suflet şi tată

Mi-am lăsat amanet sufletul şi numele pentru atunci când copilul meu îmi va spune: Te-am iubit, tata!

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

Prin sufletul ierbii
nu poţi umbla oricum.
Ştiu asta de la tata
care, odată cu zorile,
a plecat desculţ prin rouă
să vadă ce se întâmplă
cu ziua de Mâine...

poezie de Valeriu Câmpeanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge frumos...

Ninge frumos
la mine-n Vlaşca,
în odăiţa mamei
este frig,
lumea l-a uitat,
demult, pe tata,
eu, în curte,
pe cine mai strig?!

Se-ntorc în suflet
suave amintiri
cu tot ce-a fost
sublim mai ieri,
în Vlaşca mă ninge
dinspre tata
cu amărăciuni
şi triste-nvieri.

poezie de George Pena (5 ianuarie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri despre tată

Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aştept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi şi rudinite
Şi iarba necosită... N-am cuvinte!

În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuţă fermecată
Şi o fântână... nucul şi aleea
Şi-n poarta casei mama mea, femeia,

Ce ne-a crescut şi ne-a-nvăţat să fim
Oameni cinstiţi şi simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.

Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îţi sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de oameni înţelepţi,
Cinstiţi şi buni, de omenie,
De gospodari harnici şi drepţi,
De tata care doarme-n glie,

De mama care ne-a sădit
În suflete grădini de flori,
De cer aprins la răsărit,
Mi-e dor de fraţi şi de surori,

Mi-e dor de mărul cel bătrân
Care rodeşte sub fereastră,
De nopţi când adormeam în fân
Şi de copilăria noastră,

De oameni blânzi ce m-au primit,
Punându-şi sufletul pe masă,
Lângă colacul împletit.
Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trupul dinspre mama
sufletul dinspre tata
înspre tine moartea
cu nebănuitele lumii rude

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către izvoare

Pe malul lacului,
sub umbra rară
zăresc un copil
ce seamănă cu mine
(mai mult decât copilul meu)
Privesc în gol.

Pornesc mai departe cu pas amorţit.

Aud paşi cufundaţi în pământ.
Legănându-mi durerea din suflet
fiul meu mă întreabă:
" –De ce eşti trist, tată?"

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de seară

Am presărat soarele
pe rana-ţi deschisă, tată,
într-o rugă de seară
şi-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit faţa
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din ţeava de puşcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
şi strig, strig
alungându-mi teama

... se face linişte
şi sub semnul înţelepciunii
şoptesc: iubire, pace, soare.

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu este o bicicletă cu două roţi: inima şi creierul. Cândva a avut şi două roţi ajutătoare: mama şi tata.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot astfel a trebuit să gândesc şi despre părinţii mei. Ei spun că eu sunt copilul lor şi că aş fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie să îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înţelege. Şi ceea ce este esenţial la mine şi poate fi tocmai esenţa sufletului meu, ei consideră că e neimportant şi atribuie acest ceva tinereţii sau toanelor mele. Şi cu toate acestea ţin la mine şi mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul şi ochii şi chiar şi mintea drept moştenire, dar nu şi sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om

Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ultimul dar...

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă...

doar atât...

întind mâna înspre tine
Doamne

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinereţe, în urma unei dureri sufleteşti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galaţi. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Schelety, care-i dădu numele de Dimitrie şi-i schimbă totodată şi familia din Brunswick în Xenopol, adică "fiul străinului".

A.D. Xenopol în Istoria ideilor mele
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnit popas

De unde vii, mărită Poezie?
Din ce fel de părinţi ai fost zidită?
Râvnit popas, sfinţită-mpărăţie
E casa ta, în aur poleită!

Să-ţi fie codru' verde vrednic tată?
În pântecele mării-ai fost crescută?
Eşti dar de viaţă, pruncă alintată,
Avere-mi eşti, durere înnăscută!

Ţi-e frate vântul, ploaia ţi-este soră?
Mestecenii, vecini de viţă-aleasă?
În chip de-mbietoare auroră,
Clădeşte sufletului nostru, casă!

poezie de Valeria Merca (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare la mormântul părinţilor mei

Mamă, proaspăt ţi-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...

Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta şi, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!

Mamă, Tata-i lângă tine,
Aţi avut aceeaşi soarte
Şi va fost scris în destine
Să vă întâlniţi în moarte...

Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deşi sufletul îmi plânge,
Sunteţi vii la mine-n gânduri!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie (Nu beau)

Nu beau,
Nu cânt
Şi nu iubesc!...

Sunt ca un vechi răboj de lemn,
Pe care-ncep să-mi recitesc
Înfrângerile-n sens invers,
Că-n suflet, fiecare semn
De pe răboj se schimbă-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări -
Botezuri, nunţi şi-nmormântări,
Şi parcă-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...

Şi mă revăd aşa cum ieri,
Şi patruzeci de ani în şir,
Schimbam cireşii-n palmieri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, V, nr. 193 (17 august 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângi şi bucură-te, tată!

(dedicată Nanei Ileana Filip)

Eşti îngerul ce m-a atins cu aripa
Şi a ţesut bulgări de miere
Pe care i-a pus în fagurii cerului.
Eşti umbra misterului...
Eşti un lampion de mătasă
În care au adormit fluturii,
Purtând în suflet, dorul de-acasă.
De aceea sufletele lor,
Dansând cu sufletul tău,
Au pictat treptele cerului
Cu lacrimi de sânge.
Ai regretat că ne-ai pierdut, tată,
Dar bucură-te că
L-ai cunoscut pe Creatorul Divin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi către suflet

încă ne plouă
cu albe corole
de lacrimi

se usucă pământul
în ochii lor mari
deschişi a mirare

de ce ne plouă flămând
mamă
tată
de ce ne plouă cu foc

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary McNeely

Trecătorule,
Dragostea înseamnă să-ţi regăseşti sufletul
În sufletul celui iubit.
Când cel iubit se retrage din sufletul tău
Atunci tocmai ţi-ai pierdut sufletul,
Căci stă scris:: "Eu am un prieten,
Dar mâhnirea mea nu are prieten."
De aici, anii mei lungi de solitudine în casa tatălui meu,
Încercând să mă regăsesc,
Să-mi transform tristeţea într-un sine mai luminos.
Dar era tata cu dezamăgirile lui,
Stând sub cedrul de pe pajişte –
O imagine care s-a cufundat în inima mea
Aducându-mi o pace infinită.
O, vouă, suflete care aţi dat vieţii
Parfum şi puritate, ca tuberozele
Venind din pământul cel negru,
Pururea pace!

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Rămân copacii goi
Cu simţ de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele îşi scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori şi creste de visare
Sileşte viaţa de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veşnic. Totuşi, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Şi parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiţii
Ale muritorilor de rând...

poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă

Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.

Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.

Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc şi eu.

Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoşat
Nu-l arunca în gheena morţii!
Îi cer iertarea de păcat!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!