suflet şi ţurţuri

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum în iarnă

Decembre, ca un paradis
De marmuri şi scântei,
Hlamida şi-a deschis,
Şi dintre tei,
Un vaiet lin de clopoţei
Suspină-abia, ca-n vis.

Deasupra nopţilor s-a-ntins
Legendă ideală,
Şi nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
În care să nu fi descins
Lumina siderală.

E feerie de argint
Cristalizat în ţurţuri lungi
Şi pe cît ochii ţi-i alungi,
Pe cât ajungi,
E marmur alb, neprihănit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresii de iarnă

Îmi cad impresiile iernii pe suflet
şi gândul,
înger cu aripi de ghiaţă
atârnă
ca un ţurţur de crengile
unui copac gol la margine de codru.

Mă doare liniştea albă
ce răzbate
din crânguri
şi simt picături de tăceri
alungate de glasurile păsărilor
flămânde şi triste, sarutându-mi fruntea.

Din zborul nedefinit
al cohortelor
de fulgi izvorăşte alături singurătatea.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de fier

O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipseşte şi vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toţi mi-s-au îngrămădit în suflet
ca ţurţurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripeţiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele

secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă şi ne-nghite pe toţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari şi cu steluţe lucitoare,
Cu ţurţuri mândri de argint şi cu beteală
Şi cu bomboane învelite-n poleială.

Te-nalţi cu vârful tău semeţ şi-atingi tavanul,
Pe Moş Crăciun l-ai aşteptat şi tu tot anul,
Că ştii că-ţi pune la picioare daruri multe
Să dai la toţi aceia care vin să cânte.

Căci este seara de Crăciun şi se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Şi ochii noştri vor luci ca nişte salbe
Când vom cânta lui Moş Crăciun cu plete dalbe.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Şi totuşi mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfeşti mereu şi vii la noi în case.

poezie de Octavian Cocoş (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea frigului

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Atâta frig din cale-afară
Ca nişte saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară

Silabele-ntre noi îngheaţă
Ca portativele de ger
Cu ţurţuri coborând din cer
Printre luceferii de ceaţă

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tu ai murit
eu încă sunt o umbră
din spatele oglinzii
o umbră ce disipă
în mii de ţurţuri
gheaţa din inima lunii

tu, eu sau tu
sufletul tău sunt eu
inima mea bate
pe cele zece octave rămase
neconviţional alese

tu ai plecat
eu am rămas să duc mai departe
un ce... puţin
atât cât a rămas
din marea durere a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promit să fiu cuminte (răspuns poeziei scrisă de Liliana Trif şi Ion Grigoraş)

În mine ard zăpezi de sentimente...
Sunt o Sahară cu un dor ardent,
Vânturi îmi sting văpaia din visare
Şi tâmpla, cu un aer inocent,

Mă-nvăluie în zdrenţe de lumină
Şi ţurţuri vii îmi sfârtecă privirea,
Aş vrea, iubite, să mă ţii de mână,
Să penetrăm tăcut nemărginirea.

Eşti îngerul de foc ce se dizlocă
Din infinitul pur de peruzea,
Te-aştept să treci, căci îmbrăcată-n robă,
Sunt avocata celei ce te vrea.

Zvâcneşte ca un foc în şemineul
De-atâta vreme neînduplecat
O inimă învinsă, părăsită,
Ce te-a iubit necondiţionat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela atârnată

Între palmele gerului
Înfloresc trandafirii obrajilor,
Vorbele devin ţurţurii iadului
În care viaţa se ascunde.

Mă vezi?
Nu mă vezi?
Palmele gerului lovesc
Şi merg mai departe
Îndulcind răzvrătirea
Sufletelor învinse
De-o candelă
Atârnată de lacrimi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de iarnă

În noapte zboară fluturi de argint
Şi trec prin suflet ţurţuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...

Lipsiţi de libertate şi de tihnă,
În taina vieţii s-au înghesuit
Şi ne tot cheamă, oh, şi ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...

Când liniştea în noi a adormit,
Şi vântul strange-n el ca o albină
Toţi anii mei, semn c-am îmbătrânit,

În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.

sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Un ger năpraznic a căzut
Peste poteci si în grădină
Dantele albe căzând eu am văzut
Se asterne liniştea divină

Fulg răzleţ îmi joacă n faţă
Joc al genelor prin perle reci
Ţurţuri gustul aromă de viaţă
Căldura inimii pavăza de treci

Când cerul este n sărbătoare
Vesteşte venirea unui crai
Aud glasuri de orgă o încântare
Sufletele ce cântă în rai

Te astept să te arăţi în noapte
Prin asternuturi albe de zăpezi
Să mi vorbeşti în blânde soapte
Te rog adumi inima pierdută prin zapezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte clare

trecutul mă macină la fiecare pas
mă asediază amintiri din tinereţe
curge timpul în mine ca într-un ceas
tezind în mine avânturi măreţe.

aud prefacerile lumii în simţuri
rezonanţe triste într-un vârtej universal
murmurul izvoarelor care dezgheaţă ţurţuri
pe valea fiinţei mele - suflet provensal.

simt adesea mari nevoi de consolare
recompensa mângâierii după multe patimi
fericirea magistrală pe câmpiile solare
imagini îngemănate cu şuvoi de lacrimi.

moartea mă uzează în fiecare zi
dar las în urma mea noian de poezii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă veşnică

În suflete e viscol şi lipsă de lumină,
Ni-i sumbru; nici primăvara nu mai vrea să vină!
Ne şuierăm cuvinte ca acele de gheaţă,
Ne-aruncăm priviri stranii, secate de viaţă.

De când, - constant, - iubirii, îi distrugem misterul,
Ni-i iarnă permanent, ne-mperechem cu gerul;
Primim doar flori de ţurţuri şi sentimente reci,
La iarnă nesfârşită ne-am condamnat pe veci!

Un ghiocel, de-ar îndrăzni, capul să-l ridice,
Ca primăverii, viaţa lui întreagă, să-şi dedice,
N-ar avea nicio şansă, e condamnat uitării,
Îl vom strivi, cinici, sub bocancii nepăsării!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de argint

Iubitul meu cu suflet de mătasă,
Te-aştept! Te-aştept să te întorci acasă,
Cu gânduri moi de cânt şi sărbătoare
Să colindăm – un fulg, pe-ntinsa zare...

Să ne-mbrăcăm cămăşile ţesute
Din albă nea... Şi ţurţuri de argint
Poemul fericirii să-l asculte...
Să alergăm cuminţi prin infinit.

Să ducem dorul nostru mai departe,
Fuzionând cu caldele ninsori,
Să plângă munţii dincolo de moarte,
Lăsând în urmă giulgi de dalbe flori.

Să ne-ngânăm cu murmurul de stele
Şi-n simfonia vieţii de argint
Colindele de iarnă leru-i ler e...
Şi toate astea fiindcă te-am iubit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul unui trubadur greiere

V-am stropit cu cerneala
Ploilor ce le aveam în mine
Şi aţi muţit văzând osteneala
Ce ardea în călimara de mine

Ingheţate în stalactite şi stalagmite
De nespuse şi ascunse cuvinte
Ce se împietreau în picături-n turturi
De sus de jos de oriunde, ca în catafalcuri

Căruia ii cresc cuie spre interior, sfâsietor
In fila trupului prea dulce de ucigător
In sarcafogul unde eu un greiere
Cântam pentru faraon, ce erai tu lume!

Şi numai în pasă, lume de gheaţă
Fiindcă apăsa-i tare crud cu ţurţuri
In pestera sufletului direct în inimă
Ca într-o păpusă vodoo ce era vie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de iarnă

La geamul casei, degete de sticlă
Pe muguri de zăpadă se ridică...
Se strânge alb păienjeniş de stele,
Se-nalţă-n casă cercuri de inele.

La gura sobei ard mocnit tăciunii...
E vremea când ne spun poveşti străbunii
Şi din icoană, Sfânta Maică, pică
O lacrimă-n această lume mică.

Parc-am uitat de ger, de asprul vânt...
Povestea îmi doresc s-o mai ascult,
Să fiu un prunc, să mă ascund în vise...
Dar rândurile cărţii mele-s scrise.

Ţurţuri mi-au înrămat fotografia...
A-ngălbenit şi chipul şi hârtia...
Rugină-n suflet şi la porţi... Tăcere!
Căci trec tăcut prin lumea copilariei mele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă zurlie

ninge ca la Piteşti dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroşit amar
beau ceai cu biscuiţi şi recitesc Puşkin
oraşul patinează în zigzag
latră toţi câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colţuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal
înfăşurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roşii înmuiate în vin cald
se abureşte coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioşi ca lame de oţel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnaţi de cer
iar sufletul de ţurţuri pictat în efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, dar... trece!

Furtuna asta de zăpadă ne pustieşte pe-amândoi,
fură din suflet primăvara şi o transformă în noroi.

Cu şfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cerând impozit pe speranţe, neluând în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viaţă roasă-n mii de scame
ninse în zile irosite de mult prea multă cugetare.

Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e duşman
şi suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n ţurţuri, înjunghiindu-ne mişel,
(în împietrirea-i ucigaşă, ăsta e singurul ei ţel.)

Habar nu are că există... Cu sufletul încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace ca spinul îngheţat,
la margine de întuneric şi bagă lumina la apă,
când nopţii-i dăruieşte ceasuri, punând uitare-n orice groapă...
o casă pentr-un Trup de gheaţă ce era cald până mai ieri,
azi, ducând crucea peste moarte, dăruind VIAŢA-n primăveri...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

sufletul ca şi ninsoarea se abureşte din când în când
dar îţi mărturisesc toţi ţurţurii albi mi s-au înfipt în cuvânt
şi alunecă înspre un timp cu o mie şi-o mie de glasuri
parcă aici sau acum s-ar prăbuşi luna lin între iazuri

vin nişte nopţi /cu omăt înalt peste cruci/ când tremură zorii
poţi răsuci lămâile insomniace ale mării?
ventriloc sufletul se aşază în iubirile-monadă
şi reverberează dintre apele mării dalb de zăpadă

sfârşitul vieţii miroase a morţi deghizate
în clovni gri
a cai despiedecaţi a pepeni necopţi a sunete vii
ca şerpii-de-apă unduim printre zile efemere
ninge peste copertina lumii cu iluzorii mistere

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!