Citate despre suflet și șosele
citate despre suflet și șosele (inclusiv în versuri).
Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)
În fiecare scorbură era așezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se așeze în locul gol un zeu,
ori, pe șosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se așeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum
s-a spart...
fruntea
în mii de gânduri
și idei
către margini...
către drum de suflet...
Fac autostopul și strig
hei... tu!
oprește-ți sufletul
din goana cea nebună!
eu sunt ca tine,
ia-mă și pe mine!
Dar...
sufletul îți trece
ce nălucă!
șoseaua rămâne goală
pantoful... găurit
și el a rămas înmărmurit
asfaltul arde
iar în pământ
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și șosele, dar cu o relevanță mică.
Nu există persoană mai tristă, mai furioasă, mai determinată decât un bărbat refuzat de o femeie. Va face tot ce-i stă în puteri s-o cucerească. Va avea senzația că e cea mai frumoasă din lume, că e unică, specială, perfectă, deșteaptă și, conform imaginației lui, va încerca să construiască o cărare spre sufletul ei, un drum, o șosea, o autostradă. Fiecare după posibilități.
citat din Emilian Isailă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abu Dhabi
Șoselele, șerpuite, suspendate
spre Abu Dhabi
sprijinite pe umăr de fir de nisip
alearga-n zările rupte
din culorile curcubeului.
Abu Dhabi este comoara arabă
în golful albastru al Emiratelor Arabe,
nisip, șosele, apă
toate duc în coroana arabă
sprijinită de brațul unui fir de nisip.
nisip și șosele pline
de plînsul sufletului cristal
In glasul nisipului răsună durerea
"dă-mi drumul omule, eu sunt liber
să zbor să inot, să construiesc...
și mai ales să vă energizez"
pe umărul firului de nisip
s-a construit Dubaiul și Abu Dhabi!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steagurile tricolore încă fluturau peste tot pe drum, de o parte și de alta a șoselei, chiar și-n afara orașului, în drum spre Institut. Bineînțeles și-n oraș, peste tot: roșu, galben și albastru. Și fluturau pentru ei, tinerii din echipaj, datorită misiunii în care vor porni; era un sentiment înălțător, care ar fi trezit în sufletul oricui măcar vreo câteva fărâme de patriotism. La fel se pe-trecea deci și-n sufletele lor, a celor doi tineri aflați în mașina directorului, care deja intrase în oraș. Lucian însă nu porni pe drumul care ducea spre casa colegei sale, Lia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva în stânga șoselei, nobil și fermecător, găzduind o cascadă argintie între malurile de smarald, un parc-rezervație naturală aluneca din paginile unor povești de vis, spre sufletul nostru. Împodobită cu vreascuri de chihlimbar și globuri de jad, această pagină de poveste a rămas în ochii gândului nostru o eternă fotografie.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu grăbit
de ce în rece...
beton,
fața-mi primi o talpă
de șosea întoarsă
spre mine?
tu...
boabă de lacrimă
ai căzut și...
m-ai împrăștiat
prin picături de sânge
în durere imensă
într-o secundă
făcȃndu-mă evadat
așa am dat roată vieții
văzând drum,
șosea
prin fața mea,
asfalt încins
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talazul înghețului
Bobocii
toamnei/trandafirii
vor îngheța,
prelung dangăt al sufletelor
închise
în amintiri,
dealurile pregătite
pentru ninsori
&
șoselele plouate...
Vacarmul unora căutând
orice, cât timp e ceva cald,
departe de apartamentele, răcite,
în care s-au întâmplat
minunile socialismului
sau
cumințenia tainică,
drumul, necunoscut, către
întunecimile de sub pământ,
în care ne vom aduna furiile,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Déjà-vu primăvăratic
(file de jurnal afectiv)
n-am copilărit împreună
și iată-ne pierduți văzului lumii
pe dealul dintre mesteceni
micșunelele ne descleștează pumnii
pumnii și sufletele
nu ți-am spus niciodată
despre rochia albă-cu-frunze aproape-ca-n realitate
cum cântau prigoriile prin stâncile crăpate în adânc-de-sine
o mare își căuta țărmurile/ minima recuzită pentru a induce
în irealitate
nici despre ziua în care pe marginea unei ape
mă statornicisem dincolo de un timp
nimic n-ai știut
șoseaua urca albastră și netedă printre păduri și tentacule
undeva sub coapsa așteptărilor se deschisese Orașul
visul meu de copil incurabil mă devenea mare
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micile valuri de la Breffny
Veselă, șoseaua coboară din munți spre mare, printre pini și fagi,
Traficul este intens, cu cai și care multe, cu zgomote duium,
Dar drumurile de țară de la Cloonagh îmi sunt cele mai dragi,
Drumeagurile de la Cloonagh îmi cutreieră prin inimă și-acum.
O furtună venind dinspre ocean trece până dincolo de deal
E-un fel de glorie în ea și-i o amenințare-n vânturile-nalte,
Dar aerul crepusculului de seară e straniu, nemișcat și ireal,
Și vin apoi brizele ușoare, care-mi sunt mai dragi din toate.
Talazurile Oceanului Atlantic mătură tot ce le iese-n cale,
Strălucind cu bancurile lor de hering într-un maritim curcubeu,
Dar Micile Valuri de la Breffny lipăind pe nisip, muzicale,
Mi-au fermecat inima, oriunde-aș merge ele curg în sufletul meu.
poezie de Eva Gore-Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada Anului Nou
Lumea este o dulce înverzire, probabil
sufletul este verde ca marea, și peste el trec uneori albatroși să se inunde de florile verzi
ale lumii
purtam cofa plină de alge
plină de verde
nu de apă
care nu eram eu ci mâinile mele pline de verdeață
care curgeau peste mine
ierburile
îmi făceam loc printre verdeața mea
măcar mă străduiam
eram undeva dedesubt, sub o apă, care era ca un suflet
mare
cuprinzându-le
era verde
era liniște în oraș, era liniște, pe șosele treceau autoturismele grăbite, albe, toate albe,
taximetrele, luminile
lampadarelor
nu făceau față la atâta lumină stelară
pentru că
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara din gând
Vara care-mi este caldă amintire,
se-ntâmpla în vremea când, înfierbântați,
pedalam spre casa plină de iubire
cu batrâni, de lume, parc-abandonați.
Îmi erau în suflet, dragi, bunicii mei,
îți erau și ție, știu cum îi priveai
când, plecați sub timpul umerilor grei,
ridicau spre tine ochii lor de Rai.
Te iubeau bunicii, mult, ca și pe mine,
te priveau, adesea, tandru, ca si când
ai fi fost icoana care-n casă ține
toată bucuria cuibărită-n gând.
Nu știau că ziua le aduce oaspeți,
nu îi anunțasem că îi vizităm
și că-n vara-ceea, tineri, veseli, proaspeți,
vrem, priviri pierdute, să mai luminăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se-ntâmplă nimic
oamenii arătau
de parc-ar fi uitat
împăturiți în așteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porți... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei
capetele creșteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmității telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte
începuse un crivăț
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeții
în care ni se împotmolea fantomatica viață
ne era foame!
riscam demineralizări
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul vremurilor noastre
În istorie este că avem clădiri mai înalte, dar răbdare mai scurtă
Șosele mai largi, dar puncte de vedere mai strâmte
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici
Mai multe facilități, dar mai puțin timp
Avem mai multe titluri academice, dar mai puțină intuiție
Mai multă cunoaștere, dar mai puțină înțelepciune
Mai mulți experți, dar mai multe probleme
Mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără nici o socoteală,
Râdem prea puțin, conducem prea iute, ne enervăm prea repede;
Ne culcăm noaptea prea târziu, dimineața ne trezim obosiți;
Nu citim cărți, privim la televizor prea mult și ne rugăm prea puțin.
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus propriile valori.
Vorbim prea mult, iubim arareori, dar urâm prea adesea.
Am învățat cum să ne facem drum în viață, dar nu o viață.
Am adăugat ani vieții, dar nu am dat viață anilor.
[...] Citește tot
poezie de Bob Moorehead, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Roată roată
ce faci? mă întrebi aproape răstit
mai nimic îți răspund
soro
cam tot timpul mă gândesc
la trupul meu refugiat
de o bucată de vreme în suflet
trup de roată bătrână
plină de rugină cu haine de gumă
cu toate astea încă mai visez
să devin roata de rezervă
a Lamborghini-ul lui lady gaga
ce splendoare de mașină
neagră
o picătură fierbinte de întuneric
fulgerând cu zgomot șoselele
și înghițind asfaltul infernal
pe autostrăzile lumii
sigur m-aș opri
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și șosele, adresa este: