Citate despre suflet și îndeplinirea datoriei
citate despre suflet și îndeplinirea datoriei (inclusiv în versuri).
Îndeplinirea datoriei este adevăratul izvor al liniștii sufletești.
Henri Lacordaire în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Omul este fericit când poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat să realizeze, iar acest lucru înseamnă, dincolo de determinările exterioare, să-și îndeplinească datoria prescrisă de imperativul rațiunii. Esența fericirii este determinată însă de natura actului specific omului în calitate de om, act de natură pur spirituală, constând în activitatea sufletului "conformă cu rațiunea sau nu lipsită de rațiune", îndeplinit la superlativ de omul desăvârșit din punct de vedere intelectual și moral. Dacă contingența ține de neputința formei de a domina materia, omului îi este dat, pentru a realiza în el însuși perfecțiunea, să ordoneze lumea, nu să o nege în favoarea altei lumi.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea persoană se poate zice că are "succes" care a trăit bine, a râs des și a iubit mult; care a câștigat respectul oamenilor inteligenți și iubirea copiilor. Care și-a făcut datoria în domeniul de activitate și și-a îndeplinit misiunea și destinul; care lasă lumea mai bună decât a găsit-o fie printr-o poezie nemuritoare sau prin salvarea unui suflet, care niciodată nu a încetat să aprecieze frumusețile acestui pământ și nici nu a eșuat în a le exprima; care tot timpul a căutat tot ce e mai bun în ceilalți și a dat tot ce a avut mai bun.
citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și îndeplinirea datoriei, dar cu o relevanță mică.
Forța dragostei
Ani buni, cu dor fierbinte,
amintirile l-au copleșit,
de atâta durere ajunsese
un biet suflet chinuit,
dar timpul și-a făcut datoria
și-ncet, încet rănile i-a vindecat
iar șansa de a crede în viață,
ca o minune,
o dragoste arzătoare
inima i-a captivat...
Iubea iubirea fără discernământ,
cu patimă, dorință, gingășie,
tremura de neliniști și inima-i
tresărea de bucurie,
forța dragostei era de neînvins,
iar exaltarea inimii n-avea cuprins!
Iubirea era leacul ce l-a salvat,
simțea și regăsea frumusețea vieții,
din nou, la fiecare pas.
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
E primăvară-n calendar și-n suflet
Deși afară-i frig și viscolește,
Dar noi avem nădejde totuși
Că în curând se risipește.
E-o primăvară doar formală,
Se lasă mult prea mult dorită
Și o să știm, atunci când vine,
S-apreciem o zi însorită.
E prima zi de martie și astăzi
O dat' cu mărțișorul ne aduce
În inimă un Soare de Viață
Ce ne-a fost împărțit prin Sfânta Cruce.
E sezon nou de an și-o bucurie
Pe care vrem s-o împărțim cu alții,
Căci L-am primit, ne facem datoria
Să ajutăm și să-nmulțim talanții.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onorabilul Henry Bennet
Niciodată nu mi-a trecut prin cap,
Până în ziua când eram aproape de sfârșit,
Că Jenny îmi dorea, cu inimă plină de ură, moartea.
Eu aveam șaptezeci de ani, ea treizeci și cinci;
Ajunsesem o umbră de om încercând să-mi îndeplinesc datoria de soț
Față de Jenny, Jenny cea roză și plină de viață.
Dar toată înțelepciunea și rafinamentul minții mele,
O lăsau, de fapt, rece.
Mai mereu pomenea de forța uriașă
A lui Willard Shafer, și despre nemaipomenitul fel
În care odată, la Georgie Kirby's,
A scos singur o mașină din șanț.
Așa că Jenny a moștenit toată averea mea și s-a măritat cu Willard
Bruta aia cu mușchi! Sufletul acela de clown!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Mă anunță Poștărelul că-mi aduce o scrisoare,
că de viață Mosorelul duce lipsă, nu mai are!
Așteptam pe prispa casei ca să mi se-aducă plicul
și-mi pusei în fundul plasei ca avere mai nimicul.
Cea cu coasa dacă vine, tot pe mătură călare,
orice i-aș da nu-i convine, n-o să am nici o scăpare.
Nu știu ce-o să iau cu mine, nici gol nu pot să rămân,
mă îmbrac cum se cuvine că n-am fost nicicând păgân.
Bogăția mea rămâne, le-o las lor pe-acest pământ,
mă dau Ție, tot, Stăpâne, nu vreau să-i văd suspinând.
Iau cu mine doar mândria că i-am îngrijit mereu,
că mi-am făcut datoria și nu i-am lăsat la greu.
Dar nu vreau ca să mă plângă, nici să scrâșnească din dinți,
mâna cu toții să-și strângă din respect pentru părinți.
Ca mâncare vreau decât roșii cu brânză și ceapă,
dar, să nu-mi rămână-n gât, îmi iau o cană cu apă.
O s-o-nfășor cu fir roșu ca să nu fiu deocheat
când vreo babă-mi zice "moșu'" să mă prefac supărat.
Nu vreau vin, eu beau doar țuică, nu este mare scofală,
iar neveste-mi îi spui că este apă minerală.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și îndeplinirea datoriei, adresa este: