;
Până când...
Până când într-o zi
Din mănunchiul de torțe aprinse
S-au desprins rând pe rând,
[...] Citește tot
poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre struguri și vânt, adresa este: